― Hai să ne ascundem în hambar!

Altceva nici n-ar fi fost de făcut, fiindcă afară scara se şi auzea scîrţîind sub paşii ursuzului moş Léon. Pierre Vaillant şovăi o clipă, apoi, cu toată teama care pusese stăpînire pe el, luă caietul cu scoarţe de carton, îl băgă în sîn, peste cartea de călătorie a lui Darwin, puse la loc scrisorile citite şi se strecură în magazie, împreună cu Anton Lupan.

Cei doi tineri rămaseră acolo, ascunşi, vorbind pe şoptite între ei, pînă ce, lăsîndu-se seara, moş Gir se duse la casa lui; curînd după aceea, bunicul se culcă şi îl auziră sforăind. Atunci, mişcîndu-se cu grijă, ca nişte furi, ieşiră pe gura magaziei, se tîrîră pe punte, pînă la prova şi de acolo îşi dădură drumul pe nisip.

Zilele următoare nu se mai duseră nici cu pescarii în larg, nu mai umblară nici pe ţărm, printre corăbiile noi, ci rămaseră în odaia lor citind cu nesaţ şi din ce în ce mai înfierbîntaţi, cînd cartea lui Darwin, cînd caietul bătrînului marinar. Acum nu mai încăpea nici o îndoială, moş Léon îl însoţise pe Darwin în călătoria lui, fusese cîrmaci pe Beagle, deşi el nu pomenea niciodată despre această întîmplare, să te şi miri. Atît cartea cît şi jurnalul descriau acelaşi drum, dar bineînţeles în altfel – şi amîndouă se întregeau, făcîndu-te să înţelegi alte întîmplări de mai tîrziu.

Cei doi prieteni se opriră îndeosebi asupra unor pagini ale lui moş Léon care li se păreau lămuritoare pentru tot ce urmase apoi:

„16 aprilie 1834

Ne aflăm încă în Ţara de Foc şi stăm la ancoră de trei săptămîni, în canalul pe care căpitanul FitzRoy l-a botezat «Beagle» după numele vasului său, în prima lui călătorie făcută aici anii trecuţi. În faţa noastră, spre nord, se înalţă un şir de munţi cenuşii, cu crestele învăluite în nori şi nimeni nu bănuieşte ce e dincolo de ei.

Astăzi căpitanul şi domnul Robert, împreună cu paisprezece marinari, s-au întors la vas, după o călătorie de douăzeci de zile, pe care au făcut-o în bărci, cercetînd ţinuturile spre apus. Domnul Robert părea foarte mulţumit de cele descoperite, totuşi mi-am dat seama că îl preocupă altceva, după felul cum se plimba tăcut pe punte, cu capul în pămînt, ridicîndu-l din cînd în cînd ca să-şi arunce privirea spre nord…”

Mai departe, jurnalul bătrînului descria o ceartă între nostrom şi primul ofiţer, iar în pagina următoare, revenea la Darwin, domnul Robert, după al doilea nume al acestuia:

„Domnul Robert mi-a vorbit azi în taină: «Corsarule, ai fi în stare să faci un drum greu şi primejdios, de vreo două sute de mile?» – «încotro, domnule?» – «Spre nord.» – «Cum adică, pe uscat?» – «Da, s-o luăm peste munţi şi să ieşim la Atlantic!»

Apoi a întins harta în faţa mea şi mi-a explicat: «Vezi, ţinutul acesta, între canalul Beagle şi Ocean, n-a fost călcat de picior omenesc pînă azi. Nimeni, nici băştinaşii pe care i-am iscodit nu mi-au putut spune ceva, căci nici ei n-au ajuns vreodată aşa de departe, se feresc de acele locuri, de parcă ar fi un ţinut blestemat. S-ar putea să găsim formaţii geologice necunoscute, plante, animale, gîngănii care mi-ar ajuta să întregesc istoria vieţii pe Pămînt. Ştii că de aceea am plecat în jurul lumii, că pe mine nu m-a silit nimeni ca pe dumneata…»”

Ajungînd la aceste rînduri, Pierre Vaillant ridică ochii din caiet şi se uită cu o căutătură ciudată la Anton Lupan.

― Oare ce-o vrea să spună? Cine şi de ce l-a silit să plece? Ce taină o mai fi şi asta?

― Nu ştiu, citeşte mai departe; poate o să aflăm din jurnal.

În continuare, jurnalul spunea:

„Ne-am hotărît; peste trei zile plecăm – am găsit patru oameni, printre ei şi un băştinaş, pe care căpitanul l-a luat pe vas în cealaltă călătorie a sa; acum îl cheamă Jimmy, vorbeşte englezeşte şi cred că îi este foarte devotat domnului Robert.

În faţa noastră e un rîu, încă necercetat. Vom merge pe cursul lui, în sus, pînă la izvoare, apoi vom trece munţii şi… Ce să spun, simt o strîngere de inimă cînd mă gîndesc la cele ce vor urma. Două sute de mile, pe un pămînt încă neumblat! Şi dacă vom întîlni fiare primejdioase, sau prăpăstii şi păduri fără cap, sau poate chiar canibali?…

A rămas hotărît ca la o săptămînă după plecarea noastră vasul să pornească spre răsărit, să