şi pete de mucus, un picior, cu cizma încă pe el, zburînd prin aer şi aterizînd, pleosc, drept între muşcate – cele stacojii; ce spectacol splendid în vara aceea!

 

— Vai, Lenina, mă aduci pur şi simplu la disperare! Eu una mă dau bătută!

 

— Tehnica rusească de infectare a conductelor de apă potabilă era deosebit de ingenioasă.

 

Stînd acum cu spatele una la cealaltă, Fanny şi Lenina continuară să se îmbrace fără a mai rosti vreun cuvînt.

 

— „Războiul de Nouă Ani“, Marea Prăbuşire Economică. Trebuia făcută o alegere între Controlul Mondial şi Distrugere. Între Stabilitate şi…

 

— Şi Fanny Crowne e fată drăguţă, zise Predestinatorul Adjunct.

 

În grădiniţele de copii, tocmai se terminase lecţia de „Conştiinţă Elementară de Clasă“ şi glasurile îşi adaptau revendicările viitoare la viitoarea ofertă industrială. „Îmi place să zbor“, şopteau ele. „Îmi place mult să zbor. Îmi plac la nebunie hainele noi. Îmi place grozav să am…“

 

— Nu se compară cu Lenina, nu e nici pe departe atît de pneumatică. A, nu, nici vorbă!

 

— „Hainele vechi sînt o porcărie“, continuau şoaptele neobosite. „Vechiturile trebuie aruncate.“ „Aruncatu-i mai bun ca reparatul, aruncatu-i mai bun ca reparatul, aruncatu-i mai bun…“

 

— Guvernarea e o problemă de rezistenţă, nu de violenţă. Conduci cu creierul şi cu fundul care stă pe scaun, nu cu pumnii. De exemplu, s-au impus anumite limite consumului.

 

— Uite, sînt gata, zise Lenina. Dar Fanny rămase tăcută, cu faţa întoarsă în partea cealaltă. Hai să facem pace, Fanny dragă.

 

— Fiecare bărbat, femeie sau copil are obligaţia de a consuma atîta sau atîta pe an. În interesul industriei. Singurul rezultat…

 

„Aruncatu-i mai bun ca reparatul. Aruncatu-i mai bun ca reparatul. Cine cîrpeşte sărăceşte; cine foloseşte acul va rămîne ca săracul…“

 

— Într-o bună zi – îi spuse Fanny pe un ton ciudat de insistent – o să dai de bucluc.

 

— Împotrivire pe scară foarte mare a celor ce fac obiecţii izvorîte din conştiinţă. Orice, numai să nu consume. Înapoi la natură.

 

„Îmi place mult să zbor. Îmi place mult de tot să zbor.“

 

— Înapoi la cultură. Da, de fapt la cultură. Dacă stai şi citeşti, nu cheltuieşti, nu poţi să consumi destul.

 

— Arăt destul de bine? întrebă Lenina

Purta o jachetă din plastic vert-bouteille, cu garnituri de blană artificială verde la manşete şi guler.

 

— În suburbia londoneză Golders Green au fost seceraţi de mitraliere opt sute de adepţi ai Vieţii Simple.

 

„Aruncatu-i mai bun ca reparatul. Aruncatu-i mai bun ca reparatul.“

 

Şi mai purta un şorţ de catifea reiată verde şi ciorapi lungi din amestec de lînă şi vîscoză, răsuciţi sub genunchi.

 

— Şi-apoi se produce celebrul masacru de la Muzeul Britanic. Două mii de adepţi ai culturii au fost gazaţi cu iperită.

 

O şepcuţă ca de jocheu, albă cu verde, îi umbrea ochii Leninei. Pantofii, bine lustruiţi, erau de un verde intens.

 

— În cele din urmă, continuă Mustafa Mond, Controlorii îşi dădură seama că forţa nu serveşte la mare lucru. Metodele mai lente, dar infinit mai sigure ale ectogenezei, ale condiţionării neopavloviene şi ale hipnopediei…

 

Iar mijlocul îi era încins cu un fel de cartuşieră – o bandulieră din imitaţie de marochin verde cu ornamente argintii şi plină cu dozele prescrise de anticoncepţionale (căci Lenina nu era stearpă).

 

— În cele din urmă, s-a recurs la descoperirile lui Pfitzner şi Kawaguchi. O propagandă intensă îndreptată împotriva reproducerii prin viviparitate…

 

— Splendid! strigă entuziasmată Fanny. Niciodată nu putea să se împotrivească multă vreme farmecului Leninei. Vai, şi ce cordon malthusian1 adorabil!

 

— …însoţită de o campanie lansată împotriva Trecutului; prin închiderea muzeelor, dinamitarea monumentelor istorice (din fericire, cele mai multe dintre ele fuseseră deja distruse în cursul Războiului de Nouă Ani) şi prin suprimarea tuturor cărţilor publicate înaintea anului 150 după Ford.

 

— Trebuie neapărat să-mi iau şi eu unul la fel, zise Fanny.

 

— De exemplu, erau şi nişte chestii numite piramide.

— Banduliera mea veche de piele neagră de lac…

 

— Şi era şi un tip numit Shakespeare. Bineînţeles că n-aţi auzit niciodată de asemenea nume, nu?