— Băieți, am prins ideea, zise Venkat.

— Scuze.

— Scuze.

— Îmi pare rău dacă sunt morocănos, zise Venkat. Am dormit două ore azi-noapte.

— Nicio problemă, spuse Morris.

— Absolut de înțeles, spuse Chuck.

— Bine. Explicați-mi cum de s-a întâmplat ca după o singură vijelie să nu mai putem vorbi cu Ares 3.

— Lipsă de imaginație, zise Chuck.

— Nu s-a așteptat nimeni la asta, încuviință Morris.

— Câte sisteme de comunicații de rezervă are o misiune Ares? întrebă Venkat.

— Patru, răspunse Chuck.

— Trei, zise Morris.

— Nu, sunt patru, îl corectă Chuck.

— A spus sisteme de rezervă, insistă Morris. Adică pe lângă sistemul principal.

— Ah, corect. Trei.

— Așadar patru în total, zise Venkat. Explicați-mi cum le-am pierdut pe toate patru.

— Păi, spuse Chuck, cel principal funcționa prin antena mare de satelit. S-a pierdut în furtună. Restul rezervelor erau în VAM.

— Mda, rosti Morris. VAM-ul e, cum ai zice, o mașinărie pentru comunicații. Poate să discute cu Pământul, cu Hermes, chiar și cu sateliții din jurul lui Marte, dacă e nevoie. Și are trei sisteme independente ca să se-asigure că doar impactul unui meteorit poate opri comunicațiile.

— Problema e că au luat VAM-ul cu ei când au plecat, comandantul Lewis și ceilalți, spuse Chuck.

— Deci patru sisteme de comunicații independente au devenit unul. Iar acela s-a stricat, zise Morris.

Venkat își prinse cu două degete nasul.

— Cum am putut să trecem asta cu vederea?

Chuck ridică din umeri.

— Nu ne-am dat seama niciodată de ea. Nu ne-am gândit niciodată că va fi cineva pe Marte fără un VAM.

— Haide, să fim serioși! zise Morris. Care sunt șansele?

Chuck se întoarse spre el:

— Una din trei, pe baza datelor empirice. Ceea ce e destul de rău, dacă stai să te gândești.

•

Avea să fie greu, iar Annie știa asta. Nu numai că trebuia să ofere cea mai mare mea culpa din istoria NASA, dar fiecare secundă din aceasta avea să fie ținută minte pe vecie. Fiecare mișcare a brațelor ei, fiecare intonație a vocii și fiecare expresie de pe fața ei aveau să fie văzute de milioane de oameni, iar și iar. Nu numai în ciclul de presă imediat, ci zeci de ani după aceea. Fiecare documentar făcut despre situația lui Watney avea să includă această secvență.

Era încrezătoare că niciuna dintre aceste frământări nu i se citea pe chip atunci când se urcă pe podium.

— Vă mulțumesc tuturor că ați venit fără întârziere, spuse Annie. Avem un anunț important de făcut. Dacă puteți, luați cu toții loc.

— Despre ce e vorba, Annie? zise Bryan Hess, reporter la NBC. S-a întâmplat ceva cu Hermes?

— Vă rog să luați loc, repetă Annie.

Reporterii se îngrămădiră, disputându-și pentru scurt timp locurile, apoi se așezară în cele din urmă.

— Este un anunț scurt, dar foarte important, spuse Annie. Nu o să răspund la întrebări acum, dar o să avem o conferință de presă integrală, cu întrebări și răspunsuri, peste vreo oră. Am examinat recent imaginile primite prin satelit de pe Marte și ni s-a confirmat faptul că astronautul Mark Watney este, în acest moment, încă în viață.

După o secundă de tăcere mormântală, camera explodă de voci.

•

La o săptămână după uimitorul anunț, acesta era în continuare bomba zilei pe toate canalele de știri din lume.

— M-am săturat de conferințe de presă în fiecare zi, îi șopti Venkat lui Annie.

— M-am săturat de conferințe de presă la fiecare oră, comentă Annie.

Cei doi stăteau înghesuiți, alături de nenumărați alți manageri și directori executivi ai NASA, pe un podium strâmt din sala de conferințe. Aveau în față o arenă plină de reporteri flămânzi, toți disperați după orice crâmpei nou de informație.

— Îmi cer scuze că am întârziat, zise Teddy intrând pe ușa laterală.

Scoase din buzunar niște cartonașe, și le puse în ordine, ținându-le în mâini, apoi își drese glasul.

— În cele nouă zile de la anunțul privind supraviețuirea lui Mark Watney, am primit un val masiv de susținere din toate sectoarele. Îl folosim fără jenă, în orice mod putem.

Un chicotit ușor se iscă prin încăpere.

— Ieri, la solicitarea noastră, întreaga rețea SETI s-a concentrat pe Marte, în caz că Watney trimite vreun semnal radio slab. Se pare că nu a făcut-o, dar este evident cât de doritori sunt toți să ne ajute. Publicul este interesat, iar noi vom face tot ce ne stă în putință pentru a ține la curent pe toată lumea. Am aflat recent că CNN va dedica un segment de jumătate de oră în fiecare zi a săptămânii pentru reportaje despre această situație. Vom desemna pentru acel program mai mulți membri ai echipei noastre pentru relația cu presa, astfel încât publicul să obțină informațiile cele mai recente cât mai curând posibil. Am ajustat orbitele a trei sateliți pentru a obține mai mult timp de vizualizare a sitului Ares 3 și sperăm să prindem curând o imagine a lui Mark în exterior. Dacă reușim să-l vedem afară, vom putea trage concluzii privind starea lui de sănătate, pe baza posturii și a activităților lui. Întrebările sunt multe: Cât va rezista? Câtă hrană are? Poate să-l salveze Ares 4? Cum o să vorbim cu el? Răspunsurile la aceste întrebări nu sunt optimiste. Nu pot promite că vom reuși să îl salvăm, dar vă pot promite următorul lucru: NASA își va folosi toate resursele pentru a-l aduce pe Mark Watney acasă. Aceasta va fi singura noastră prioritate, până ce Mark va fi adus înapoi pe Pământ sau i se va confirma decesul pe Marte.

•

— Frumos discurs, zise Venkat pe când intra în biroul lui Teddy.

— Cred în fiecare cuvânt pe care l-am spus, spuse Teddy.

— O, știu.

— Ce pot să fac pentru tine, Venk?

— Am o idee. Mă rog, JPL{9} are o idee. Eu sunt mesagerul.

— Îmi plac ideile, spuse Teddy făcându-i semn să se așeze.

Venkat luă loc.

— Putem să-l salvăm cu Ares 4. E foarte riscant. Am prezentat ideea echipajului lui Ares 4. Nu numai că vor s-o facă, dar acum chiar insistă.