Paul rămase cu privirea aţintită la Yueh. Forţa evocatoare a puţinelor cuvinte în care doctorul schiţase imaginea fremenilor îl captivase. Să-ţi câştigi ca aliat un asemenea popor!

  — Dar viermii? Întrebă după o clipă.

  — Poftim?

  — Aş vrea să aflu mai multe despre viermii de nisip.

  — A, sigur. Am o bobină cu un exemplar mic, unul de numai o sută zece metri lungime şi vreo douăzeci şi doi diametru. A fost filmat în nord. Dar martori demni de încredere afirmă că au văzut viermi lungi de peste patru sute de metri şi e de presupus că există specimene şi mai mari.

  Privirea lui Paul poposi pe una din hărţile desfăşurate pe masă – o reprezentare în proiecţie conică a regiunilor septentrionale ale Arrakisului.

  — Centura deşertului şi zona polului sud sunt indicate ca nelocuibile. Din cauza viermilor?

  — Şi a furtunilor.

  — Dar orice ţinut poate fi transformat astfel încât să devină locuibil.

  — Da, atunci când este economiceşte posibil. Pericolele Arrakisului sunt numeroase şi costisitoare. (Yueh îşi mângâie colţurile mustăţii.) Trebuie să vină tatăl tău. Înainte de a pleca însă… am un cadou pentru tine. Am dat peste el în timp ce-mi împachetam lucrurile.

  Depuse pe masă un obiect negru, paralelipipedic. Nu era mai lung decât prima falangă a degetului mare de la mâna lui Paul. Băiatul se mulţumi să privească. Yueh remarcă faptul şi gândi: Cât e de prudent!

  — Este o Biblie Catolică Portocalie foarte veche, reluă el, o biblie de voiaj pentru cei ce călătoresc în spaţiu. Nu-i bobină, ci o carte adevărată, tipărită pe hârtie-filament. Are lupă şi sarcină electrostatică proprie. (Luă obiectul în mână şi continuă, demonstrând:) Sarcina comprimă arcurile dintre coperte, ţinând cartea închisă. Apeşi pe margine – aşa – iar paginile pe care le-ai ales se resping între ele şi cartea se deschide.

  — Ce mică e!

  — Şi totuşi are o mie opt sute de pagini. Apeşi pe margine – aici, aşa – şi sarcina întoarce pagina citită. Să nu atingi niciodată cu degetele suprafaţa paginii. Foiţa de filament este extrem de fragilă. (închise cartea şi i-o întinse lui Paul.) încearcă şi tu!

  În timp ce-l privea cum manevra paginile, gândi: Îmi salvez conştiinţa. Îi ofer ajutorul religiei înainte de a-l trăda. Aşa o să-mi pot spune că a ajuns el acolo unde eu nu pot ajunge.

  — Cartea asta va fi datând dinaintea apariţiei bobinelor, spuse Paul.

  — E foarte veche. Dar acesta trebuie să rămână secretul nostru, bine? Părinţii tăi ar putea să-l considere un cadou prea valoros pentru vârsta ta.

  Şi gândi: Cu siguranţă că Jessica s-ar întreba ce motive am avut.

  Paul închise cartea şi rămase cu ea în mână.

  — Dar… dacă-i atât de valoroasă…

  — Consideră că-i un capriciu de om bătrân, zise Yueh. Biblia aceasta mi-a fost dăruită şi mie când eram foarte tânăr. (Trebuie să-i ademenesc şi mintea şi interesul material, gândi, apoi spuse:) Deschide-o la Kalima patru sute şaizeci şi şapte, acolo unde scrie: „Din apă ia fiinţă orice formă de viaţă”. Pagina-i însemnată cu o crestătură uşoară pe muchia copertei.

  Paul pipăi coperta şi simţi două crestături. Apăsă pe cea mai puţin pronunţată. Cartea i se deschise în palmă şi lupa alunecă deasupra paginii.

  — Citeşte cu voce tare, îl îndemnă Yueh.

  Paul îşi umezi buzele şi citi:

  — Gândiţi-vă că surzii nu pot să audă. Dar, oare nu suntem şi noi surzi? Ce simţuri ne lipsesc de nu putem vedea şi auzi o altă lume în jurul nostru? Şi ce-i această lume care ne înconjoară şi pe care n-o putem… „

  — Încetează! Rosti tăios Yueh.

  Paul se opri, îl privi lung.

  Yueh strânse pleoapele şi luptă să-şi recapete calmul. Prin ce perversitate s-a deschis cartea tocmai la pasajul preferat al Wannei?

  Deschise ochii şi întâlni privirea lui Paul.

  — Scuză-mă. Era… era pasajul preferat al… defunctei mele soţii. Nu pe acesta voiam să-l citeşti. Îmi trezeşte amintiri… dureroase.

  — Sunt două semne, spuse Paul.

  Asta era! Gândi Yueh. Wanna şi-a însemnat pasajul. Degetele lui sunt mai sensibile decât ale mele şi au găsit semnul ei. A fost o întâmplare, atâta tot.

  — O să vezi că-i o carte interesantă, zise. Conţine mult adevăr istoric, cât şi o bună filosofie practică.

  Paul privi cartea minusculă din podul palmei sale. Era atât de mică! Şi totuşi, ascundea un mister. Se întâmplase ceva, atunci când citise. Ceva trezise iarăşi gândul ţelului cumplit.

  — Tatăl tău poate veni dintr-o clipă în alta, spuse Yueh. Pune bine cartea. O să citeşti din ea când vei avea răgaz.

  Paul atinse muchia copertei, aşa cum îi arătase Yueh şi cartea se închise. O strecură în interiorul tunicii. Vreme de-o clipă, atunci când Yueh strigase la el, se temuse că i-o va lua înapoi.

  — Îţi mulţumesc pentru cadou, doctore Yueh, rosti el, solemn. Va rămâne secretul nostru. Dacă-ţi pot oferi la rândul meu vreun dar sau vreo favoare, te rog, nu te sfii să-mi spui.

  — Eu… nu doresc nimic, răspunse Yueh.

  Şi gândi: De ce mai stau aici să mă chinui? Şi să-l chinui şi pe sărmanul copil… chiar dacă nu-şi dă încă seama. Oh! Blestemaţi fie câinii de Harkonneni! De ce m-au ales tocmai pe mine pentru mârşăvia pe care-au pus-o la cale?

 Chapter 6

  Cum abordăm studiul Ducelui Leto Atreides, tatăl lui Muad'Dib? Un om de o bunătate fără seamăn şi, în acelaşi timp, de o surprinzătoare răceală. Aşa era Ducele Leto. Totuşi, multe fapte ne deschid calea spre a-l înţelege: dragostea trainică pentru doamna sa Bene Gesserit, visurile pe care şi le-a făurit în legătură cu fiul său, devotamentul cu care l-au slujit oamenii săi. Iată-l, dar: o victimă în