— Vă rog să nu mă întrebaţi de unde ştiu toate ac amănunte. Când sapi adânc, afli tot ce vrei. Condiţia e să să sapi. Şi mai ştiu la fel de bine cine se află în spatele firme fantomă. Recunosc că nu mi-â fost tocmai uşor să a trebuit să bâjbâi cam mult, de parcă mi s-ar fi ceruly găsesc o maşină furată care a fost revopsită şi căreia i şj schimbat cauciucurile, scaunele şi seria motorului. Şi-au | perit toate urmele şi mărturisesc că sunt profesionişti. Puţin acum am o idee despre ceea ce se petrece acolo, ştiu ceva mai mult decât dumneavoastră, domnule Okada. J pariu că nici măcar nu ştiţi cui returnaţi banii!

  — Banii n-au nume, am zis.

  — Aveţi dreptate, spuse Ushikawa râzând. Banii n-au i Deşteaptă remarcă! Trebuie să mi-o notez şi eu în caiet | n-o uit. Dar până la urmă, domnule Okada, lucrurile nu j chiar cum îţi doreşti să meargă. De exemplu, băieţii. Administraţia financiară… N-or fi ei prea isteţi, dar se să încaseze taxele, iar dacă nu găsesc nume pentru proprietăţile respective, ies puţin din munca lor de rutină şi dau un numE. Ga mai mult, şi număr. Nu se lasă copleşiţi de sentimente, ei îşi văd de treabă. Aşa e construită societatea capitalistă în care trăim… Ceea ce înseamnă că banii despre care vorbim acum au un nume, şi încă unul excelent!

  Am tăcut, cu privirile aţintite la Ushikawa. În funcţie de cum cădea lumina, se vedeau pe chipul lui nişte adâncituri ciudate.

  — Să nu vă îngrijoraţi. Nu vine nimeni până aici ca să încaseze impozitul. Dacă ar avea curajul să se strecoare în labirintul ăsta, s-ar lovi cu siguranţă de ceva şi s-ar alege cu un cucui uriaş. Buuum Asemenea oameni îşi văd doar de treabă, nu au chef să dea de bucluc. Dacă e să pună mâna pe bani, vor alege calea cea mai uşoară, în nici un caz pe cea complicată. Cu cât mai simplu, cu atât mai bine! De vreme ce încasează banii, nu mai contează de unde, mai cu seamă dacă şeful le spune să aleagă cea mai simplă cale. Eu am reuşit să aflu ce-am aflat pentru că am făcut investigaţiile personal. Nu vreau să mă laud, dar sunt bun la aşa ceva şi ştiu foarte bine cum să mă feresc de neplăceri şi să mă strecor fără probleme, noaptea, chiar dacă e întuneric beznă.

  Să fiu cinstit, însă, domnule Okada, nici măcar eu nu am habar ce naiba faceţi într-un asemenea loc. Ştiu că sunteţi bine plătit şi de aceea presupun că vă ocupaţi de ceva cu totul deosebit ca să meritaţi banii. E clar ca bună ziua lucrul acesta. Nu am idee însă ce anume faceţi şi de ce vă cramponaţi de Parcela aia de pământ. Astea sunt cele două aspecte esenţiale care mă îngrijorează, dar care stau ascunse asemenea firmei unui chiromant.

  — Adică vreţi să spuneţi că asta îl îngrijorează pe Noboru taya, nu?

  În loc să răspundă, Ushikawa se trăgea de cele câteva fire Par pe care le mai avea deasupra urechilor. ~- Rămâne între noi, domnule Okada, dar trebuie să vă mărturisesc că vă admir foarte mult. Nu vă flatez, să ştiţi. S-ar Putea să vi se pară ciudat că vă spun, dar sunteţi de fapt un obişnuit sau, ca să fiu şi mai necioplit, nu vă remarcaţi nimic deosebit, îmi cer scuze pentru afirmaţia făcută şi rog Să n_0 luaţi jn nume de rău. Este perfect adevărată dacă em cont de modul cum vă adaptaţi societăţii. Sunt foarte mPresionat însă, stând faţă-n faţă cu dumneavoastră, de felul a

  Haruki Murako cum vă comportaţi, ca să nu mai spun cu câtă măiestrie reuşit să-l puneţi pe profesorul Noboru Wataya într-o situat jenantă. De aceea a ales el un porumbel mesager. Un mesag (r) fP obişnuit nu s-ar putea descurca. J îmi place de dumneavoastră şi nu vă mint. Oi fi eu doar <jţ, lepădătură, dar nu spun minciuni când este vorba de asemene„, lucruri şi nu-mi sunteţi deloc indiferent. Dacă dumneavoastră nu vă remarcaţi cu nimic în societate, atunci eu sunt undeva jos de tot. Sunt un tâmpit, fără educaţie aleasă şi provin dintr-o familie de proastă condiţie. Tata făcea rogojini în Funabashi* era alcoolic şi se comporta îngrozitor. Ştiu că-i doream moartea! Numai ca să scap o dată de el şi chiar a murit de tânăr. Eu an$ fost un copil mizerabil şi am dus-o foarte greu. Nu am nicio^*-amintire plăcută din copilărie şi nici nu-mi amintesc de vreo, vorbă bună din partea părinţilor. De-aia am ajuns aşa cum aia ajuns! Am reuşit să mă strecor cumva prin liceu. Am început apoi şcoala vieţii. Nu mi-a fost uşor, dar am încercat să mft descurc cum am putut. De aceea nu-mi plac tipii oficiali di”, guvern şi cei din înalta societate, îi urăsc de-a dreptul pe cefc care ajung direct acolo sus, pe uşa din faţă, îşi iau soţii frumoasă şi sunt plini de ei. Mie îmi plac indivizii ca dumneavoastră^ domnule Okada. Îmi plac cei care se descurcă singuri.

  Ushikawa şi-a aprins ţigara cu un chibrit. %

  — Totuşi, aşa nu o să rezistaţi. Mai devreme sau mai târzJttt tot o să vă ardeţi. Nu e om care să nu se ardă. Dacă ne gândit; la modul în care a evoluat istoria, parcă ieri a învăţat omul sft” se ridice în două picioare şi să se gândească la lucruri mâi complicate. N-aveţi grijă, vă ardeţi şi dumneavoastră, mai aUtf în lumea în care vă învârtiţi. Se fac mult prea multe smecheril în mediul ăsta, sunt prea multe capcane. Este o lume numai din înşelătorii. Lucrez în lumea asta de pe vrei unchiului domnului Dr. Wataya şi dumnealui o moşteneşte cum a fost, cu circumscripţia electorală şi cu casă cu tot. Am făcut o grămadă de lucruri riscante la viaţa mea şi da aş fi continuat, aş fi în puşcărie acum sau cu ştreangul