Cărți «E. L. James descarcă PDf 📖». Rezumatul cărții:
Închid ochii, imaginându-mi suferinţa lui, şi nici măcar nu pot să încep s-o înţeleg. Mă cutremur când îmi amintesc că e posibil să fi divulgat prea multe. Ce i-oi fi mărturisit lui Christian în somn? Ce secrete am dezvăluit?
Mă uit lung la BlackBerry în speranţa vagă că mi-ar putea da vreun răspuns. Deloc surprinzător, nu e foarte prietenos în privinţa asta. Dat fiind că încă nu am decolat, decid să-i trimit un e-mail lui Cincizeci de Vicii al meu.
De la: Anastasia Steele
Subiect: În drum spre casă
Data: 3 iunie 2011, 12.53 EST
Către: Christian Grey
Dragă domnule Grey, Încă o dată sunt aranjată bine-mersi la clasa business, lucru pentru care îţi mulţumesc. Număr minutele până când te voi vedea în seara asta şi până când te voi tortura ca să aflu de la tine ce mărturisiri nocturne ţi-am făcut.
A ta, Ana
De la: Christian Grey
Subiect: În drum spre casă
Data: 3 iunie 2011, 09.58
Către: Anastasia Steele
Anastasia, aştept cu nerăbdare să te văd.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Răspunsul lui mă face să mă încrunt. Pare scurt şi formal, nu e obişnuitul lui stil inteligent şi spiritual.
De la: Anastasia Steele
Subiect: În drum spre casă
Data: 3 iunie 2011, 13.01 EST
Către: Christian Grey
Dragă domnule Grey, Sper că totul e în ordine referitor la „situaţie”. Tonul e-mailului tău e îngrijorător.
Ana
De la: Christian Grey
Subiect: În drum spre casă
Data: 3 iunie 2011, 10.04
Către: Anastasia Steele
Anastasia, Situaţia ar putea fi mai bună. N-ai decolat încă? Dacă da, nu mai trebuie să trimiţi e-mailuri. Te pui singură într-o situaţie riscantă, încălcând direct regula referitoare la siguranţa ta personală. N-am glumit când am spus ce-am spus despre pedepse.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Fir-ar! Bine. Dumnezeule! Ce îl frământă? Probabil că „situaţia”. Poate că Taylor o fi plecat pe nepusă masă din serviciul lui sau o fi pierdut la bursă câteva milioane – nu-mi dau seama care-o fi motivul.
De la: Anastasia Steele
Subiect: Reacţie exagerată
Data: 3 iunie 2011, 13.06 EST
Către: Christian Grey
Dragă domnule Morocănos, Uşile avionului sunt încă deschise. Suntem în întârziere, dar numai zece minute. Starea mea de bine şi cea a pasagerilor din jurul meu nu e pusă în primejdie. Aşa că deocamdată n-ai decât să-ţi pui undeva palmele cu mâncărimi.
Domnişoara Steele
De la: Christian Grey
Subiect: Scuze – Palma cu mâncărimi pusă undeva
Data: 3 iunie 2011, 10.08
Către: Anastasia Steele
Anastasia, Mi-e dor de tine şi de gura ta mare, domnişoară Steele.
Vreau să ajungi acasă în siguranţă.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De la: Anastasia Steele
Subiect: Scuze acceptate
Data: 3 iunie 2011, 13.10 EST
Către: Christian Grey
Acum se închid uşile. N-ai să mai auzi nici pâs de la mine, mai ales ţinând cont de surzenia ta.
Pe mai târziu.
Ana.
Opresc BlackBerry-ul, incapabilă să-mi alung anxietatea. Ceva se întâmplă cu Christian. Poate că „situaţia” a scăpat de sub control. Stau rezemată de spătar, privind în sus la cuşeta unde-mi sunt depozitate bagajele. De dimineaţă, cu ajutorul mamei, am reuşit să-i cumpăr lui Christian un mic cadou ca să-i mulţumesc pentru bilet şi pentru zborul cu planorul. Zâmbesc la amintirea zborului – a fost ceva deosebit. Încă nu ştiu dacă o să-i dau cadoul caraghios. S-ar putea să-l considere copilăros – iar dacă-l prind într-o dispoziţie mai ciudată, poate că nu. Pe de o parte, aştept cu nerăbdare să mă întorc, iar pe de alta, mi-e teamă de ce mă aşteaptă la capătul călătoriei. Pe când trec în revistă mental toate scenariile care ar putea constitui „situaţia”, devin conştientă iar că singurul loc gol e cel de lângă mine.
Clatin din cap când îmi trece prin minte gândul că e posibil ca el să fi cumpărat locul învecinat doar ca să nu stau de vorbă cu nimeni. Alung ideea drept ridicolă – nimeni nu poate să fie atât de gelos, atât de obsedat de ideea de control, cu siguranţă. Închid ochii când avionul se îndreaptă spre pista de decolare.
Ajung în terminalul pentru sosiri de la Sea-Tac opt ore mai târziu şi-l găsesc pe Taylor aşteptându-mă cu un afiş pe care scrie DRA A. STEELE. Ei, nu mai spune! Dar îmi face bine să-l văd.
— Salut, Taylor.
— Domnişoară Steele, mă salută el formal, dar în ochii lui căprui şi ageri văd o umbră de zâmbet.
Pare acelaşi dintotdeauna – impecabil în costumul lui de culoarea cărbunelui, cămaşă albă şi cravată neagră.
— Ştiu cum arăţi, Taylor, nu era nevoie de afişul ăla, şi chiar te rog să-mi zici Ana.
— Bine, Ana. Îmi dai voie să îţi iau bagajele, te rog?
— Nu, lasă că mă descurc. Mulţumesc.
Buzele i s-au contractat vizibil.
— D-dar, dacă ţii neapărat, poţi să le iei, mă bâlbâi eu.
— Mulţumesc.
Îmi ia rucsacul şi trollerul pentru haine cumpărat de mama.
— Pe aici, domnişoară.
Oftez. E atât de politicos. Îmi amintesc, cu toate că aş vrea să-mi şterg din memorie acest lucru, că omul ăsta mi-a cumpărat lenjerie intimă. Nici măcar Ray n-a trebuit să treacă printr-o asemenea încercare. Ne apropiem în tăcere de SUV-ul Audi negru din parcarea aeroportului şi îmi ţine portiera deschisă. Mă urc şi mă întreb dacă a fost bună ideea de a purta o fustă atât de scurtă la întoarcerea în Seattle. În Georgia a fost în regulă şi m-am
