Lenina zîmbi ca pentru sine, aducîndu-şi aminte de timiditatea absurdă de care dăduse dovadă Bernard! Fusese de-a dreptul speriat – ca şi cum ea ar fi fost unul dintre Controlorii Mondiali, iar el un biet operator maşinist Gama-Minus.

— Gîndiţi-vă la propriile voastre vieţi, le spuse Mustafa Mond. A întîmpinat vreunul dintre voi o piedică de netrecut?

Răspunsul negativ veni sub forma unei tăceri prelungite.

— A fost vreunul dintre voi silit să aştepte prea mult între momentul cînd a devenit conştient de o dorinţă şi cel al împlinirii ei?

— Mde…, începu unul dintre băieţi, dar şovăi să vorbească mai departe.

— Hai spune-ne, i se adresă Directorul. Nu lăsa pe Forditatea Sa să aştepte.

— O dată a trebuit să aştept aproape patru săptămîni pînă am putut s-o posed pe o fată pe care o voiam.

— Şi, ca atare, ai fost pradă unei emoţii puternice?

— Oribilă!

— Exact, oribilă, spuse Controlorul. Strămoşii noştri erau atît de proşti şi de miopi încît atunci cînd au apărut primii reformatori şi s-au oferit să-i izbăvească de aceste emoţii oribile, n-au vrut să aibă de-a face cu ei.

„Ăştia vorbesc despre ea de parc-ar fi doar o bucată de carne“, scrîşni din dinţi Bernard. „Cică s-o aibă, s-o posede. Parc-ar fi vorba să guste nişte carne de oaie. O înjosesc socotind-o doar o halcă de carne. Ea mi-a zis că o să se mai gîndească şi că o să-mi dea un răspuns săptămîna asta. O, Ford, Ford, Ford!“

Îi venea să se ducă la cei doi ticăloşi şi să-i pocnească drept în faţă – da, da, să le tragă un pumn după altul în mutrele lor de mitocani.

— Da, chiar te sfătuiesc s-o încerci şi pe ea, tocmai spunea Henry Foster.

— Să luăm, de exemplu, Ectogeneza. Pfitzner şi Kawaguchi elaboraseră întreaga tehnică. Dar au vrut guvernele lumii s-o ia în consideraţie? Aş, de unde! Era altceva, pe atunci, ceva care se chema creştinism. Femeile erau silite să continue naşterea copiilor prin viviparitate.

— Dar e urîţel rău! zise Fanny.

— Mie-mi place.

— Şi aşa mărunţel, se strîmbă Fanny. (Statura mică era privită cu ochi răi, mai ales ca un semn al apartenenţei la o castă inferioară.)

— Eu îl găsesc destul de drăguţ, zise Lenina. Parcă-ţi tot face poftă să-l mîngîi ca pe un copil ori ca pe un animăluţ de salon. Un motan, să zicem.

Fanny fu de-a dreptul şocată:

— Lumea zice că cineva a făcut o greşeală cînd Bernard era încă în flacon – a crezut că e vorba de un Gama şi i-a turnat alcool în surogatul sanguin. Cică de-aia ar fi aşa pirpiriu.

— Ce tîmpenie! se indignă Lenina.

— Hipnopedia – educaţia în timpul somnului – era pur şi simplu interzisă în Anglia. Acolo domnea ceva care se numea liberalism. Parlamentul – dacă ştiţi ce era acesta – a adoptat o lege împotriva hipnopediei. Mai avem încă documentele în arhivă. Nişte discursuri despre libertatea individului. Libertatea de a fi ineficient şi prăpădit. „Libertatea de a fi omul nepotrivit la locul nepotrivit.“

— Vai, dragul meu, dar eşti binevenit, te asigur. Serveşte-te cînd vrei! adăugă Henry Foster bătîndu-l pe umăr pe Predestinatorul Adjunct. La urma urmei, nu avem noi vorba asta, că „toţi sîntem ai tuturor celorlalţi“?

„O sută de repetiţii trei nopţi pe săptămînă vreme de patru ani“, socoti mintal Bernard Marx, expert în hipnopedie. „Şaizeci şi două de mii patru sute de repetiţii zămislesc un adevăr. Cretinilor!“

— Sau luaţi, de exemplu, Sistemul Castelor. Propus neîncetat, respins în mod constant. Exista o chestie numită democraţie. Ca şi cum oamenii ar fi egali şi din alt punct de vedere decît cel fizico-chimic.

— Ei bine, tot ce pot să spun este că-i voi accepta invitaţia.

Bernard îi ura, îi ura pur şi simplu. Dar erau doi, erau înalţi şi erau voinici.

— Războiul de Nouă Ani a început în anul 114 după Ford.

— Chiar dacă ar fi adevărat, iodoacetat de metil, difenil-cianasină, triclometil cloroformat, sulfură de dicloretil. Ca să nu mai vorbim de acidul cianhidric.

— …Ceea ce eu pur şi simplu refuz să cred, încheie Lenina.

— Zgomotul a paisprezece mii de avioane înaintînd în formaţie strînsă. Dar pe Kurfürstendamm la Berlin şi în al VIII-lea Arondisment la Paris, explozia bombelor cu antrax se aude doar puţin mai tare decît pocnetul unei pungi de hîrtie.

— Pentru că ţin morţiş să văd o rezervaţie de sălbatici.

CH3C6H2(NO2)3 + Hg(CNO)2 egal cu – ei, cu ce? O gaură imensă în pămînt, un morman de zidărie ruinată, cîteva bucăţi de carne