Se informase în privinţa bibliotecarilor. Vieţile lor erau neobişnuit de scurte. Înrolarea alături de ei nu reprezenta o soluţie.

Să găsească o modalitate de a o păstra pe Ttuss vie? Dacă ar fi putut face aşa ceva, ar fi folosit metoda asupra sa.

Să studieze astronomia teoretică? Avea unele idei, dar ele nu aveau să ajute specia. Semenii săi nu căutau cunoaşterea abstractă. Să exploateze asteroizii? Cei din jurul soarelui lor, ca şi cei din sistemele stelare vecine fuseseră exploataţi în aceeaşi măsură ca şi suprafaţa planetei sale, cu deosebirea că, în cele din urmă, curenţii de convecţie din interiorul planetei înlocuiau minele secătuite. Ar fi trebuit să se apuce de recuperarea metalelor. Acum era prea târziu să-şi mai modifice direcţia studiilor. Să ridice pe orbită oraşe protejate în bule incasabile, pentru a oferi Prăsitorilor spaţiu suplimentar? O prostie: erau prea vulnerabile, putând fi capturate ori distruse accidental.

Într-o zi, apetitul lui Phssthpok dispăru. Scrisorile din valea Pitchok nu-l ajutară — nu mai credea în ele. Se gândi să se întoarcă acasă, dar ştia că avea să moară de inaniţie pe drum. Când fu sigur de asta, se aşeză cu spatele rezemat de un perete, ultimul dintr-un şir de Protectori care de asemenea nu mâncau, aşteptând să moară.

Trecu o săptămână… Bibliotecarii constatară că doi dintre cei aflaţi în capul şirului muriseră. Îi ridicară — două schelete învelite în armură de piele uscată şi zbârcită — şi-i transportară afară.

Phssthpok îşi aminti de o carte.

Încă avea puterea să ajungă până la ea.

Citi atent, ţinând cartea într-o mână şi o rădăcină în cealaltă mână. Brusc, se apucă să muşte din rădăcină.

Nava fusese un asteroid aproximativ cilindric, din fier-nichel şi straturi de rocă, lung de zece kilometri şi cu diametrul de vreo şase kilometri. Un grup de Protectori fără copii îl sfredeliseră, întrebuinţând oglinzi solare, şi construiseră în interior o cabină micuţă, cu sisteme de întreţinere a vieţii şi sistem de comandă, un compartiment vast destinat anabiozei, o sursă atomică şi un generator energetic, un motor ionic şi un imens rezervor de cesiu. Pentru a obţine controlul a o mie de Prăsitori, fusese necesar să extermine Protectorii unei familii mari. Având doi Protectori ca piloţi şi alţi şaptezeci în stare de anabioză, alături de cei o mie de Prăsitori, plus exemplare selectate cu deosebită atenţie din formele de viaţă utile de pe planeta Pak, ei porniseră către unul dintre braţele galaxiei.

Deşi cunoştinţele lor erau cu trei milioane de ani mai sărace decât ale lui Phssthpok, ei avuseseră motive întemeiate să aleagă marginile galaxiei. Acolo existau şanse mai mari să găsească stele galbene, şi şanse mai mari să descopere o planetă dublă aflată la distanţa corespunzătoare. Perturbaţiile din partea stelelor aflate în medie la mai puţin de o jumătate de an-lumină depărtare făceau ca planetele duble să fie extrem de puţine în centrul galaxiei. De asemenea, existau motive să se considere că doar un satelit natural de dimensiuni mari putea oferi planetei sale primare o atmosferă pe care să se dezvolte formele de Pak.

Un motor ionic şi o anumită cantitate de cesiu… Nu se aşteptaseră să înainteze rapid şi nici n-o făcuseră. La viteza de douăzeci de mii de kilometri pe secundă, relativ la soarele Pak, vehiculul îşi schimbase cursul. Echipajul expediase un mesaj laser către planeta Pak, anunţând Biblioteca despre reuşita motorului ionic. Desenele de execuţie ale acestuia existau pe undeva prin Bibliotecă, cu o listă de sugestii de modificare a proiectului.

Phssthpok nu fusese interesat de ele, ci trecuse direct la ultima secţiune, mai „tânără” cu aproape o jumătate de milion de ani.

Era înregistrarea unui mesaj lasercare străbătuse sistemul planetar Pak, fragmentat, atenuat şi distorsionat de norii de praf şi de distanţă, într-un grai care nu se mai utiliza. Bibliotecarii îl traduseseră şi-l adăugaseră primului raport. Probabil că de atunci fusese retradus de sute de ori. Sute de cercetători, aidoma lui Phssthpok, trebuie să-l fi citit, să-ş fi pus întrebări despre acea parte a poveştii pe care n-o puteau afla niciodată şi să fi trecut mai departe…

Phssthpok îl citi însă cu toată atenţia.

Nava Pak pătrunsese adânc în braţul galactic. Până la sfârşitul călătoriei, jumătate din Protectori muriseră, nu de inaniţie sau în urma unor violenţe, ci din cauza vârstei. Amănuntul era atât de neobişnuit încât mesajul conţinea detaliate descrieri medicale. Trecuseră pe lângă stele galbene fără planete, sau pe lângă altele în jurul cărora se roteau gigante gazoase. Alte stele galbene aveau planete ce puteau fi locuibile, dar toate se aflaseră prea departe de traiectorie ca să poată fi atinse, pe baza rezervelor de cesiu existente. Praful galactic şi forţa gravitaţională a galaxiei încetiniseră vehiculul neobişnuit, sporindu-i capacităţile de manevră. Cerul se întunecase în jurul său, pe măsură ce stelele se răriseră.

Descoperiseră o planetă.

Deceleraseră. Transferaseră plutoniul rămas pentru alimentarea motoarelor navetei de asolizare şi coborâseră. Decizia nu fusese finală, dar dacă planeta nu corespundea, trebuiau să muncească zeci de ani pentru ca nava-mamă să-şi poată relua călătoria spaţială.

Planeta avea forme de viaţă. Unele erau ostile, dar nici una nu părea invincibilă. Exista sol. Protectorii îi treziseră pe Prăsitori şi-i eliberaseră prin păduri, ca să rodească şi să se înmulţească. Plantaseră recolte, excavaseră mine, construiseră maşini ca să excaveze alte mine, construiseră alte maşini ca să îngrijească recoltele…

Cerul nopţii, negru, aproape lipsit de stele, îi tulbura pe unii, dar se obişnuiseră cu el. Ploile frecvente îi tulburau pe alţii, dar nu-i afectau pe Prăsitori, aşa încât era perfect. Exista spaţiu pentru toţi; Protectorii nici măcar nu se luptaseră între ei. Nici unul nu încetase să mai mănânce. Existau animale de pradă şi bacterii ce trebuiau exterminate, trebuia ridicată o civilizaţie, trebuiau făcute multe lucruri.

O dată cu primăvara şi vara, veniseră primele recolte… şi dezastrul. Ceva nu era în regulă cu arborele-vieţii.

Coloniştii nu înţeleseră ce se întâmplase cu recolta. Răsărise