zăbovesc, să plec !“. Alteori îl auzeam pe frizerul de la parterul de vizavi, care lucra până la ore târzii, trăgând repode oblonul prăvăliei, după ce-şi expedia ultimul muşteriu, iar zgomotul acestuia răsuna în tot cartierul, spărgând liniştea nopţii. Uneori se oprea apa şi nu mai curgea câte două zile. Alteori auzeam cum în soba de cărbuni forfotea şi altceva în afară de flăcări. Uneori mă duceam la ei şi in ziua următoare, pentru simplul motiv că tanti Nesibe îmi spusese „ţi-a plăcut fasolea mea cu ulei de măsline, aşa că vino şi mâine seară, înainte să se termine !“. Alteori vorbeam despre subiecte precum disputa americano~rusă, Războiul Rece, navele de

război sovietice care treceau noaptea pe Bosfor, submarinele americane din Marmara. Uneori, tanti Nesibe spunea ,,e foarte cald în seara asta!“. Alteori îmi dădeam seama că Füsun era cufundată-n visare după expresia chipului ei şi-mi doream să rătăcesc pe țărâmul la care visa ea, dar socoteam că eu, viaţa mea, lipsa mea de vioiciune, felul în care stăteam la masă erau nespus de lipsite de speranţă. Uneori, obiectele de pe masă mi se păreau ca nişte munţi, văi, dealuri, podişuri şi depresiuni. Alteori râdeam împreună de cine ştie ce lucru amuzant de la televizor. Uneori, concentrarea cu care priveam spre ecran – cu toţii, în acelaşi timp -, mi se părea înjositoare, atât pentru mine, cât şi pentru noi. Alteori, eram plictisit de Ali, copilul din vecini, care se căţăra în braţele lui Füsun şi se cuibărea la pieptul ei. Uneori vorbeam cu Tarik Bey ca de la bărbat la bărbat, coborând vocea, într-o atmosferă ce sugera completul, şmecheria şi viclenia, despre aspectele cele mai delicate ale situaţiei economice. Alteori, Füsun urca la etaj şi nu mai cobora o vreme, iar faptul acesta mă făcea nefericit. Uneori suna telefonul şi rezulta că cineva greşise numărul. Alteori, tanti Nesibe spunea „marțea viitoare am să vă fac plăcintă cu dovleac“. Uneori se auzea câte un grup de treí-patru tineri care coborau panta, cântând cât îi ţinea gura cântece ce răsunau la meciurile de fotbal, în timp ce se îndreptau spre Tophane. Alteori o ajutam pe Füsun să mai pună nişte cărbuni în sobă. Uneori vedeam câte-un gandac negru care alerga neliniștit pe podeaua bucătăriei. Alteori simţeam că

Füsun îşi scosese piciorul din papuc, pe sub masă. Uneori, paznicul de cartier fluiera chiar în faţa uşii noastre. Alteori, fie Füsun, fie eu ne ridicam de la locurile noastre şi desprindeam, rând pe rând, paginile neglijate ale calendarului Cunoaşterea, cu orele de rugăciune. Uneori, când nu se uita nimeni la mine, mai luam o lingură din budinca de griș de pe masă. Alteori, imaginea de la televizor devenea neclară, Tarik Bey spunea ,,copi1a mea, ia vezi tu“, Füsun zgândărea un buton aflat în spatele televizorului, iar eu o contemplam stând în spatele ei. Uneori spuneam „să mai fumez o ţigară şi să mă duc". Alteori pierdeam cu totul noţiunea Timpului şi mă lăfăiam în „prezent“ ca intr-un pat moale. Uneori aveam impresia că observam microbii, gândacii, paraziți cuibãriţi în covor. Alteori, între două programe de la televizor Füsun scotea apă rece din frigider, iar Tarik Bey se ducea sus, la toaletă. Uneori pregăteau dovlecei, roşii, vinete și ardei umpluți, în ulei, din care mâncam două seri la rând.

Alteori, după ce mâncam, Füsun se ridica de la masă, se ducea la colivia lui Lămâie, vorbea cu el pe un ton amical iar eu credeam că vorbea cu mine. Uneori, în serile de vară vedeam câte-un fluture de noapte care intra pe fereastra bovindoului şi prindea să se rotească nebuneşte, din ce în ce mai repede, în jurul lămpii. Alteori, tanti Nesibe aducea vorba de câte-o bârfă auzită de curând în cartier – povestea de pildă, că tatăl electricianului Efe fusese un bandit vestit. Uneori uitam că mă aflam acolo, intram în transă şi o priveam pe Füsun îndelung, cu dragoste, arătându-i întreaga iubire pe care i-o purtam, de parcă am fi fost doar noi doi. Alteori pe stradă trecea câte-o maşină, dar o făcea atât de discret, încât ne dădeam seama de prezenta ei doar după vibrația geamurilor. Uneori se auzea răsunând, dinspre mosche Füruzaga, chemarea la rugăciune. Alteori, Füsun se ridica brusc de la masă şi privea îndelung pe fereastra dinspre povârniş a bovindoului, de parcă ar fi aşteptat pe cineva mistuită de un dor adânc, iar gestul acesta îmi frângea inima. Uneori, în timp ce mă uitam la televizor, mă gândeam la cu totul alte lucruri - îmi imaginam, de pildă, că eram nişte călători care se-ntâlneau la restaurantul unui vapor. Alteori, în serile de vară, tanti Nesibe „stropea uite-așa prin sufragerie cu soluție împotriva muştelor, după ce pulverizase aceeaşi soluţie şi prin camerele de la etaj, folosindu-se de pompa marca Temiz Iş1, iar muştele mureau. Uneori tanti Nesibe vorbea despre Soraya, fosta regină a Iranului, şi ne povestea despre suferințele îndurate de acea femeie, care divorţase de şah pentru că nu izbutise să-i dăruíască

    1. Treabã curată (tr).

copii, precum şi despre viaţa pe care o ducea în lumea bună dlin Europa. Alteori, Tarik Bey spunea, cu ochii la televizor, „iar îl arată, măi, pe individul ăsta revoltător!“. Uneori, Füsun se îmbrăca două zile la rând cu aceleaşi haine dar, cu toate acestea, mie mi se părea la fel de specială. Alteori, tanti Nesibe întreba „vrea cineva îngheţată ?“. Uneori, vedeam în blocul de vizavi o persoană care stătea la fereastră şi fuma. Alteori mâncam hamsii prăjite. Uneori constatam că cei din familia Keskin erau sincer convinşi că există dreptate pe lumea aceasta şi că cei culpabili sunt cu siguranţă pedepsiţi, fie pe lumea aceasta, fie pe cealaltă. Alteori tăceam îndelung. Uneori părea că nu doar noi ne cufundam în tăcere, ci întregul oraş. Alteori, Füsun spunea ,,tată, te rog, nu mai ciuguli aşa din mâncare!“ şi atunci simţeam că nu se puteau relaxa nici măcar la masă din pricina mea. Uneori însă gândeam tocmai pe dos şi remarcam cât de relaxată era toată lumea. Alteori, tanti Nesibe, care rămânea cu ochii

ațintiţi asupra