Încet, foarte încet, Fenring îşi întoarse capul, prelungi mişcarea până când ochii săi se fixară asupra lui Paul.

  — Hai! Şuieră Împăratul.

  Contele îşi concentră toată atenţia la chipul lui Paul, scormonindu-l cu ochi antrenaţi de Doamna sa Margot, în maniera Bene Gesserit. Observă misterul, măreţia ascunsă a tânărului descendent Atreides.

  Aş putea să-l omor, gândi Fenring. Şi ştia că era adevărat ce gândea.

  Dar, în clipa aceea, ceva aflat în propriile sale adâncuri tainice, îl făcu pe Conte să şovăie. Avu o viziune fulgerătoare, inadecvată, a avantajului pe care îl deţinea faţă de Paul – felul în care se putea ascunde de tânărul acesta, enigma persoanei şi a motivelor sale, pe care nu le putea scruta nici un ochi.

  Iar Paul, conştient şi el de ceva, după felul în care clocotea nexul timpului, înţelese în sfirşit, de ce nu i se arătase niciodată contele Fenring în imensa urzeală a viitorului. Fenring era unul din cei care ar-fi-putut-să-fie, un posibil Kwisatz Haderach, schilodit însă de o mică eroare în lanţul genetic – un eunuc, ale cărui talente rămăseseră furtive, ascunse, refulate. Şi Paul simţi o compasiune profundă pentru Contele Fenring, un sentiment de fraternitate pe care nu-l cunoscuse niciodată până atunci.

  Fenring observă emoţia lui Paul, o înţelese şi spuse:

  — Maiestate, trebuie să vă refuz.

  Furia îl copleşi pe Shaddam IV. Făcu doi paşi iuţi printre supuşii care se retraseră înspăimântaţi şi-l pălmui cu sete pe Fenring, peste obraz.

  Un nor negru întunecă chipul Contelui. Îl ţintui cu privirea pe Împărat, vorbi cu voce egală, cu deliberată inexpresivitate:

  — Am fost prieteni, Maiestate. Ceea ce fac acum, fac din prietenie. Voi uita gestul Vostru.

  Paul îşi drese glasul.

  — Vorbeam despre tron, Maiestate, rosti.

  Împăratul se întoarse, îl fulgeră cu privirea.

  — Eu stau pe tron! Lătră el.

  — Veţi avea alt tron, pe Salusa Secundus, răspunse Paul.

  — Am depus armele şi am venit aici crezând în cuvântul tău! Strigă Împăratul, Îndrăzneşti să mă ameninţi…

  — Cât timp vă aflaţi în prezenţa mea, sunteţi în siguranţă. Aşa v-a făgăduit un Atreides. Muad'Dib însă vă osândeşte la exilul pe planeta-închisoare. Dar nu vă temeţi, Maiestate. Voi folosi toate mijloacele de care dispun, pentru a îmblânzi lumea aceea. Salusa Secundus va deveni o lume-grădină, plină de frumuseţe şi de gingăşie.

  Împăratul înţelese deodată sensul ascuns al cuvintelor lui Paul. Îl privi cu ură.

  — Astea-ţi sunt, deci, adevăratele motive, scrâşni.

  — Întocmai, zise Paul.

  — Dar cu Arrakisul ce-o să se întâmple? Va deveni şi el o lume-grădină, plină de frumuseţi şi de gingăşie?

  — Fremenii au cuvântul lui Muad'Dib, spuse Paul. Sub cerul acestei planete, apa va curge la suprafaţă, printre oaze verzi şi bogate. Dar va trebui să ne gândim şi la mirodenie. Iată de ce, pe Arrakis vor exista întotdeauna şi deşertul şi vânturile aprige şi încercările menite să-l călească pe om. Noi, fremenii, avem o vorbă: „Dumnezeu a creat Arrakisul ca să-i pregătească pe credincioşi”. Nimeni nu poate nesocoti cuvântul lui Dumnezeu.

  Bătrâna Dreptvorbitoare, Cucernica Maică Gaius Helen Mohiam, surprinsese însă un alt înţeles ascuns în vorbele lui Paul. Întrezărise spectrul jihadului şi îşi ridică glasul:

  — Nu se poate să-i laşi pe oamenii aceştia să calce în picioare universul!

  — O să vă amintiţi cu nostalgie de blândeţea sardaukarilor! Ripostă veninos Paul.

  — Nu se poate să-i laşi, şopti bătrâna.

  — Eşti o Dreptvorbitoare, zise Paul. Gândeşte-te mai bine la ceea ce spui. Îi aruncă o privire Prinţesei Regale, se întoarse spre Împărat. Să sfârşim odată, Maiestate.

  Împăratul se uită cu groază la fiica sa. Ea îi atinse braţul, vorbi cu glas alinător:

  — Pentru asta am fost educată, tată.

  El inspiră adânc.

  — Nu poţi face nimic, murmură bătrâna Dreptvorbitoare.

  Împăratul îşi îndreptă spatele, păru să-şi regăsească aparenţa demnităţii.

  — Cine va negocia în numele tău, vasalule? Întrebă.

  Paul se întoarse, o văzu pe mama sa, aşteptând cu privirea în pământ, alături de Chani, în mijlocul fedaykinilor. Se apropie de ele, se opri în faţa lui Chani.

  — Înţeleg motivul, şopti ea. Dacă aşa trebuie… Usul…

  Paul îi auzi lacrimile din glas, îşi ridică mâna, îi atinse obrazul.

  — Sihaya, murmură, să nu te temi de nimic. Niciodată. Îşi lăsă braţul în jos, se adresă mamei sale: Vei negocia în numele meu, mamă, împreună cu Chani. E înţeleaptă şi are ochi ageri. Şi-i adevărat ce se spune, că nimeni nu ştie să se tocmească mai aprig decât un fremen. Chani va privi totul cu ochii dragostei pe care mi-o poartă şi cu gândul la fiii pe care-i va naşte, la nevoile lor. S-o asculţi.

  Jessica sesiză calculul rece din raţionamentul fiului ei, îşi înăbuşi un fior de gheaţă.

  — Care ţi-s instrucţiunile? Îl întrebă.

  — Pretind ca zestre toate acţiunile CHOAM pe care le deţine Împăratul, spuse Paul.

  — Toate? Reuşi să îngaime Jessica, stupefiată.

  — Trebuie să-l despuiem de tot ce are. Altceva: pentru Gumey Halleck, rangul de Conte, un directorat în Compania CHOAM şi fieful Caladan. De asemenea, atribuirea de titluri şi demnităţi importante tuturor foştilor supuşi Atreides care mai sunt în viaţă, până la ultimul soldat.

  — Dar fremenii? Întrebă Jessica.

  — Fremenii mă privesc personal, răspunse Paul. Pe ei îi va răsplăti Muad'Dib. În primul rind, Stilgar va fi guvernator al Arrakisuiui. Dar pentru astea, vom avea timp mai târziu.

  — Şi eu?

  — Ai vreo dorinţă anume?

  — Poate… Caladanul, rosti ea, privindu-l pe Gumey. Nu-s sigură. M-am transformat prea mult în fremenă… şi în Cucernică Maică. Am nevoie de o perioadă de linişte şi de calm, ca să mă gândesc.

  — O vei avea, zise Paul. Vei avea tot ce-ţi vom putea oferi eu sau Gumey.

  Jessica dădu din cap, simţindu-se deodată