id="GBS.0045.02"> mâzgă ce împiedică strălucirea lui. Boala pleacă de la acest nivel pentru că sufletul menţine sănătatea energeticului şi a trupului implicit. Dacă nu mai luminează, apar anomaliile energetice, pe care se leagă apoi entităţile malefice, rezultând în cele din urmă boala. Demonilor nu le plac sufletele curate, de aceea primul lucru pe care îl încearcă este să murdărească orice suflet curat întâlnesc.

Există mai multe posibilităţi care duc la ruptura sau pierderea sufletului:

– Pierderea cuiva drag prin moartea acestuia;

– Despărţirile, divorţurile, suferinţele din iubire;

– Păcatele mari făcute cu liber arbitru, avorturi, sexul oral (cel căruia i se face pierde);

– Certurile;

– Atacurile demonice;

– Furtul de către persoane care au cunoaştere;

– Cântatul sau vorbitul public;

– Vinderea lui;

– Prin terapie exagerată care duce la oboseală.

Mi s-a întâmplat să merg la o mânăstire şi să ajut o măicuţă care, deşi cu valori mari ai parametrilor radiestezici, pierduse din suflet. Stă în gâtul episcopului locului respectiv, care ar vrea să o vadă pe năsălie.

Unul dintre rolurile lui este tocmai protecţia divină în faţa răului. Odată ciuntit sau luat suntem privaţi de lumina din noi care face ca răul să nu se apropie de noi şi devenim vulnerabili. Începem să manifestăm răul fie prin boală, fie sub formă de ieşiri necontrolate.

HOŢII DE SUFLETE

Vânător de suflete dacă aş fi, pe al tău l-aş lua cel dintâi!

Aşa i-a spus un asemenea individ unei fete pe care a reuşit să o cucerească în cele din urmă. Să o facă să se îndrăgostească de el.

La un moment dat am întâlnit un caz interesant, pe care nu l-aş fi descris dacă nu aş mai fi văzut după aceea încă unul şi încă unul. Două sunt deja prea multe, iar trei o coincidenţă prea mare. Şi dacă în două sigur au fost implicaţi lucrători ai serviciilor române de informaţii, în al treilea, radiestezic, am determinat că autorul avea aceeaşi pregătire. Se pare că anumite servicii secrete, şi nu atât serviciile, cât persoane din cadrul lor, au descoperit existenţa şi puterea sufletului, dar neputând accede la aceste energii într-un mod onorabil o fac în cel mai urât mod posibil.

Am fost uimit să văd că se pot folosi de cunoaşterea magiei ţiganilor, care e clar neagră, sau a evreilor, care de asemenea nu are lumina, în jocuri politice, spirituale sau de spionaj. Urmărind un om, implicit o femeie, îţi cam dai seama ce îşi doreşte şi este destul să-i scoţi în cale acel agent al tău care corespunde cel mai bine dorinţelor sufleteşti sau, de ce nu, instinctuale, ale „ţintei“. Ştii deja ce are nevoie şi ce îşi doreşte acel om, îi mai oferi şi iluzia iubirii până ce acela se prinde. Ce este ciudat este că majoritatea celor aflaţi în slujba unui serviciu de spionaj sunt nişte posedaţi. Adică plini de draci în traducere liberă. Asta nu te face neapărat rău, ci ce faci tu, ca individ.

Ce anume îi face să fie astfel? Pregătirea, simpla apartenenţă la acel serviciu, nu ştiu. Până şi maeştrii Reiki care au fost racolaţi au Sinele mult mai întunecat decât ceilalţi.

Aş vrea să cred că nu s-a ajuns acolo încât să se folosească tot ce înseamnă omul în rău, dar, sincer, văd contrariul. A rămas antologică întâmplarea din cadrul serviciilor de spionaj externe în care a fost racolat un general turc care făcea parte din staff-ul NATO. Motivul pentru care s-a lovit atât în securitatea română este spionajul şi faptul că era foarte bun. Nu mai poate străinătatea de drepturile omului şi mai ales de noi, românii! I-a deranjat însă că, la un moment dat, din cinci capi ai NATO, doi fuseseră racolaţi de securitate!

Fiecare om are slăbiciunile lui, iar generalului turc îi plăceau băieţii. Se transmite mesaj acasă că i s-a descoperit punctul slab al generalului şi că au nevoie de un băiat pregătit în acest scop. Răspunsul a fost: „Nu avem. Rezolvaţi pe plan local!“ Cert este că generalul a fost racolat. Ne merităm un loc de frunte în NATO, am să repet asta tot timpul, datorită calităţii umane a poporului român, unde Dumnezeu a hotărât să se nască multe spirite din ceruri înalte. Nu am să ascund faptul că am o părere proastă despre poporul în care m-am născut şi că, dincolo de sforăiturile patriotice pe care le serveşte istoria, coafată parcă mai mult ca oricând, sunt crime, sforării şi trădări care, vrem nu vrem, fac parte din egregorul sau subconştientul colectiv al poporului român din care, vreau nu vreau, fac parte.

Totul depinde de noi să nu îl mai facem. Suntem un neam de trădători şi Germania nu ne-o va ierta niciodată că ne-am comportat ca o curvă care se culcă cu cel mai puternic doar ca să scape cu viaţă. Asta este imaginea mea despre noi ca popor şi nimeni nu mi-o poate schimba pentru că ASTA AM FĂCUT ŞI TRECUTUL NU SE POATE SCHIMBA!

A, am să fac tot ce ţine de mine pentru ajutorul şi emanciparea acestui neam, dar nu o fac cu plăcere, ci ca pe o misiune divină personală asumată. La început, îl condamnam pe Cioran când spunea că îi este ruşine că este român. Acum sunt de acord cu el. Şi ne mirăm de ce suntem priviţi cum suntem priviţi afară, ca ţigani. Se ştie că