Dar,  pe de altă parte, n-a renunţat la plăcerea de a ne demonstra că era mai stăpân pe credinţa lui decât noi.

         - Tăiem animale de jertfă pentru a arăta că, din fericire, suntem la fel de ataşaţi de Dumnezeu ca profetul Abraham... Jertfa înseamnă că sacríficăm pentru Dumnezeu chiar şi cel

mai prețios lucru pe care-l avem. Îl iubim atât de mult pe Dumnezeu, domnişoară, încât îi dăruim tot ce avem mai drag. Și asta fără a aştepta nici o răsplată.

         - Nu e vorba să ajungem în Rai, în cele din urmă? am spus eu cu viclenie.

         - Dacă așa ne e scris... Ziua Judecăţii le va limpezi pe toate. Dar noi nu tăiem animalul acesta ca să ajungem în Rai. Îl tăiem fără a aştepta nici o răsplată, pentru că îl iubim

pe Dumnezeu.

         - Pari să fii foarte preocupat de problemele religioase, Çetin Efendi!

         - Ei, lasati, Kemal Bey, dumneavoastră sunteţi învăţat, aşa că știți mai bine. Ca sa nu mai spun că, pentru a şti asemenea lucruri, n-ai nevoie nici de credinţă, nici de moschee. Îi dăruim cuiva lucrul pe care-l preţuim cel mai mult, pentru care tremurăm cel mai abitir, pentru simplul motiv că-l iubim nemăsurat, fără  a aștepta nimic în schimb.

         - Dar, în cazul acesta, persoana pentru care facem un asemenea sacrificiu se va simți stingherită, am spus eu, va crede că dorim ceva de la ea.

         - Dumnezeu e mare, a spus Cetin Efendi. Dumnezeu vede tot şi știe tot... Ințelegc şi că-l iubim fără a aştepta nimic de la el. Nimeni nu-l poate păcăli pe Dumnezeu!

         - Acolo e un magazin deschis, am spus eu. Opreşte, Çetin Efendi, stiu că la bufetul acela se găseşte lichior.

         Am cumpărat într-un minut, împreună cu Füsun, câte o sticlă din vestitele lichioruri de mentă şi dc căpşuni produse de Tekel 1 şi ne-am întors la nmşinä.

         - Cetin Efendi, e timp destul, aşa că plimbă-ne puţin, am spus eu.

         Füsun a fost cea care mi-a amintit, peste ani de zile, de majoritatea lucrurilor pe care le-am discutat în timpul acelei plimbări cu maşina, care a durat mult. În ceea ce mă priveşte,

mi-a ramas în minte, din dimineața aceea rece şi plumburie de sărbătoare, un lucru foarte evident: Istanbulul aducea, în dimineața de bairam, cu un abator. In ziua aceea fuseseră

sacrificate, începând cu orele timpurii ale dimineţii, zeci de mii de animale,  asta nu numai pe maidane și în zonele pârjolite de incendii, printre ruinele din mahalalele de la periferia orașului ori de pe ulițele lăturalnice, ci și pe bulevardele principale ori în cartierele cele mai înstărite. În unele locuri, bordurile şi pavlajul erau năclaite de sânge. În vreme ce maşina noastră cobora pante, trecea poduri şi înainta pe străzi întortocheate, vedeam tot soiul de oi sortite jertfei - unele dintre ele jupuite de piele, altele abia injunghiate, altele deja bucatite. Am trecut podul Atatíţirk, peste Cornul de Aur. In ciuda sărbătorii, a. dra pelelor şi a puhoaielor de oameni spilcuiţi, oraşul arăta obosit şi trist. Am luat virajul către Fatih, pe sub Apeductul Bozdogan. Acolo, pe un

    1. Monopol al statului.

maidan, se vindeau oi vopsite cufhenna, care urmau să fie sacrificate.

         - Şi acestea vor fi tăiate? a întrebat Füsun.

         - Poate că nu vor fi tăiate toate, domnişoară, a spus Çetin Efendi. Se apropie prânzul, iar pentru acestea nu s-a arătat încă nici un cumpărător... Poate că n-o să apară nici un muşteriu până la sfârşitul bairamului şi, astfel, bietele dobitoace au să scape tefere... Dar chiar şi aşa, negustorii au să le vândă măcelarilor, domnişoară.

         - O să mergem noi să le cumpărăm, înaintea măcelarilor, și-o să le scăpăm, a spus Füsun.

         Füsun purta un palton roşu, cochet. Mi-a surâs şi mi-a făcut cu ochiul, îndrăzneaţă:

         - O să le scăpăm pe oi de bărbatul acela care a vrut să-şi taie băiatul, nu-i aşa?

         - O să le scăpăm.

         - Domnişoară, sunteţi foarte deşteaptă, a spus Cetin Efendi. De fapt, profetul Abraham nu voia deloc să-şi taie băiatul. Dar porunca venea de la Dumnezeu. Dacă nu ne supunem tuturor vorbelor lui Dumnezeu, lumea ajunge cu josul în sus, vine Sfârşitul Lumii... Temelia lumii e dragostea. Iar temelia dragostei este dragostea de Dumnezeu.

         - Dar cum să priceapă asta un copil al cărui tată doreşte să-l taie? am spus eu.

         Privirile noastre s-au întâlnit o clipă, în oglinda retrovizioare, cu cele ale lui Cetin Efendi.

         - Kemal Bey, ştiu că dumneavoastră, la fel ca şi tatăl dumneavoastră, imi spuneţi aceste lucruri ca să mă tachinaţi, ca să glumiţi cu mine, a spus el. Tatăl dumneavoastră vă iubește foarte mult. Cât despre noi, Îl respectăm nespus şi nu ne supărăm niciodată de glumele lui. Nu mă supăr nici de ale dumneavoastră. Am să vă răspund printr-o pildă. Aţi văzut filmul Profetul Abraham?

         - Nu.

         - Desigur că dumneavoastră nu mergeţi la asemenea filme. Dar luaţi-o şi pe domnişoară şi duceţi-vă neapărat să vedeți acest fĭlm. N-o să vă plictisiti deloc... Profetul Abraham

e jucat de Ekrem Güçlü. Eu m-am dus cu toată familia, cu soţia, cu soacra, cu copiii şi am plâns cu toţii pe rupte. Am plâns și când Profetul Abraham a luat cuţitul în mână şi s-a

uitat la fiul lui... Am plâns şi când băiatul, Ismail, a spus, după cum scrie-n Preasfântul Coran: ,,Tăicuţule, oricare-ar fi să fie porunca lui Dumnezeu, împlineşte-o !“. lar când şi-a făcut apariţia oaia de jertfă care urma să fie tăiată în locul copilului, am plâns de bucurie, laolaltă cu toţi cei din cinematograf. Dacă-i dăruini unei fiinţe pe care o iubim foarte mult tot ceea ce avem mai scump, fără a aştepta nimic în schimb, lumea e frumoasă - de aceea plângeam, domnişoară.

         Îmi amintesc foarte bine cum ne-am îndreptat dinspre Fatih spre Edirnekapi, cum am cotit la dreapta şi am coborât mai apoi către Cornul de Aur, mergând de-a lungul zidurilor

oraşului. În vreme ce treceam prin cartierele de la periferie şi ĭnaintam de~a lungul zidurilor prăbuşite, liniştea din maşină a dăinuit multă vreme. Vedeam ici şi colo, prin grădinile de

legume cuibărite intre ziduri ori pe maidanele năpădite de gunoaie, de bidoane goale şi de resturi provenite de la