„deus” – şi îmi dau seama că se cântă în latină. Şi totuşi, blăniţa se mişcă în josul braţelor şi în jurul taliei… urcând din nou la sâni. Sfârcurile mi se întăresc la atingerea delicată… iar eu gâfâi… întrebându-mă unde se va duce mâna lui în continuare. Deodată, blăniţa a dispărut şi simt firele cnutului pe pielea mea, urmând acelaşi traseu ca şi blăniţa, şi e atât de greu să mă concentrez cu muzica asta în cap – ai impresia că sunt o sută de voci care cântă, împletind în capul meu o tapiţerie eterică din fire mătăsoase de aur şi argint, în amestec cu senzaţia pielii de antilopă pe epiderma mea… plimbându-se pe suprafaţa ei… of, Doamne… brusc, dispare. Şi, pe neaşteptate, cu asprime, simt o muşcătură în josul pântecului.

  — Ahhh! ţip.

  Mă ia prin surprindere, dar nu pot să zic că mă doare cu adevărat, mă furnică peste tot, şi mă loveşte din nou. Mai tare.

  — Aaah!

  Vreau să mă mişc, să mă zvârcolesc… ca să scap, sau să primesc mai bine, fiecare lovitură… Nu ştiu – e atât de copleşitor… Nu pot să-mi trag braţele… am picioarele bine legate… Sunt imobilizată cât se poate de ferm… şi mă loveşte din nou peste sâni – şi ţip tare. Şi e o dulce agonie – suportabilă, doar… plăcută – nu, nu imediat, dar pe măsură ce pielea mea cântă cu fiecare lovitură într-un contrapunct perfect cu muzica din capul meu, sunt târâtă într-o parte întunecată a psihicului meu, care se abandonează acestei senzaţii extrem de erotice. Da primesc asta. Mă loveşte peste şolduri, apoi trece cu lovituri iuţi la părul pubian, pe coapse şi jos, pe coapsa interioară… apoi în susul trupului meu… peste şolduri. Continuă să aplice loviturile şi deodată muzica se opreşte. La fel face şi el. Apoi cântarea începe din nou… Într-un crescendo neîntrerupt, iar el mă copleşeşte cu o ploaie de lovituri… iar eu gem şi mă zvârcolesc. Încă o dată, totul încetează şi e linişte… cu excepţia respiraţiei mele nestăpânite… şi a unei dorinţe sălbatice. Pentru… oh… ce se întâmplă? Ce are să facă acum? Excitaţia e aproape insuportabilă. Am intrat într-un loc foarte întunecat, carnal.

  Patul se mişcă când simt că se urcă deasupra mea, iar cântecul începe din nou. L-a pus pe „repetat”… de data asta, nasul şi buzele lui iau locul blăniţei… Îmi coboară pe gât sărutând, sugând… apoi la sâni… Ah! Aţâţându-mi fiecare sfârc pe rând… limba lui rotindu-se în jurul unuia dintre ei, în vreme ce degetele lui neobosite mi-l excită pe celălalt… Gem, cred că tare, pentru că nu mă pot auzi. Sunt pierdută. Pierdută în el… pierdută în vocile astrale, serafice… pierdută în faţa tuturor senzaţiilor de care nu pot scăpa… Sunt complet la mila atingerilor lui măiestre.

  Se mută mai jos, la pântec – dă rotocoale buricului cu limba – pe acelaşi traseu pe care înainte au fost cnutul şi blăniţa… gem. Sărută, suge şi ciuguleşte… deplasându-se spre sud… şi deodată limba lui ajunge acolo. La joncţiunea coapselor. Îmi dau capul pe spate şi ţip cât pot în momentul când aproape explodez într-un orgasm… sunt pe marginea abisului, iar el se opreşte.

  Nu! Patul se mişcă, iar el îngenunchează între picioarele mele. Se apleacă spre unul dintre stâlpii patului şi deodată cătuşa de pe glezna mea dispare. Îmi trag piciorul spre mijlocul patului… sprijinindu-l de el. Se apleacă spre celălalt stâlp şi-mi eliberează şi al doilea picior. Îşi mişcă repede mâinile în josul picioarelor, strângând şi frământând, readucând viaţa în ele. Apoi, apucându-mă de şolduri, mă ridică astfel încât spatele meu e suspendat deasupra patului. Sunt arcuită, sprijinită pe umeri. Ce? îngenunchează între picioarele mele… şi, cu o singură mişcare iute şi puternică, e în mine… of, Dumnezeule… şi ţip iar. Trepidaţia orgasmului meu iminent începe, iar el rămâne nemişcat. Trepidaţia încetează… oh, nu… vrea să mă tortureze şi mai mult.

  — Te rog! mă vait eu.

  Mă strânge şi mai tare… drept avertisment? Nu ştiu, degetele lui sunt înfipte în carnea fundului meu în timp ce eu stau întinsă şi gâfâi… aşa încât mă străduiesc să stau imobilă. Foarte încet, începe să se mişte din nou… afară, apoi înăuntru… agonizant de lent. Dumnezeule mare – te rog! Ţip în sinea mea… Şi odată cu creşterea numărului de voci din piesa corală, sporeşte şi el ritmul, infinitezimal, se stăpâneşte atât de bine… e atât de în ritm cu muzica. Iar eu nu mai pot să suport.

  — Te rog, îl implor şi, cu o mişcare rapidă, mă coboară iar pe pat şi stă întins deasupra mea, sprijinindu-şi greutatea cu mâinile pe pat alături de sânii mei, şi împinge în continuare în mine. Când muzica atinge apogeul, eu cad… cădere liberă… În cel mai intens şi agonizant orgasm pe care l-am avut vreodată, iar Christian mă urmează… Împingând cu forţă în mine de încă trei ori… oprindu-se în sfârşit şi apoi prăbuşindu-se peste mine.

  În timp ce conştiinţa mea se întoarce din locurile unde-o fi fost, Christian îşi scoate membrul din mine. Muzica s-a oprit şi simt cum se întinde peste trupul meu şi-mi desface cătuşa de la mâna dreaptă. Gem când îmi simt mâna eliberată. Cu gesturi iuţi, îmi eliberează şi cealaltă mână, trăgându-mi cu blândeţe masca de pe ochi, şi-mi scoate şi căştile. Clipesc în lumina blândă şi slabă şi privesc în ochii lui cenuşii intenşi.

  — Bună, murmură el.

  — Bună! îi răspund cu sfială.

  Buzele i se ridică într-un zâmbet şi mă sărută cu tandreţe.

  — Te-ai comportat minunat, şopteşte el. Întoarce-te.

  Doamne! – ce-o vrea să mai facă acum? Ochii i se îmblânzesc.

  — Nu vreau decât să-ţi masez umerii.

  — Oh… bine.

  Mă rostogolesc ţeapănă pe burtă. Tare ostenită sunt. Christian stă călare pe mine şi începe să-mi maseze umerii. Gem zgomotos – are nişte degete puternice, care ştiu ce au de făcut. Se apleacă şi mă sărută pe cap.