Către: Christian Grey

  Sper că a fost ceva amuzant. Dar trebuie să ştii că nu pot accepta nici un fel de responsabilitate pentru ceea ce-mi iese pe gură cât timp sunt inconştientă. De fapt, probabil că ai auzit greşit.

  La vârsta ta înaintată, sigur că suferi de puţină surzenie.

  De la: Christian Grey

  Subiect: Pledez vinovat

  Data: 2 iunie 2011, 19.52

  Către: Anastasia Steele

  Dragă domnişoară Steele, Scuze, poţi să vorbeşti mai tare? Nu te pot auzi.

  Christian Grey

  CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  De la: Anastasia Steele

  Subiect: Pledez pentru nebunie din nou

  Data: 2 iunie 2011, 22.54 EST

  Către: Christian Grey

  Mă înnebuneşti.

  De la: Christian Grey

  Subiect: Sper…

  Data: 2 iunie 2011, 19.59

  Către: Anastasia Steele

  Dragă domnişoară Steele, Intenţionez să fac exact asta vineri seara. Aştept cu nerăbdare.

  Christian Grey

  CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  De la: Anastasia Steele

  Subiect: Grrrrr

  Data: 2 iunie 2011, 23.02 EST

  Către: Christian Grey

  Sunt, în mod oficial, nervoasă pe tine.

  Noapte bună.

  Domnişoara A. R. Steele

  De la: Christian Grey

  Subiect: Pisică sălbatică

  Data: 2 iunie 2011, 20.05

  Către: Anastasia Steele

  Mârâi la mine, domnişoară Steele?

  Când am chef de mârâieli, am pisica mea proprie şi personală.

  Christian Grey

  CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  Pisica lui proprie şi personală? N-am văzut niciodată vreo pisică în apartament. Nu, nu-i mai răspund. Exasperant în cincizeci de feluri. Mă urc în pat şi stau cu ochii pironiţi în tavan, în timp ce ochii mi se acomodează cu întunericul. Aud un alt ping de la computer. N-am de gând să mă uit. Nu, fără doar şi poate că nu. Nu, n-am de gând să mă uit. La naiba! Ca o proastă ce sunt, nu pot să rezist atracţiei cuvintelor lui Christian Grey.

  De la: Christian Grey

  Subiect: Ce-ai spus în somn

  Data: 2 iunie 2011, 20.20

  Către: Anastasia Steele

  Anastasia, Prefer să te aud spunând când eşti conştientă de cuvintele pe care le-ai rostit în somn, de-aia nu vreau să-ţi spun. Du-te la culcare! La ce gânduri am cu tine pentru mâine, va trebui să fii odihnită.

  Christian Grey

  CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  Oh, nu… Ce naiba am spus? E ceva de rău, aşa cum cred, sunt sigură.

  Capitolul 25

  Mama mă îmbrăţişează cu foc.

  — Ascultă-ţi inima, draga mea, şi te rog, te rog mult – încearcă să nu mai despici firul în patru. Relaxează-te şi bucură-te de viaţă. Eşti atât de tânără, scumpa mea. Ai atâta viaţă de trăit, doar să laşi lucrurile să se întâmple. Meriţi tot ce-i mai bun.

  Îmi vorbeşte în şoaptă, la ureche, iar vorbele ei spuse din suflet mă liniştesc. Mă sărută pe păr.

  — Of, mamă.

  Lacrimi fierbinţi îmi înţeapă ochii în timp ce mă agăţ de ea.

  — Draga mea, ştii cum se spune. Trebuie să săruţi o grămadă de broaşte până-ţi găseşti prinţul.

  Îi adresez un zâmbet cam strâmb, dulce-amar.

  — Eu cred c-am sărutat un prinţ, mamă. Sper să nu se transforme într-un broscoi.

  Îmi oferă cel mai drag, mai matern zâmbet, dovadă de iubire necondiţionată şi, când ne îmbrăţişăm iar, mă minunez de iubirea pe care o simt faţă de această femeie.

  — Ana, vezi că-ţi anunţă avionul, spune Bob cu glas neliniştit.

  — Vii să mă vizitezi, mamă?

  — Bineînţeles, iubito – curând. Te iubesc.

  — Şi eu.

  Când îmi dă drumul din braţe, observ că ochii ei sunt roşii de la lacrimile reţinute. Urăsc să mă despart de ea. Îl îmbrăţişez şi pe Bob şi mă întorc, îndreptându-mă spre poartă – azi nu am timp pentru sala de aşteptare de la clasa business. Încerc să-mi impun să nu mă uit înapoi. Dar o fac… şi văd că Bob o ţine la piept pe mama, iar lacrimile curg pe obrajii ei. Nici eu nu mi le mai pot opri pe ale mele. Las capul în jos şi-mi continui drumul spre poartă, ţinându-mi ochii în jos la pardoseala albă şi lucioasă, pe care o văd neclar printre lacrimi.

  Ajunsă la bord, mă ghemuiesc în fotoliu şi încerc să mă adun. Despărţirea de mama e întotdeauna dureroasă… e ţicnită, dezorganizată, dar de curând a devenit înţeleaptă şi mă iubeşte. Dragoste necondiţionată – ceea ce orice copil merită de la părinţii lui. Gândurile rebele îmi înnegurează fruntea, aşa că scot afară BlackBerry-ul şi mă uit la el deprimată.

  Ce ştie Christian despre dragoste? Se pare că, în copilărie, n-a primit iubirea necondiţionată la care ar fi fost îndreptăţit. Simt că mi se strânge inima şi cuvintele mamei mele plutesc prin mintea mea ca un zefir: La naiba – de ce ai nevoie? Vrei să-şi lipească un afiş cu neon pe frunte? Bineînţeles că îşi închipuie că el mă iubeşte – doar e mama mea. Crede că eu merit tot ce-i mai bun din orice. Mă încrunt. E adevărat şi, într-un moment de surprinzătoare claritate, înţeleg. E foarte simplu: vreau dragostea lui. Am nevoie să fiu iubită de Christian Grey. Iată de ce sunt reticentă în privinţa relaţiei noastre: pentru că la un nivel fundamental recunosc în mine o dorinţă nestăvilită de a fi iubită şi preţuită.

  Şi din cauza celor cincizeci de vicii ale lui, îmi pun stavilă. BDSM-ul e o distragere de la adevărata problemă. Sexul e uluitor, el e bogat, e frumos, dar toate astea nu au nici o noimă fără iubirea lui, şi lucrul care-mi frânge inima cu adevărat este că nu ştiu dacă el e capabil de iubire. Nici pe el nu se iubeşte. Îmi amintesc de ura lui faţă de sine, dragostea ei fiind singura formă pe care a găsit-o acceptabilă. Pedepsit – biciuit, bătut, sau ce o fi presupus relaţia lor