— A ajuns absolut o ruşine banduliera aia a mea.

 

— Iată avantajele unei educaţii cu adevărat ştiinţifice.

 

„Cine se cîrpeşte nu se-mbogăţeşte. Cine foloseşte acul va rămîne ca săracul. Cine foloseşte acul va rămîne ca…“

 

— Apariţia primului automobil Model T al Domnului Nostru Ford…

 

— O port de aproape trei luni.

 

— …se consideră a fi data întemeierii noii noastre ere.

 

„Aruncatu-i mai bun ca reparatul. Aruncatu-i mai bun…“

 

— Şi, după cum vă spuneam mai înainte, fusese şi o treabă care se chema Creştinism.

 

„Aruncatu-i mai bun ca reparatul.“

 

— Etica şi filosofia subconsumului…

 

„Îmi plac hainele noi, îmi plac foarte mult hainele noi, îmi plac la nebunie…“

 

— …erau de-a dreptul esenţiale pe vremea subproducţiei; în schimb, într-o epocă a maşinilor şi a fixării azotului – aceasta devine o adevărată crimă împotriva societăţii.

 

— Mi-a dat-o Henry Foster.

 

— Tuturor crucilor li s-au retezat capetele. Au fost transformate în T-uri2. Mai era şi un lucru care se numea Dumnezeu.

 

— De fapt, e o imitaţie bună de marochin.

 

— Acum avem Statul Mondial. Şi avem festivităţi de Ziua lui Ford, şi Cîntări comunitare, şi Ritualurile solidarităţii.

 

„Ah, Ford, cît de tare-i urăsc!“ se gîndea Bernard Marx.

 

— Se mai vorbea şi de o chestie căreia îi spuneau „Rai“, dar cu toate astea oamenii beau mari cantităţi de alcool.

 

„Parcă ar fi o bucată de carne, o halcă de carne, pur şi simplu.“

 

— O altă treabă se numea suflet şi mai era o altă chestie căreia îi ziceau nemurire.

 

— Întreabă-l pe Henry de unde a cumpărat-o.

 

— Dar se drogau cu morfină şi cocaină.

 

„Şi ceea ce-i mai grav e că şi ea se consideră doar o bucată de carne.“

 

— În anul 178 după Ford se bucurau de subvenţii două mii de farmacologi şi biochimişti.

 

— Ce mutră posacă are! zise Predestinatorul Adjunct arătîndu-l pe Marx.

 

— Peste şase ani se producea pe scară comercială. Era drogul perfect.

 

— Hai să-l hărţuim niţel.

 

— Euforic, narcotic, halucinogen la modul cel mai agreabil.

 

— Posac, Marx, tare posac! Bătaia pe umăr îl făcu pe Bernard să tresară. Întorcînd capul, dădu cu ochii de bruta de Henry Foster. Acesta adăugă: — Ce-ţi trebuie ţie e un gram de soma.

 

— Toate avantajele creştinismului şi ale alcoolului, fără vreunul din dezavantajele lor.

 

„Ah, Ford, îmi vine să-l omor!“ Dar cu glas tare nu spuse decît: — Nu, mulţumesc. Şi respinse cu mîna tubul de pastile pe care i-l oferea Foster.

 

— Oricînd vrei, te poţi detaşa de realitate, pleci într-un fel de vacanţă, şi cînd te întorci, nu te mai supără nici migrena, nici mitologia.

 

— Haide, ia puţină soma, insistă Henry Foster. Ia măcar o pastilă.

 

— Practic vorbind, se asigurase stabilitatea.

 

— „Un centimetru cub alungă orice sentiment sumbru“, zise Predestinatorul Adjunct, citînd din înţelepciunea hipnopedică de uz curent.

 

— Mai rămînea doar să fie învinsă bătrîneţea.

 

— Du-te naibii, du-te naibii! strigă Bernard Marx.

 

— Iaca, na!

 

— Hormoni gonadotropi, transfuzii de sînge tînăr, săruri de magneziu…

 

— Nu uita că „mai bine-ţi stă pilula-n gură decît murdara-njurătură“, îi spuseră colegii lui Bernard şi plecară rîzînd de el.

 

— Toate stigmatele fiziologice ale bătrîneţii au fost înlăturate. Şi împreună cu ele, fireşte…

 

— Nu uita să-l întrebi de cordonul acela malthusian, îi aminti Fanny.

 

— …împreună cu ele şi toate ciudăţeniile mintale caracteristice bătrînilor. Acum caracterele rămîn nealterate pe tot