gălăgioase, nu zăreau locul acela măturat de furtună din depărtare şi că doar noi remarcam existenţa acelui meleag straniu.

         Înainte de-a se auzi zgomotul maşinilor care treceau pe şosea, în încăpere pătrundea strălucirea farurilor de distanţă, care se amplifica în tăcere pe peretele din faţa noastră,

luminând destul de bine camera, pentru ca în clipa în care auzeam zgomotul maşinii, lumina să-şi schimbe forma şi să se facă nevăzută.

         În acest răstimp ne sărutam. Contemplam apoi din nou jocul la care se dedau pe perete luminile ce pătrundeau în cameră, asemenea unor copii care-şi omoară vremea cu un

caleidoscop. Picioarele noastre zăceau printre cearşafuri unul lângă altul, de parcă am fi soţ şi soţie.

         Mai întâi ne-am dezmierdat uşor, cu băgare de seamă, redescoperindu-ne. Făceam acum dragoste mai frumos şi mai cu noimă, căci ne eliberaserăm de beţia dintâi. Am sărutat-o îndelung pe sâni, pe gâtul care mirosea amețitor. Îmi aduc aminte că în anii primei tinereţi, când îmi dădeam seama de violenţa dorinţei sexuale, căreia cu greu i te puteai împotrivi, mă gândeam, cu un soi de uimire şi de fascinaţie, că dacă te căsătoreşti cu o femeie frumoasă, faci dragoste cu ea de dimineaţa până seara şi nu-ţi mai rămâne timp pentru altceva. Acum îmi trecea prin minte aceeaşi idee copilărească. În faţa noastră se găsea un timp fără fruntarii. Deşi atât de aproape de rai, lumea era pe jumătate cufundată-n întuneric.

         Am văzut, la lumina puternică a farurilor de distanţă ale unui autobuz, buzele gingaşe şi atrăgătoare ale lui Füsun, ca şi expresia de pe chipul ei, care arăta că se-ndepărtase foarte mult de lumea aceasta. Am încercat acest sentiment multă vreme după ce luminile autobuzului s-au făcut nevăzute. Apoi am sărutat-o pe pântece. Din când în când, şoseaua se cufunda-n tăcere. Auzeam atunci, de foarte aproape, ţârâitul unui greiere. Oare ceea ce răzbătea de departe să fi fost orăcăit de broaşte sau poate că, cine ştie, pe măsură ce-o atingeam pe Füsun, descopeream delicatele sunete interioare ale lumii, foşnetul ascuns în buricul ierbii, vuietul grav şi discret ce răzbătea din străfundurile pământului, răsuflarea abia simţită a naturii, pe care nu izbutisem niciodată s-o desluşesc ? I-am sărutat îndelung pântecul şi mi-am plimbat

buzele alene pe pielea ei catifelată. Din vreme-n vreme ridicam capul, ca un cormoran care se iţeşte, vesel, din apă, şi-ncercam să-i prind privirile, la lumina care se schimba necontenit. Mai era şi-un ţânţar, care mi se aşezase pe spate, muşcându-mă, şi al cărui bâzâit îl auzeam în acest răstimp.

         Am făcut dragoste îndelung, gustând, fiecare, plăcerea redescoperirii celuilalt. Cum, în timp ce ne iubeam, săvârşeam aceleaşi gesturi dinainte, emoţiile reîntâlnirii mi se-ntipăreau

într-un cotlon al minţii, pentru a nu se mai şterge apoi niciodată şi, totodată, se ordonau:

         1. Prima experienţă fericită era bucuria de-a retrăi câteva gesturi vădíte, specifice ei, pe care le descoperisem de-a lungul celor patruzeci şi patru de zile în care făcuserăm

dragoste cu nouă ani în urmă, în 1975. În cei nouă ani îmi închipuisem, îmi amintisem şi-mi dorisem nespus să regăsesc gemetele pe care le scotea când făcea dragoste, privirea inocentă şi afectuoasă care-i lumina chipul - încrunta din sprâncene cu interes - şi armonia aparte ce se năştea între diversele părţi al trupurilor noastre când acestea se orânduiau unul peste altul - întocmai ca părţile reunite ale unei unelte -, în timp ce-o strângeam cu nădejde de şolduri, precum şi felul în care-şi desfăcea buzele, ca o floare, întinzându-se către buzele mele, în timp ce ne sărutam.

         2. Existau foarte multe lucruri mărunte pe care nu mi le imaginasem, pentru că le uitasem, şi care mă deconcertau când le revedeam la Füsun, căci îmi aminteam atunci de ele:

uitasem, şi-mi reamintisem în acea noapte, de felul în care-şi strângea o clipă degetele, de parcă-ar fi fost o pensetă, şi mă apuca de încheietură, de aluniţa pe care o avea chiar în

spatele umărului (celelalte aluniţe, nenumărate, se aflau, de fapt, în locuri pe care mi le aduceam aminte), de felul în care i se umbreau o clipă ochii în cel mai plăcut moment al

împreunării, pentru a rămâne apoi pironiţi asupra vreunui fleac din încăpere (ceasul de pe masă sau firul lămpii, rasucit în tavan), de senzaţia că se îndepărta de mine când îşi slăbea

o clipă strânsoarea brațelor, în timp ce mă îmbrăţişa strâns, pentru ca apoi să mă cuprindă din nou, pe neasteptate, cu şi mai multă forţă. Aceste deprinderi şi gesturi mărunte, care-mi

ieşiseră din minte, ne-au preschimbat îndată clipele de dragoste, pe care le transformasem, de-a lungul celor nouă ani, visând necontenit la ele, într-o fantezie fără nici o legătură cu realitatea, într-o îndeletnicire cât se poate de palpabilă, care aparţinea acestei lumi.

         3. Unele gesturi noi săvârşite de Füsun, de care nu-mi aminteam deloc, mă derutau, mă nelinişteau şi-mi stârneau gelozie. Felul brutal în care-şi trecea unghiile peste spinarea mea, felul în care se oprea şi degusta cel mai intens moment al dragostei, felul în care cădea pe gânduri, de parcă ar fi cumpănit tâlcul a ceea ce trăia atunci, felul în care rămânea deodată încremenită, de parcă ar fi adormit, sau felul în care mă muşca de braţ, de umăr, de parcă ar fi vrut să-mi provoace suferinţă, mă făceau să simt că Füsun nu mai era cea de pe vremuri. La un moment dat m-am gândit că în cele patruzeci şi patru de zile ce precedaseră cei nouă ani nu rămăsese niciodată şi nu făcuse niciodată dragoste cu mine noaptea, că trăiam ceva nou şi că poate acesta era motivul. Insă în gesturile ei aspre, în faptul că se retrăgea pe neaşteptate în

sine, gânditoare, exista o anumită îndârjire, care-mi stârnea încordare.

         4. Devenise de-acum altcineva. Füsun, cea cu care făcusem dragoste pe vremea când avea optsprezece ani, continua să dăinuie în noua persoană pe care o aveam în faţa mea, dar

părea că anii care se scurseseră împinseseră puietul dinlăuntrul ei undeva în străfunduri, aidoma cojii unui copac. O iubeam mai mult pe Füsun, cea întinsă în acele clipe alături de mine, decât pe tânăra pe care o cunoscusem cu ani în urmă. Eram mulţumit de