Dar încercările lor nu ajunseseră pînă la cap; trebuiau să plătească din greu oceanului, pentru viitoarele zile liniştite, dacă ele aveau să mai vină cîndva.

La ora douăsprezece, după ce încercase zadarnic să închidă ochii să se odihnească un ceas, Anton Lupan simţi că balansul corăbiei luase un ritm ameninţător; pereţii cabinei trosneau, gata să sară din cuie, panourile clempăneau pe jos, smulse de la locurile lor. După ce privi sceptic barometrul, al cărui ac continua să urce mereu, înşelător, căpitanul ieşi pe punte, tocmai în clipa cînd, deasupra capului, soarele străpungea norii destrămaţi şi răspîndea o lumină tulbure pe faţa oceanului.

― S-a rupt vela mică, domnule! zise cîrmaciul.

― Văd, Gherasime!

― N-am îndrăznit să ridic altă velă.

― Bine! Uraganul n-o să mai ţină multă vreme.

― Măcar de-ar da Dumnezeu!

Gherasim luă mîna de pe cîrmă şi dădu să se închine; dar după ce făcu prima mişcare, mîna îi rămase ţeapănă, cu cele trei degete împreunate pe frunte.

― Ia uite, domnule! strigă speriat.

În dreapta, înapoia traversului, departe, peste valurile care se învălmăşeau nebuneşte, se vedea rostogolindu-se şi apropiindu-se pe îndelete, aproape cu lene, un munte negru de apă care înghiţea jumătate din înălţimea cerului. Venea domol, fără grabă, strivind valurile celelalte şi în faţa lui oceanul haotic părea blajin şi neted ca o cîmpie.

― Toată lumea sub punte! Intraţi în cabină şi închideţi tambuchiul în urmă! Repede, sub punte toată lumea! strigă căpitanul.

Oamenii văzuseră muntele de apă şi-l priveau împietriţi, cu mîinile încleştate pe balustrada parapetului, fără să poată face o mişcare.

Căpitanul nu mai avu vreme să strige a doua oară; înşfacă o parîmă de jos, şi-o răsuci pe mijloc, apoi o legă strîns de habitaclul busolei şi puse mîna pe cîrmă.

― Hai, Gherasime, du-te! O să măture tot de pe punte. Cîrmaciul clătină din cap:

― Nu cred, domnule! Corabia asta n-a luat niciodată un val pe deasupra.

― Dar ăsta nu-i val, e un munte! Înţelege odată şi du-te!

Nu este corăbier care să fi înfruntat un uragan în Atlantic fără să întîlnească, îndeobşte spre sfîrşitul furtunii, acest val de proporţii înspăimîntătoare, această cumplită răbufnire finală a oceanului. În faţa lui, orice corabie îngenunchează învinsă – şi corăbierului, ca să se salveze, nu-i mai rămîne decît, dacă are timp, să se refugieze sub punte, închizînd totul în urmă, sau dacă nu să se caţere în vîrful catargului, nădăjduind că valul nu va ajunge pînă acolo, să-l smulgă.

În clipa cînd această uriaşă masă de apă se prăvăleşte pe punte, dacă e destul de zdravănă ca să nu se prefacă în fărîme, corabia se scufundă pîrîind din toate încheieturile, apoi, după ce furia apei s-a dus mai departe, iese încet deasupra, împleticindu-se ca o vită cu şalele frînte, în învolburarea de spumă. Aşa povestesc corăbierii. Dar cîţi oare sînt cei ce pot să povestească, pe lingă ceilalţi care nu se mai întorc niciodată?

Anton Lupan privi iarăşi în urmă.

― Fugi, Gherasime! Feriţi-vă! Hei, toată lumea… Gherasim rămase nemişcat lîngă cîrmă. Mihu, mînat de instinct, fiindcă altfel nu-l învăţase nimeni, sări pe parapet, ţinîndu-se cu amîndouă mîinile de sarturi, puse piciorul pe grijele, ca să se caţăre în vîrful catargului – cînd îl văzu jos pe Negrilă, urmărindu-l cu o privire plină de nedumerire şi dojană; atunci musul sări înapoi, cuprinse grumazul cîinelui cu un braţ, cu braţul celălalt cuprinse catargul – şi rămase aşa, încremenit, aşteptînd sfîrşitul, cu bravură.

Orice val, în clipa cînd se naşte, are înfăţişarea unei cute de apă, mici, netrebnice, neputincioase. El se mişcă sub puterea vîntului şi dacă nu piere, înghiţit de alte valuri, îşi înalţă coama, tot mai cutezătoare. La început cele două povîrnişuri ale lui au înclinări egale. Dar creasta, înălţată în bătaia vîntului, merge mai repede decît baza, care se luptă cu inerţia apei şi cu celelalte valuri – şi astfel povîrnişul din faţă îşi măreşte înclinarea. Iar valul merge înainte, mînat de furtună, cuprinde tot mai multă apă, înghite alte valuri, scurmă adîncimile oceanului, se umflă, nesăţios şi năprasnic, şi cu cît se ridică mai sus, cu atît vîntul îl prinde mai vîrtos, mărindu-i mugetul şi goana. Aşa, pînă în clipa cînd el capătă înfăţişarea unui perete, unei stînci retezate care se mişcă de cutremur. În clipa următoare zidul se frînge şi muntele de apă se prăvăleşte, întrecînd vuietul oricărui tunet.

Valul năprasnic ajunse în pupa Speranţei cu o frîntură de clipă înainte de a se rupe. El păru că se opreşte, de două ori mai înalt decît catargele, privind cu dispreţ coaja de nucă de sub picioarele sale. Pupa corăbiei se ridică în aer, catargele se înclinară pînă ce se sprijiniră pe orizontul tulbure, iar bompresul se înfipse vertical în volbura rămasă în urmă.

― Ţine-te, Gherasime! mai apucă Anton Lupan să strige.

Apoi se pomeni aruncat peste habitaclul busolei şi rămase agăţat în parîmă. Ceilalţi oameni de pe punte alunecară, nu, nu alunecară, căzură, fiindcă în timpul acestui salt nu mai avură nici o atingere cu puntea verticală, căzură în prova, unde se proptiră, unii în parapet, alţii în ancore, alţii în gura tambuchiului. Mihu îl scăpă pe Negrilă din braţe şi rămase călare pe catarg, privind în jos, spre prova, ca într-un fund de prăpastie; văzu cîinele căzînd prin aer şi oprindu-se în spinarea unuia din oameni.

Asemenea momente se măsoară cu frînturile de secundă; acesta ţinu mult, mai multe clipe, în care fiecare îşi dădu seama, că zboară, cu pupa în aer, cu puntea verticală. Anton Lupan îl văzu limpede pe Gherasim, stînd, stînd cum se stă pe o duşumea dreaptă, pe uşa tambuchiului, la doi paşi mai jos de cîrmă. Pe urmă văzu catargele brăzdînd norii, trecînd fulgerător prin faţa soarelui şi înţelese că, ajunsă în vîrful valului, corabia îşi relua poziţia orizontală.

Ceea ce urmă nu mai putu să urmărească, fiindcă se petrecu repede, într-o cîtime de timp care nu se lasă măsurată. Simţi numai izbitura vîntului, sus, la creastă, şi-apoi totul se înecă în spumă. Valul se prăvăli înainte, se sparse umplînd faţa oceanului de muget, iar Speranţa căzu în abisul care i se deschidea sub chilă.

Cînd oamenii se