plăcerile care-i stârniseră curiozitatea ani de zile. Füsun afla, puţin câte puţin, totul, cu aceeaşi curiozitate şi aceeaşi stare de exaltare pe care o încearcă un explorator care ajunge, în cele din urmă, după ce străbate oceane învolburate şi are parte de nenumărate încercări şi răni sângerânde, pe un continent îndepărtat despre care a auzit depănându-se poveşti, la care a visat ani de zile şi care, abia ajuns în acea lume nouă, priveşte cu admiraţie şi fascinaţie fiecare copac, fiecare piatră, fiecare izvor, iar apoi ia în gură şi gustă, cu un soi de emotie primară şi cu băgare de seamă, fiecare floare, fiecare fruct întâlnit în cale.

         Lăsând la o parte instrumentul de plăcere sexuală cel mai evident al unui bărbat, lucrul care-i stârnea cel mai mult curiozitatea lui Füsun nu era nici trupul meu, nici, generalizând, „corpul masculín“. Adevărata curiozitate şi adevărata emoție erau îndreptate către ea, către propriul trup şi propriile delicii. Corpul, braţele, degetele, gura mea nu-i erau necesare decât pentru a dezvălui punctele sensibile şi potențialul de plăcere al pielii ei catifelata, al străfun-

durilor trupului ei. Pe măsură ce i se revelau posibilităţile acestei noi delectări, către care trebuia să o călăuzesc la răstimpuri, pentru că unele dintre ele îi erau cu desăvârşire necunoscute, Füsun era cuprinsă de tulburare; în vreme ce ochii îi erau răsfrânţi spre interior, dându-i un fermecător aer meditativ, urmărea uimită, fericită, scotand uneori și câte un țipăt, vălurirea noii plăceri care ieşea la iveală din ea, înaintarea acesteia, ca o înfiorare din ce în ce mai intensă,  prin vinele senzualităţii, prin ceafă, prin cap, pentru ca apoi să-mi ceară din nou ajutorul. ,,Te rog, mai fă o dată asta, mai fă o dată la fel !“, mi-a șoptit în câteva rânduri.

         Eram foarte fericit. Nu era însă vorba de o fericire măsurată și cumpănită cu mintea, ci de o senzaţie pe care trupul meu o cunoştea experimentând-o şi care avea să-mi revină în

minte mai târziu, în viaţa de zi cu zi, căci o percepeam în ceafă, când dădeam câte un telefon, în noadã, când urcam grăbit vreo scară, sau în capul pieptului, când decideam să iau masa, în vreun restaurant din Taksim, cu Sibel, cu care visam să mă logodesc peste patru săptămâni.

         Uneori uitam că Füsun era cea care~mi trezea acea senzație, pe care o purtam cu mine toată ziua, ca pe-o mireasmă; aveam sentimentul că trăiam aceeaşi fericire imensă, unică,

fără egal şi în timp ce făceam dragoste cu Sibel la birou, pe fugă, la ore la care nu se mai afla nimeni acolo - aşa cum ni s-a întâmplat de câteva ori.

 

 

13

 

Dragostea, curajul şi modernitatea

 

 

         Îintro seară când ne-am dus la Foaierul, Sibel mi-a făcut cadou acest parfum marca Spleen, pe care-l cumpărase de la Paris şi pe care-l expun aici. Füsun a remarcat parfumul, cu

care-mi diídusem pe gât intr-o dimineaţă din simplă curiozitate, duşi, de fapt, nu-mi place deloc să folosesc aşa ceva.

         - Sibel Hanim ţi~a luat parfumul ăsta?

         - Nu. Eu l-am cumpărat.

         - Cu gândul că o să-i placă lui Sibel Hanim?

         - Nu, draga mea, cu gândul că o să-ţi placă ţie.

         - Bineînţeles că faci dragoste cu Sibel Hamm, nu-i aşa?

         - Nu.

         - Te rog să nu mă minţi, a spus Füsun.

         Pe chipul ei scăldat în sudoare şi-a fãcut apariţia o expresie plină de-ngrijorare:

         - Mi se pare ceva firesc. Sigur că faci dragoste şi cu ea, nu?

         M-a privit ţintă în ochi, asemenea unei mame care-şi determină, afectuoasă, copilul să spună adevărul, după ce acesta a minţit-o.

         - Nu.

         - Minciuna îmi provoacă mai multă suferinţă, crede-mă! Te rog, spune-mi adevărul! Şi de ce nu faceţi dragoste?

         - Am cunoscut-o pe Sibel vara trecută, la Suadiye, i-am povestit lui Füsun, îmbrăţişând-o. Pentru că locuinţa de iarnă era goală pe perioada verii, veneam cu ea în Nişantaşi. Oricum, în toamnă, a plecat la Paris. Astă iarnă m-am dus s-o văd de câteva ori. .

         - Cu avionul?

         - Da. În decembrie anul acesta, când Sibel a terminat facultatea şi s-a întors din Franţa ca să se căsătorească cu mine, am început să ne vedem la casa de vacanţă de la Suadiye. Dar casa din Suadiye era atât de friguroasă încât, după o vreme, ne-a pierit cheful să mai facem dragoste, am continuat eu.

         - Aţi făcut pauză până să găsiţi o locuinţă mai călduroasă?

         - Într-o noapte, acum două luni, adică la începutul lui martie, ne-am dus din nou la casa din Suadiye. Era foarte frig. Când am aprins focul în şemineu, casa s-a umplut brusc de fum, aşa că ne-am certat. După aceea, Sibel a avut o gripă urâtă. A făcut temperatură şi a stat la pat o săptămână. N-am mai vrut să ne ducem acolo ca să facem dragoste.

         - Care dintre voi n~a mai vrut? a întrebat Füsun. Ea sau tu ?

         În locul expresiei afectuoase care sugera ,,te rog, spune-mi adevărul !“, pe chipul ei, pe care curiozitatea îl făcea să pară in grea suferinţă, s-a ivit o privire imploratoare, care spunea

„te rog, minte-mă şi nu mă necăji !“.

         - Sibel crede, probabil, că dacă facem mai rar dragoste înainte de a ne căsători, am să pun mai mult preţ pe logodnă, pe căsătorie, ba chiar pe ea, am spus eu.

         - Dar spui că făceaţi dragoste încă dinainte.

         - Nu înţelegi. Nu e vorba de prima partidă de dragoste.

         - Nu este, da, a spus Füsun, coborând vocea.

         - Sibel mi-a arătat cât de mult mă iubeşte şi câtă încredere are în mine, am spus eu. Dar încă o mai tulbură ideea de a face dragoste cu mine înainte de căsătorie... Înţeleg acest lucru. Deşi a studiat atâta vreme în Europa, nu e atât de curajoasă şi de modernă ca tine...

         S-a așternut o foarte lungă tăcere. Pentru că am cugetat ani de zile la semnificaţia acelei tăceri, cred că pot s-o rezum acum mai echilibrat: ultima frază pe care i-o adresasem lui

Füsun dobândea şi un alt înţeles. Explicasem faptul că Sibel se culcase cu mine înainte de căsătorie prin dragoste şi încredere, iar gestul lui Füsun, care făcuse acelaşi lucru, prin curaj şi spirit modern. Iar din această formulă, din faptul că o