spectatori. Problema, în această situaţie inedită, era că, în timp ce-şi sublinia cântecul sentimental prin gesturi de remuşcare şi mânie, uneori chiar prin lacrimi, cântăreaţa se vedea nevoită să controleze firul nespus de lung al microfonului, aidoma unei gospodine care face tot soiul de salturi pentru a reţine cablul aspiratorului, împiedicându-l să se agaţe de colţuri ori de picioarele meselor. Deşi, de fapt, nu cânta, ci făcea play-back, iar cordonul liber

microfonului nu se prindea de nimic, Papatya se comporta de parcă aşa ar fi stat lucrurile şi rezolva această dificultate prin mişcări nespus de graţioase şi domoale. Acelaşi gazetar avea să-mi spună mai târziu, admirativ, că gesturile ei aduceau cu cele ale unei fetiţe care învârtea coarda pentru prietenele ei care tocmai săreau.

         Când filmarea, care avansa cu repeziciune, a fost întreruptă, i-am felicitat pe Papatya şi pe Feridun şi le-am spus că totul mergea strună. Tocmai când rosteam aceste cuvinte, m-am asemuit cu producătorii pe care-i vedeam în ziare şi în paginile revistelor de divertisment. Poate şi pentru că gazetarii obişnuiesc să ia notiţe ! Dar şi Feridun ajunsese să semene leit cu regizorii din ziare: viteza şi haosul filmărilor îi înlăturaseră aerul de copil, aşa încât părea să fi îmbătrânit cu zece ani în două luni. Dobândise o înfăţişare de bărbat hotărât, puternic şi oarecum necruţător, care isprăveşte întotdeauna ceea ce a început.

         În ziua aceea am simţit că între Papatya şi Feridun exista o anumită intimitate, sau cel puţin ceva serios. Nu puteam fi însă pe deplin sigur. Atâta vreme cât se aflau în prezenţa

gazetarilor, toate vedetele, mai mari sau mai mici, lăsau impresia că trăiau o dragoste tainică. Sau, eventual, în privirile gazetarilor cărora le reveneau paginile de divertisment şi film stăruia ceva care sugera în asemenea măsură interdicţia, păcatul şi vina, încât actorii şi cineaştii chiar ajungeau să săvârşească acele păcate. Când s-au făcut poze, m-am ţinut

departe de aparatele de fotografiat. Füsun căuta şi citea în fiecare săptămână reviste precum Ses1 sau Hafta Sonu, care ofereau numeroase informaţii din lumea filmului. Intuiam

 

    l . „Vocea“ (tr.).

 

că urma să afle despre ceea ce se petrecea între Feridun şi Papatya din asemenea publicaţii. Papatya ar fi putut să sugereze şi că trăia o poveste de dragoste cu Tahir Tan, actorul din rolul principal, ba chiar cu mine - „cu producătorul!“. Dar, de fapt, nici nu era nevoie ca cineva să sugereze ceva. Cei care redactau paginile de divertisment şi cinema decideau care tip de informaţie urma să aducă vânzări mai mari, apoi o inventau, o înzorzonau şi o aşterneau pe hârtie, sârguincioşi şi amuzaţi. Uneori le dezvăluiau actorilor de la bun început, cu deplină onestitate, ştirea mincinoasă, iar aceştia le veneau în ajutor şi le pozau ,,la modul sincer“.

         Mă bucuram, pe de o parte, că Füsun se afla departe de viaţa şi de oamenii aceia, dar pe de altă parte îmi părea rău, în numele ei, că nu putea să participe la zarva şi la distracţia de acolo. De fapt, exista şi posibilitatea ca o vedetă foarte celebră să joace tot soiul de roluri de femei depravate, în filme, ca şi în viaţă - cele două se confundau, de fapt, în ochii spectatorului -, să cunoască tot soiul de suişuri şi coborâşuri, pentru ca apoi să ajungă să pozeze pe nepuså masă în familistă plină de moralitate şi să-şi continue existenţa cinematografică ca o adevărată doamnă. Era, oare, posibil cu Füsun să aspire la aşa ceva? În cazul acesta, trebuia să-şi găsească vreun „crai bătrân“ din lumea interlopă sau vreun

aventurier bogat, curajos, cu relaţii în asemenea medii. De îndată ce începeau o legătură cu vedetele, aceştia le interziceau să se mai sărute şi să se mai îmbrace indecent prin fĭlme. Cititorii şi amatorii de muzee din secolele următoare nu trebuie să se lase păcăliţi, căci ţinuta indecentă nu însemnă altceva, în perioada aceea, decât etalarea pulpelor şi a umerilor goi. ,,Craii bătrâni“ interziceau, totodată, imediat răspândirea ştirilor denigratoare, ironice, nepoliticoase referitoare la faimoasele staruri aflate sub aripa lor ocrotitoare. Un tânăr

corespondent care nu era la curent cu această interdicţie fusese împuşcat în picior pentru că scrisese despre o vedetă cu sâni generoşi, protejata unui ,,craidon“ faimos, că în tinereţe,

pe când era la vârsta liceului şi lucra ca dansatoare, fusese metresa unui industriaş notoriu.

         În timp ce urmăream filmarea, mă distram, dar mă și gândeam, cu părere de rău, că Füsun stătea degeaba în casa din Çukurcuma, aflată la zece minute de mers pe jos de

cinematograful Zâna. Filmările durau până seara târziu, când intra în vigoare interdicţia de circulaţie pe străzi. Mă gândeam că, dacă locul meu de la masa familiei Keskin urma să rămână gol la cină, Füsun avea să considere că preferam să stau la filmări în loc s-o văd pe ea, ceea ce mă neliniştea. Prin urmare, când se făcea seară părăseam cinematograful Zâna şi mă duceam la familia Keskin, coborând pantele pavate cu piatră cubică, stăpânit de sentimente de vinovăţie şi mânat de promisiunea fericirii. Füsun avea să fie, în cele din urmă, a mea! Procedasem bine ţinând-o departe de lumea filmului.

         Îmi dădeam seama că ajunsesem să nutresc faţă de ea şi un anumit sentiment de camaraderie şi înfrângere, iar acesta mă făcea uneori mai fericit decât dragostea. Când eram

însufleţit de el, totul îmi sugera fericire - soarele serii răsfrânt pe străzile oraşului, mirosul de umezeală amestecată cu praf şi de vechi pe care-l emanau blocurile locuite cândva de greci,

vânzătorii de pilaf cu năut şi de ficat prăjit, mingea unor copii ce se îndrepta spre mine ricoşând din pietrele pavajului, când aceştia jucau fotbal pe stradă, şi aplauzele zgomotoase

care izbucneau când o loveam, cu un voleu zdravăn, pe când coboram panta, în drum spre casa familiei Keskin.

         Pe vremea aceea, peste tot, de la platourile de filmare la culoarele Satsatului, de la cafenele până la casa Keskin, se vorbea despre dobânda foarte ridicată pe care o ofereau

aşa-numiţii bancheri iviţi peste noapte. Cum inflaţia se apropia de sută la sută, fiecare dorea să-şi depună banii undeva. Abordam acest subiect seara, la familia Keskin, înainte de-a ne aşeza la masă.