ce este preocupată de acest lucru. Îmi povesteşte că, cu o seară înainte, deodată se răstise la soţ, spusese copiilor că nu îi mai suportă şi că vrea să plece, să-i lase, că s-a săturat de ei, după care se aşezase plângând într-un colţ. Soţul, speriat, se dusese la mânăstirea din apropiere şi chemase un călugăr care-i citise molitvele Sfântului Vasile. Evident că starea nu îi trecuse şi, speriată că nu înţelege ce este cu ea, apelase la mine. Am măsurat şi am descoperit că şarpele începuse să urce pe coloană. Se trezise, şi toate nemulţumirile ţinute odată în frâu ieşeau acum la iveală. Ce era de făcut?

Nu avea altceva de realizat decât să integreze în personalitatea ei acest nou element. Să vadă ce nu îi convine şi să ia măsurile necesare să împace noua personalitate apărută pentru a dobândi pacea interioară în virtutea noilor date.

Această trezire redeşteaptă şi calităţi, dar şi defecte din vieţile anterioare, astfel că apar tot felul de tendinţe care mai de care mai paradoxale pentru omul respectiv.

Folosirea Sinelui altora în sex

Din păcate este cel mai des practicată de femei, nu pentru că ar fi mai puternice, ci pentru că au ştiut să rămână mai aproape de cunoaşterea intuitivă.

În timpul actului sexual se poate contacta Sinele altor oameni şi eventual chema, introduce în corpul partenerului, pentru a continua un act sexual! Tu, poate, ca bărbat, rezişti cinci minute, dar îţi creşti performanţele sexuale la ore! De fapt, prin tine se manifestă alţii, care au avut dorinţe sexuale relativ la doamna cu care faci dragoste. Dacă totul se combină şi cu alcoolul, se simplifică procesul de înlocuire al individului.

Drăguţ că am cunoscut doamne care îşi rezolvau problemele astfel. Să zicem că era un bărbat care le stătea împotrivă într-o problemă, afacere sau eu ştiu ce. Cu o seară înainte făceau sex cu partenerul lor, în timp ce îl atrăgeau în corpul acestuia pe respectivul şi îi făceau ce îşi dorea el cel mai mult în pat. Oral, anal, indiferent ce, doar ca să le îndeplinească dorinţa! A doua zi, respectivul era mult mai relaxat, dator şi evident că nici el nu ştia de ce s-a răzgândit brusc şi a luat decizii în favoarea doamnei!

Prin jertfele de animale făcute voit, nu faci decât să oferi sufletul şi şarpele kundalini al unui om demonului sau, cum era în legea iudaică, lui Dumnezeu. Problema jertfei se pune tocmai datorită similitudinii şarpelui kundalini dintre om şi animal. Preluarea mai multor entităţi de acest gen face ca puterea omului respectiv să crească pe principiul grupului, cu singura condiţie ca să aibă destulă putere să domine atâţia demoni (a se înţelege că şarpele este demonul provenit din îngerul căzut). Unul dintre motivele pentru care femeile, prin lege divină, nu au voie să sacrifice animale este tocmai faptul că fiind porţi către lumea de dincolo (prin ele se produce miracolul naşterii) pot asimila uşor şerpişorii respectivi şi să-i folosească în magie. Acelaşi lucru îl pot face şi bărbaţii, doar că ei sunt mai puţin înclinaţi spre magie. Evident magie neagră, pentru că acest fapt nu ţine de credinţă. După jertfe este o chestiune de timp până ce aceşti gini (aşa li se mai spun în India spiritelor neîntrupate vreodată în om) pot fi educaţi să facă lucruri simple, dar nu au noţiunea de bine sau de rău.

În ceea ce priveşte legătura Sinelui cu vânătorii, pot spune că toate animalele ucise (de plăcere, şi din acest punct de vedere omul este cel mai decăzut, întrucât nici o fiară nu ucide decât pentru a mânca şi nu din plăcerea de a lua viaţa cuiva!) rămân în câmpul lor, afectându-le sănătatea lor şi a familiilor lor. Un vânător ajunge să adune într-o viaţă sute sau mii de trofee şi de multe ori acea parte mai profundă a animalului, Sinele sau şarpele kundalini, rămâne în ei. Nu degeaba iniţierea vânătorului indian culmina cu uciderea unui urs cu cuţitul. Prelua astfel din puterea şi din cruzimea acelui animal. Leacurile chinezeşti bazate pe extracte sau organe de animale se bazează tocmai pe faptul că ele conectează la matricele şi energiile animalelor respective, printre care şi acest Sine al lor.

Apropo de Sine. Cum sunt un fel de babă chioară şi pe jumătate surdă, am ajuns la un moment dat într-un cerc de yoghini mai mici de vârstă decât mine care îl aveau mentor pe mult contestatul Bivolaru. Nu am ajuns să fac sex în grup, cum se tot vehiculează despre ei, deşi fetele pe care le-am cunoscut erau frumoase, ci am putut să-i urmăresc în activităţile lor de zi cu zi. Nu ştiu câţi creştini consacră orice activitate lui Dumnezeu, câţi fac ascultarea lor şi, într-o zi, când făceau un fel de rugăciune, le-am privit chipurile în astral: erau mai frumoase şi mai luminoase decât ale multor feţe bisericeşti pretins spirituale ortodoxe. Aveau multe dintre calităţile pe care cu greu le câştigă un individ. Poate că aveau păcatul curviei, dar aveau frumuseţea credinţei în Dumnezeu, în Treime, în Sfinţi. Aveau cunoaşterea propriei fiinţe, a energeticului şi a câmpurilor proprii, a propriilor vieţi şi erau foarte aproape de unirea tuturor vieţilor pe care le-au trăit pe pământ şi implicit de eliberare. Eu unul prefer să dezleg de păcatul curviei pe unul ca ei, care ştie ce-i binele şi răul, de ce se află pe pământ, de unde vine şi unde se duce, decât să dezleg de cel mai mic păcat pe un ultraortodox drept, curat şi ignorant. Nu am nimic împotriva curentelor yoga care încearcă emanciparea Sinelui, trezirea şarpelui kundalini şi apoi, prin cunoaştere şi conştientizare, înălţarea lui.

Fiecare are un drum propriu, care ţine de vieţile lui