cu el, nu mai avea. Ca să cari marfă, de la Sulina la Stambul, de la Stambul la Pireu, la Marsilia, la Gibraltar, nu-i un mijloc de lepădat. Din nefericire, pe drum se întîmplaseră oarecare minuni; la un moment dat echipajul Speranţei crezuse că a găsit calea bogăţiei – şi chiar căpitanul, cu toată reţinerea lui, socotea că îşi asigurase drumul pînă la capăt. Altfel, ar fi fost mai cu grijă faţă de bani, mai chibzuit, mai cumpătat. Căci minunea, ca orice minune, se spulberase în vînt – şi oamenii se pomeniseră dezbrăcaţi de poleiala din sipetul lui Agop, mincinoasă ca toate poleielile de basm. Se pomeniseră în hainele lor de marinari, într-un port străin, cu punga goală şi cu cambuza la fel, pradă rechinilor de pe mal.

Totuşi, după un an de navigaţie în Mediterană, între Marsilia, Beirut şi Port-Said, trudindu-se din greu şi cheltuind cumpătat, poate ar fi adunat atîţia bani ca să poată duce drumul pînă la cap; asta însemna însă pînze rupte, stricăciuni, fire de păr alb în cap – dar mai ales pentru Anton Lupan însemna să-l piardă din nou pe Pierre Vaillant, care desigur acum ierna într-un port, la nordul strîmtorii lui Magellan, pregătindu-se să ridice ancora îndată ce în sud se va desprimăvăra; deci, dacă vroia să-l mai găsească acolo, trebuia să plece neîntîrziat… Cadă blestemul pe sipetul lui Agop! Dacă n-ar fi fost el, echipajul Speranţei ar fi chibzuit mai bine şi nu s-ar fi găsit în acest impas.

Aşa gîndea Anton Lupan în după-amiaza cînd venise pe bord Martin Stricland.

Acum Martin Stricland dormea în cabină, beat, iar corabia naviga spre Gibraltar, grăbindu-se să cîştige timpul pierdut şi să iasă în Atlantic înainte ca pasagerului care îi asigura călătoria să nu-i vină alt gînd în cap.

Dar nu, să nu ne facem griji de prisos! Orice ar fi fost să i se năzărească lui Martin Stricland, căpitanul Speranţei avea contract în buzunar, iscălit şi parafat. Iată, pentru lămurirea cititorului, şi ce cuprindea acest act:

 

„Între subscrişii Martin Stricland, supus canadian, în vîrstă de 44 ani – şi Anton Lupan, reprezentînd echipajul goeletei Speranţa, sub pavilion român, s-a încheiat astăzi, 30 iulie 1882, următorul contract, pe care amîndouă părţile ne obligăm să-l îndeplinim pînă la cap:

A. Eu, Anton Lupan, împreună cu tot echipajul, ne angajăm să transportăm de la Marsilia la Punta Arenas, în Ţara de Foc, pe domnul Martin Stricland, împreună cu mărfurile şi uneltele ce domnia sa va găsi necesar a îmbarca, fără a depăşi tonajul înscris în registrele Lloyd-ului, unde vasul este asigurat.

B. Toate cheltuielile călătoriei, precum şi costul reparaţiilor, privind stricăciunile ivite pe drum, mă privesc pe mine, Martin Stricland.

C. Căpitanul Speranţei se angajează să ridice ancora mîine 31 iulie, la ora 7 post meridian, şi să navigheze fără escală pînă la Gibraltar, unde se vor încărca toate proviziile ce domnia-sa va găsi necesar, urmînd ca ele să fie plătite fără zăbavă şi fără împotrivire de către mine, Martin Stricland.

D. Pe deasupra, eu, Martin Stricland, mă oblig să comand, chiar în seara asta, telegrafic, casei Pratt and Wattson de la Gibraltar, velele de rezervă şi cele de furtună, după nota întocmită de căpitan, a cărei copie face parte din contract, avînd grijă să asigur funcţionarului de la telegraf un pourboire de una sută franci ca să transmită dimensiunile exact; aceste vele urmează să fie gata, prin stăruinţa mea, pînă la 20 august, data presupusă a sosirii noastre la Gibraltar. De asemenea, mă oblig ca pînă mîine, la ora 5 post meridian, să îmbarc, la alegerea căpitanului sau a împuternicitului său, următoarele materiale şi instrumente trebuitoare unei navigaţii sigure peste Atlantic:

1. Un cronometru de bord, fabricaţia cea mai bună ce se va găsi la Marsilia.

2. Un sextant modern, cel al căpitanului fiind un instrument vechi, de lemn, pe alocuri mîncat de cari, ceea ce eu, Martin Stricland, ţin să se specifice în contract.

3. Un loch automat, cu elice şi cu contor.

4. Hărţi marine pentru Atlanticul de Sud, Ţara de Foc şi strîmtoarea lui Magellan, tipărite în ultimul an.

5. Instrucţiuni nautice privind regiunile în care vom naviga.

6. Efemeride astronomice pe anul în curs.

7. Una sută metri pînză de vele, necesară reparaţiilor, împreună cu aţa potrivită şi cu ace de cusut în număr îndestulător.

8. Un lanţ de ancoră, de rezervă, în lungime de 90 metri.

9. 300 kilograme cabluri de oţel zincat, de diferite grosimi, pentru repararea sau întărirea greementului.

10. 400 kilograme de parîme felurite.

11. 100 bidoane de vopsea a 25 kilograme unul, cu totul 250 kilograme.

12. 50 kilograme smoală.

13. Felurite unelte de dulgherie, la alegerea dulgherului numit de căpitan.

E. Pentru restul de materiale a căror lipsă se va observa după semnarea prezentului contract, căpitanul are timp să-mi notifice în scris nevoile sale, pînă mîine ora 10 antemeridian, adică două ore înainte de închiderea prăvăliilor de unde sus-arătatele materiale se pot cumpăra.

F. Subsemnatul, Martin Stricland, mă oblig să plătesc căpitanului şi echipajului său suma de 500 lire sterline, ca preţ total al călătoriei; jumătate din această sumă o achit la semnarea contractului, în chipul următor:

1. 50 de lire sterline, adică 1500 franci, în mîna căpitanului, pentru nevoile sale şi ale echipajului.

2. Din restul de 200 lire, împărţit în şapte părţi egale, a 28,5 lire sau 855 franci, o parte va trebui să ajungă, prin grija consulatului Canadei şi prin stăruinţa mea, în mîna femeii Elena G. Hortopan, soţia cîrmaciului, în satul Liopese de lîngă Pireu; a doua parte, urmînd aceeaşi cale, se va înmîna femeii Ghiulsum I. Geafer, la Stambul, urmînd ca la rugămintea mea consulul Canadei să vegheze ca susnumita femeie să împartă banii în chip cinstit cu femeile Mufidé, Validé şi Laleli, toate după numele soţului, Geafer, fără să nedreptăţească pe vreuna, mai cu seamă pe cea numită la sfîrşit; următoarele cinci părţi a 855 franci se vor depune de către mine, pînă mîine ora 12 antemeridian, la Banca Franţei, pe numele celorlalţi oameni din echipaj, scăzîndu-l pe bucătar şi pe primul-cîrmaci şi urmînd ca tot mîine, un ceas înaintea plecării, subsemnatul să înmînez titularilor chitanţele respective, fără de care echipajul nu va ridica ancora