pentru renaștere, cu mai mult sau mai puțin aceeași scenografie, inclusiv cu muzică și cu oratori plini de energie și care îi încurajau pe vânzători într-un mod destul de asemănător cu cel folosit de metodele specifice ceremoniilor de renaștere.

Fie că îi spui psihologie, chimie mentală sau oricum dorești (toate se bazează pe același principiu), nu e nimic mai sigur decât faptul că, oriunde există un grup de minți care intră în contact în spiritul armoniei perfecte, fiecare minte din grup va fi imediat completată și întărită de o energie observabilă numită Mintea Supremă.

Din câte poate mărturisi că știe autorul acestei cărți, această energie neexplorată poate fi numită Sfântul Duh, dar operează la fel de favorabil și atunci când este numită altfel.

Creierul uman și sistemul nervos constituie o mașinărie complicată, pe care prea puțini o înțeleg – sau poate nimeni n-o înțelege cu adevărat. Când este controlată și direcționată corect, această mașinărie poate fi determinată să înfăptuiască miracole, iar dacă nu este controlată, va acționa într-o altă manieră fantastică, așa cum se poate observa dacă îi examinăm pe rezidenții dintr-un spital de boli mintale.

Creierul uman se află în conexiune directă cu un flux continuu de energie, din care oamenii își extrag puterea de a gândi. Creierul primește această energie, o combină cu energia creată de mâncarea ingerată și o distribuie în fiecare parte a corpului cu ajutorul sângelui și al sistemului nervos. Astfel se transformă în ceea ce numim viață.

Din ce sursă provine această energie exterioară nimeni nu pare să știe. Tot ce știm despre ea e că, dacă nu o avem, murim. Pare plauzibil să presupunem că această energie se revarsă în corp împreună cu oxigenul din aer, când respirăm.

Fiecare corp uman normal posedă un laborator chimic de cea mai înaltă clasă și un stoc de substanțe chimice suficient pentru a face față procesului de descompunere, de asimilare și de absorbție corectă a hranei pe care o ingerăm, anterior distribuirii sale în locurile în care este nevoie de acest element care va contribui la întreținerea organismului.

S-au făcut teste ample, atât pe animale, cât și pe oameni, care demonstrează că energia cunoscută drept minte joacă un rol important în procesul chimic de absorbție și transformare a hranei în substanțele necesare pentru creșterea și menținerea corpului în stadiu de funcționare.

Se știe că grijile, emoțiile puternice sau frica vor interfera cu procesul de digestie și în cazuri extreme vor bloca complet acest proces, ducând la boală sau moarte. Este evident atunci că mintea intervine în procesul chimic al digestiei și al distribuției hranei.

Deși probabil că nu s-a demonstrat niciodată științific, multe autorități eminente cred că, atunci când energia cunoscută drept gândire se contaminează cu elemente negative într-o asemenea măsură încât întregul sistem nervos ajunge disfuncțional, digestia este tulburată și diverse forme de boală se manifestă. Asemenea minți tulburi produc dificultăți financiare și iubiri neîmpărtășite, printre altele. Un mediu negativist, de exemplu, în care membrii familiei se ceartă și se cicălesc încontinuu, va interveni în chimia mentală într-o asemenea măsură încât individul își va pierde ambiția și se va cufunda treptat în ignoranță. Aceasta este baza unui vechi proverb care spune că partenerul de viață poate, după caz, să te ridice sau să te coboare.

Orice elev de liceu știe că anumite combinații de mâncăruri pot, dacă ajung în stomac, să producă indigestie, durere violentă sau chiar moarte. Sănătatea depinde, cel puțin în parte, de combinațiile de hrană potrivite. Dar armonia combinațiilor alimentare nu este suficientă pentru a asigura o sănătate de fier. Trebuie să existe, de asemenea, armonie între elementele energetice care alcătuiesc mintea.

Armonia este una dintre legile naturii, fără de care nu poate exista energie organizată sau viață în orice formă.

Sănătatea corpului, la fel ca aceea a minții, este literalmente construită pe principiul armoniei! Energia cunoscută drept viață începe să se dezintegreze, iar moartea se apropie atunci când organele corpului încetează să mai lucreze în armonie. În momentul în care armonia dispare de la baza oricărei forme de energie organizată (putere), elementele acelei energii sunt aruncate într-un stadiu de dezordine iar ­puterea devine neutră sau pasivă.

Armonia este, de asemenea, nucleul în jurul căruia principiul chimiei mentale cunoscute drept Mintea Supremă își dezvoltă puterea. Dacă distrugem această armonie, distrugem puterea care rezultă din efortul coordonat al grupului de minți individuale. Acest adevăr a fost enunțat și răsenunțat și prezentat în toate felurile la care autorul s-a putut gândi, fără încetare. Pentru că, dacă cititorul nu pricepe acest principiu și nu învață să-l aplice, acest tratat despre Mintea Supremă nu mai are nici un sens.

Succesul în viață, indiferent ce înțelegem prin succes, este în foarte mare parte o chestiune de adaptare la mediul înconjurător în așa fel încât să existe armonie între individ și mediu. Palatul regelui ajunge să semene cu bordeiul unui țăran dacă armonia nu există în interiorul său. Invers, cocioaba unui țăran poate fi făcută să aducă mai multă fericire decât conacul unui bogat dacă în prima există armonie, iar în al doilea, nu.

În lipsa armoniei perfecte, știința astronomiei ar fi la fel de lipsită de rost ca un sac cu oase, pentru că stelele și planetele s-ar lovi unele de altele și toate ar fi într-o stare de haos și dezordine.

În lipsa armoniei, sângele ar putea duce nutrienții destinați creșterii unghiilor către scalp, unde trebuie să crească părul. Protuberanțele cornoase rezultate ar putea trece cu ușurință în ochii celor superstițioși drept un semn al relației omului respectiv cu un anumit domn imaginar cu coarne, deseori invocat de cei mai primitivi.

În lipsa armoniei, nu poate exista cunoaștere organizată, pentru că, ne-am putea întreba, ce este cunoașterea organizată, dacă nu o armonizare a faptelor și adevărurilor și legilor naturii?

În momentul în care discordia începe să se strecoare pe ușa din față, armonia începe să dispară pe ușa din spate, ca să spunem așa, fie că este vorba despre un parteneriat