De la acest cuvânt părea să pornească un şoc electric. Stephen se opri din şters şi Eisenhardt crezu că simte cum părul de pe ceafă i se face măciucă. Asta da coincidenţă, la naiba.

— Spre Israel. Stephen îşi continuă activitatea. Sună ca lumea. Şi unde în Israel?

— Peste tot. Un tur de vizitare, paisprezece zile de-a lungul şi de-a latul ţării, pentru a vedea toate locurile sfinte şi istorice. Încercă să râdă, dar sună chinuit. Nu ştiu cum am ajuns să fac asta - mă refer la faptul că nu sunt în mod special religios sau ceva de genul acesta... Nici măcar când mama şi tata... Era un prospect în supermarketul nostru. Nu ştiu de ce m-a impresionat aşa tare, dar m-am gândit, de ce nu?

Se simţea aproape penibil.

Stephen înmuie din nou cârpa în apă şi o stoarse aproape meditativ.

— Din când în când avem turişti din Israel, care vor să vadă Arizona. Grand Canyon şi restul. Atârnă cârpa pe o bară cromată. Sunteţi primul care merge în sens opus.

— Credeţi că vreau să fug pur şi simplu?

— Nu. Cred că o să vă facă bine să ajungeţi într-o zonă diferită.

Asta părea să-l liniştească.

— Da, chiar sunt foarte curios. Adică e cam o nebunie, n-am fost niciodată nicăieri, cu excepţia lui Disneyland, când am fost în vacanţă cu mama şi tata. Odată la schi, dar acolo n-am făcut decât să-mi rup piciorul. Şi acum zbor în Israel. Dar ştiţi ceva? De-abia aştept.

— Cred.

— Mai ales aş vrea să ştiu cum este în asemenea locuri ancestrale, continuă tânărul, devenind tot mai entuziasmat pe măsură ce vorbea. Ştiţi, mama mea avea o zicală. Ea spunea mereu: Istoria este ceea ce e scris în cărţi. În realitate, nu simţi când suflul istoriei îţi bate în ceafă. Vreau să văd dacă e adevărat.

Aerul părea deodată să pişte ca o şampanie. Când Eisenhardt văzu că ochii lui Stephen deveniră excesiv de mari, ştiu că îşi amintea corect despre ce îi povestise acesta referitor la conţinutul celei de-a doua scrisori.

Ceaşca din mâna sa părea dintr-odată ireală, părea că devine fluidă.

— Am mai făcut o nebunie. Tânărul bărbat blond îşi ridică geanta pe tejghea şi nu mai era deloc de oprit. Mi-am cumpărat o cameră video special pentru această călătorie, nouă-nouţă. Vreau să spun că în întreaga mea viaţă nu am cumpărat ceva nou, oricum nu aşa ceva - mereu numai maşini şi combine muzicale second-hand, televizor dintr-o vânzare din garaj... Şi acum dau patru mii de biştari pentru aşa o nebunie, o Sony MR-01. Aţi auzit vreodată de aşa ceva?

— Da, spuse Stephen cu o voce ce suna dintr-odată un pic jalnic. Am auzit de ea.

— Cea mai nouă dintre noutăţi, spunea vânzătorul. Supercalitate. Extrem de uşor de utilizat. De-abia aştept. O, cred că vine autobuzul.

În acest moment opri afară, mare, argintiu, fâsâind şi pufăind precum un dragon care tocmai aterizase, autobuzul Greyhound. Oamenii coborau din el şi peste tot în restaurant alţi oameni se ridicau, îşi luau valizele şi rucsacurile şi gentile de voiaj şi se grăbeau spre ieşire. Tânărul îşi luă geanta de umăr şi sacul de haine, salută cu o mişcare a capului şi plecă. Uşa de la intrare se deschise cu un scârţâit încet şi se închise în urma sa, balansându-se încă o vreme în balamalele sale.

Eisenhardt puse ceaşca sa înapoi. Se auzi un zgomot specific. Era iar o ceaşcă normală. La fel cum era o clipă normală, precum erau şi celelalte clipe, din care era constituită viaţa.

— Hei, spuse Judith încet.

Se priviră cu ochi mari. Apoi, de parcă ar fi exersat, se întoarseră spre geamuri. Tânărul blond avea biletul deja în mână. El stătea printre ultimii la coadă.

Nu erau necesare cuvinte. Se ridicară, ieşiră afară după el, prin uşa batantă, ce scârţâi şi la ei puţin. Unul lângă altul străbătură pământul nisipos, care le scârţâia sub picioare, aşa cum scârţâie de fapt solurile nisipoase. Mergeau mai repede, în final alergau, pentru a-l mai prinde pe tânăr înainte să se urce în autobuz.

— Hei! exclamă Stephen şi îi întinse mâna. Călătorie plăcută!

Tânărul cu geanta de umăr îi privi mirat.

— Mulţumesc.

— Voiam doar să spun... Numele meu e Stephen Foxx. Vă doresc toate cele bune.

— Numele meu e John, replică tânărul şi-şi dădu şuviţa pentru a mia oară din ochi. Mulţumesc.

— John şi mai cum?

O scânteiere neîncrezătoare se ivi pentru un moment în ochii săi.

— E neimportant, zise el. Pur şi simplu John, okay? Ridică încă odată, scurt, mâna pentru a saluta şi se urcă în autobuz.

Îl vedeau prin geamurile fumurii cum se îndreaptă spre spatele autobuzului, în timp ce uşa din faţă se închise cu un fâsâit energic şi uriaşul autobuz, ce mirosea a Diesel, se puse încet în mişcare cu un huruit al motoarelor. Se uitară după el până ce dispăru la orizont.

— Nu mai ştiu ce să cred, spuse Eisenhardt. Stephen îi aruncă o privire timidă dintr-o parte.

— Acesta era el, nu-i aşa?

Orizontul sclipea, părând că se transformă într-un rânjet batjocoritor. Nimic nu mai era adevărat. Dacă ridica privirea de pe punctul argintiu din depărtare, lumea avea să-şi înceteze existenţa şi sfârşitul timpurilor avea să vină.

Aşa trebuia să se simtă cineva care înnebunea. Cineva căruia îi fugea pământul de sub picioare.

Sau care simţea pentru prima dată pământul sub picioare.

— Da, încuviinţă el. Povestea începe.

{1} Intifada - răscoala palestinienilor din teritoriile ocupate de Israel în anul 1967 (n.red.)

{2} Meshuga - sărit de pe fix (în lb. ebraică în orig.)

{3} Shalom - pace (în lb. ebraică în orig.)

{4} Salam aleikum! - pace ţie!

{5} Bougainvillea (floare de hârtie) - plantă ornamentală din America de Sud, cu bractacee (frunzuliţe la baza florilor) viu colorate (n.red.)

{6} Din neamul Macabeilor (n.red.)

{7} În momentul conceperii acestui raport, încă nu era stabilit dacă şi când vor fi reluate lucrările de la Bet