SOCRATE Deci, în această meserie o astfel de înzestrare e superioară celeilalte?

HIPPIAS Superioară, firește.

[375 c] SOCRATE Dar când e vorba de arta cântului din cithară, din flaut sau de toate celelalte meșteșuguri sau științe nu este mai de preț cel dăruit astfel încât să săvârșească lucrurile prost și să greșească în mod voit, decât cel care o face fără voie?

HIPPIAS Se pare că da.

SOCRATE Şi, desigur, am prefera ca sufletele sclavilor noștri să fie astfel înzestrate încât ei să greșească și să facă rele cu bună știință; căci sufletele acestea sunt mai bune decât cele care fac răul fără voia lor.

HIPPIAS Desigur.

SOCRATE Dacă ne gândim acum la sufletul nostru, n-am vrea ca el să fie cât mai bun cu putință?

HIPPIAS Ba da.

[375 d] SOCRATE Or, mai bun va fi sufletul care face rău și greșește în mod voit și nu cel care o face fără voia sa.

HIPPIAS Dar bine, Socrate, ar fi cumplit dacă cei care comit nedreptăți în mod voit ar fi mai buni decât cei care le comit fără voia lor.

SOCRATE Şi totuși, din discuția noastră asta pare să decurgă.

HIPPIAS Nu și pentru mine.

(...)

SOCRATE Dar dacă dreptatea ar fi o știință a sufletului? Sufletul mai învățat nu este totodată mai drept, iar cel mai neînvățat, mai nedrept?

HIPPIAS Da.

SOCRATE Dar dacă dreptatea ar fi și una și alta? Nu este mai drept sufletul care le are pe amândouă, adică și știință și putință, iar cel neinstruit mai nedrept?

HIPPIAS Așa s-ar părea.

SOCRATE Urmează că sufletul mai capabil și mai învățat, fiind mai bun, este în stare, mai mult decât celălalt, să facă, în orice acțiune, lucruri și rele și [376 a] bune?

HIPPIAS Da.

SOCRATE Iar când săvârșește fapte deloc lău­da­bile o face conștient, tocmai pentru că poate și știe; binele și răul, la rândul lor, țin de dreptate, fie amândouă, fie luate în parte.

HIPPIAS Se pare că da.

SOCRATE Iar a săvârși nedreptăți înseamnă a săvârși lucruri rele, și, dimpotivă, bune când nu le săvârșești.

HIPPIAS Da.

SOCRATE Prin urmare, când un suflet mai capabil [376 b] și mai bun va comite nedreptăți o va face dinadins, pe când unul rău o va face fără voia lui?

HIPPIAS Așa se pare.

SOCRATE Iar un om e bun când are un suflet bun, și rău când are bun suflet rău?

HIPPIAS Da.

SOCRATE Înseamnă că e în firea omului bun să săvârșească nedreptăți în mod voit, iar a celui rău, fără voia sa, din moment ce omul bun are un suflet bun.

HIPPIAS Are, desigur.

SOCRATE Atunci, Hippias, cel care greșește și face lucruri rușinoase și nedrepte în mod voit, dacă [376 c] există un astfel de om, nu poate fi altul decât omul cel bun.