obosit. Ar fi fost atât de ușor să se așeze și să închidă ochii, căutând o clipă de odihnă. La urma urmei, Walsfol îi ordonase să se întoarcă în Jeavons. Nimic din toate astea nu mai erau problema lui.

Da, sigur!

– Ce vrei să faci? a întrebat Macsen.

Edeard îi aruncă o privire disperată.

– Nu știu.

– Poporul meu, apelă prin televorbire vocea lui Bise.

Toți ca unul, echipa se întoarse cu fața spre conacul Maestrului Cartierului situat în inima Sampalokului. Bise stătea pe acoperiș, îmbrăcat în roba sa fluidă violet, cu gluga îmblănită aruncată peste umărul stâng. Își ținea brațele întinse într-un gest de binecuvântare pentru vasta sa audiență.

– Eu vorbesc în numele tuturor celor din Sampalok, al celor ale căror familii au fost aici de generații și al nou-veniților, care caută refugiu în fața persecuțiilor Mergătorului-Pe-Apă.

Edeard se înfrână imediat.

– Nu spune nimic, ordonă Kanseen cu asprime. O dispută în public te va face să pari mărunt.

– Nu luptați între voi, a zis Bise încet. Inamicul este afară, iar acest conflict nu face decât să-l întărească. Chiar acum forțele care se tem de libertățile voastre se adună în High Moat. Eu vă îndemn să stați ferm împotriva lor. Rezistați, nu-i lăsați să vă ia căminul, ultimul loc în acest oraș în care sunteți niște oameni independenți, așa cum a promis Rah. Ofer familiilor adăpost între zidurile conacului meu. Aici vor fi în siguranță în timp ce luptă pentru a-și dobândi libertatea împotriva opresiunii abătute peste noi toți de Mergătorul-Pe-Apă. Avem puțin timp acum. Ascultați-i pe cei care umblă printre voi și vorbesc sub autoritatea mea. Rezistați invaziei celor care caută să vă alunge din acest oraș, să vă ia dreptul vostru din naștere.

Bise le dărui un zâmbet umil și intră în turn.

– Ce, pe Honious, a fost asta? a întrebat Dinlay. Un fel de cascadorie electorală?

– Habar n-am, mormăi Edeard la fel de confuz. Îi aruncă lui Argian o privire întrebătoare. Oare chiar ar putea fi el șeful suprem al bandelor?

– Nu, a spus Argian. Nu este așa. Cei din familia Diroals au legături puternice cu bandele. Profită când competitorii lor în afaceri sunt slăbiți, dar Bise este suficient de inteligent pentru a păstra distanța. Asta este cu totul altceva.

– Oh, Madona, gemu Kanseen. Era cu fața spre nord, cu ochii închiși și cu televederea la distanță. Vine miliția.

– Ce? întrebă uimit Edeard.

– Miliția. Un întreg regiment, după cum arată. Vine peste High Moat.

Televederii lui Edeard îi luă doar o secundă pentru a găsi lungul șir de oameni care mărșăluiau pe lângă îngrăditurile caravanelor.

– Ce au de gând să facă? Polițiștii îi țin pe protestatari în Sampalok, nu pot trece peste poduri.

– Legea și ordinea nu mai acționează acum în interiorul Makkathranului, a spus Macsen pe un ton alb. Dacă ai fi primar, ce ai simți în legătură cu asta? Miliția nu vine să consolideze podurile, ci să oprească revoltele.

– Cum? a întrebat Edeard. Asta nu intră în sarcinile miliției. Polițiștii sunt mult mai bine pregătiți pentru a împrăștia mulțimile.

– Sunt înarmați, a spus Kanseen calmă.

O răceală asemănătoare cu cea simțită de Edeard la atingerea lui Boyd îl cuprinse din nou. Dintre toți polițiștii pe care îi organizase să ajute astăzi, doar sergenții și caporalii erau autorizați să poarte revolvere. Dar oamenii de pe străzi…

– Și Bise tocmai le-a spus să reziste invadatorilor, a spus Dinlay.

– Trebuie opriți, a zis Edeard. Miliția nu poate trage în civili, chiar dacă aceștia încalcă legea.

– Oamenii din gloată sunt înarmați, a intervenit Argian. S-ar putea să se tragă în miliție mai întâi. Asta ar fi… convenabil.

– Oamenii tăi te vor asculta? Poți să-i faci să oprească asta?

– Nu se poate face prea mult pe străzi, a spus Argian. Voi încerca să vorbesc cu cei din grupul meu care patrulează azi în Sampalok. Dar Motluk și ai lui sunt cei care dețin de fapt puterea.

– Vorbește cu el, i-a cerut Edeard. Nu putem lăsa să se întâmple așa ceva.

– Voi face tot ce pot.

Argian s-a întors și a pornit-o de-a lungul străzii.

– Cu mine, le-a spus Edeard celorlalți. Trebuie să ajungem la High Moat și să oprim asta.

A început să alerge înapoi pe promenadă, cu televederea măturând înainte.

– Madona să-i blesteme, unde sunt toate gondolele, de ce nu sunt niciodată aproape atunci când ai nevoie de una?

– Ai de gând să-i oferi miliției o baie bună? a întrebat Dinlay plin de speranță.

– Tot ce este nevoie. Cea mai apropiată gondolă pe care o putea simți Edeard era pe Canalul Liliacului, îndreptându-se spre Marele Canal Principal.

Ar lua prea mult timp. Stătea în mijlocul promenadei de la Bazinul de Mijloc, răsucindu-se pe loc, devorat de nehotărâre. Sprijinul pe care i-l dăduse lui Boyd îl lăsase cu dureri și slăbit și știa că nu va avea puterea de a mai face multe cascadorii cum fusese cea cu potopul, mai ales dacă ar fi trebuit să alerge mai întâi pe toată lungimea Sampalokului pentru a ajunge la podul de la High Moat.

– La naiba. Își trimise televederea direct în Palatul Orchard, găsindu-l pe primar în camera Consiliului Superior. Domnule, vă rog, trebuie să vă vorbesc.

– Mergătorule-Pe-Apă. Tonul primarului era rece. Singurul motiv pentru care mai ești încă în acest oraș este ca să poți depune mărturie în fața comisiei pe care am înființat-o ca să cerceteze evenimentele de astăzi și să stabilească cine este de vină. După aceea, nu am nicio îndoială că Marele Consiliu va adopta o lege specială de exil, numele tău fiind singurul pe listă.

– Domnule, vă rog, trebuie retrageți miliția.

– Pe Madona, ce opțiune mi-ai lăsat? Makkathranul nu a văzut astfel de tulburări de peste o mie de ani. Și totul a fost ideea ta. Arestarea celor o sută de răufăcători ar fi trebuit să pună