Citesc cuvintele lui Kumiko de câteva ori. Nu găsesc în ele nici o ezitare şi sunt convins că vin din cea mai adâncă * dureroasă convingere. Le-a repetat cu siguranţă în minte & nenumărate ori, dar trebuie să găsesc totuşi o cale prin can să străpung acest zid impenetrabil de care s-a înconjurat sad măcar să-l fac să se zguduie. Mă întorc la tastatură.

  Ceea ce spui tu este vag şi mi-e greu să înţeleg. Spui e# schimbarea e în rău, dar ce înseamnă concret lucrul acesta? Nu pricep. Roşiile se strică. Umbrelele se strică… Asta înţelegi Roşiile putrezesc, iar umbrelele se deformează. Dar ce înseamnă că „schimbarea e în rău”? Recunosc că a fost BO şoc pentru mine să aflu că ai avut o relaţie cu un alt bărbat, dar asta nu înseamnă neapărat „o schimbare în rău”. – '

  Urmează o pauză lungă, încep să mă îngrijorez că e&# dispărut, dar imediat după aceea apar iar literele pe ecran*

  S-ar putea să ai dreptate, dar e mai mult decât atât.

  Altă tăcere adâncă, îşi alege cuvintele cu grijă, de parei le-ar scoate dintr-un sertar. >*

  Este doar un fel de a zice. „Schimbarea în rău” este c”W* care durează. A fost decisă dinainte, fără voia mea, întN> cameră întunecată de tot, la cheremul altcuiva. Când cunoscut şi ne-am căsătorit, am avut impresia că mi deschis nenumărate posibilităţi. Speram să am un portiţă de scăpare, dar presupun că a fost doar o iluzie, i semne pentru orice şi de aceea am încercat cu atâta dis| să găsesc motanul când a dispărut.

  Rămân cu privirile pironite pe mesajul de pe monitor, nu-mi apare încă semnul Send. Calculatorul meu era Receive. Kumiko se gândeşte probabil ce să mai „Schimbarea în rău” este ceva care durează. Ce încearcă* să-mi spună? Îmi concentrez privirile pe monitor, dar ffl decât de un zid invizibil. Se aliniază iar nişte litere pe

  Aş vrea, dacă poţi, să te gândeşti la mine în felul următor: încet de o boală incurabilă, o boală care duce la descompunerea treptată a feţei şi trupului. Este doar o metaforă, normal. Faţa şi trupul meu nu se descompun încă, dar e foarte aproape de adevăr ce-ţi spun eu. Şi de aceea nu vreau să mă mai vezi. Ştiu că o simplă metaforă ca asta nu o să te facă să înţelegi pe deplin situaţia în care mă aflu. Nu mă aştept să reuşesc să te conving de adevărul celor mărturisite, îmi pare cumplit de rău, dar nu mai am altceva de spus. Tot ce poţi să faci este să accepţi situaţia.

  O boală incurabilă.

  Verific să văd dacă sunt în Send mode şi scriu.

  Dacă vrei să-ţi accept metafora, să ştii că nu mă deranjează, dar este un lucru pe care pur şi simplu nu-l înţeleg. Să presupunem că „te-ai schimbat în rău” şi că suferi de o „boală incurabilă”, dar de ce naiba ai apelat la Noboru Wataya? De ce n-ai rămas cu mine? De ce nu suntem împreună? Nu de aceea ne-am căsătorit?

  Tăcere. Aproape că-i simt greutatea şi duritatea în palme, îmi împletesc degetele pe masă şi respir adânc de câteva ori. Soseşte răspunsul.

  Motivul pentru care mă aflu aici, indiferent dacă-mi place sau nu, este foarte simplu: acesta e locul potrivit pentru mine. Aici trebuie să fiu. N-am dreptul să aleg altceva. Chiar dacă aş vrea să te văd, nu pot. Chiar crezi că nu vreau să te văd?

  O pauză scurtă în care pare că-şi ţine respiraţia. Apoi Degetele ei încep să se mişte din nou.

  Te rog nu mă mai chinui. Singurul lucru pe care-l poţi face Pentru mine este să uiţi cât mai repede de existenţa mea. Scoate-ţi o dată pentru totdeauna din minte anii pe care i-am trăit împreună, ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Ar fi mai bine pentru amândoi. Cred lucrul acesta din tot sufletul.

  Ii răspund: sPui că vrei să uit totul, că vrei să te las în pace. În acelaşi 'mP însă, de undeva din lumea asta, îmi cerşeşti ajutorul. °Cea e slabă şi se aude în depărtare, dar eu o percep i. – ^ oiaua Şl flrr>Pede în nopţile liniştite. Este vocea ta. Sunt sigur. Accept aptul Că o Kumiko se străduieşte din răsputeri să se. 6Pârteze de mine şi poate că are toate motivele să o facă, i este o Kumiko ce încearcă la fel de tare să se apropie

  Haruki Mu de mine. Lucrul acesta îl cred cu-adevărat. Indiferent de ce-mi spui tu aici, eu trebuie să cred în cea care are nevo|| de ajutorul meu şi încearcă să se apropie de mine. Indiferent de ceea ce-mi spui, indiferent de legitimitatea motivelor taM eu nu pot uita de tine, nu-mi voi putea niciodată scoate dift minte anii pe care i-am petrecut împreună. Nu pot face lucrtf ăsta pentru că ei au existat cu-adevărat, fac parte din viaţa mea şi nu cunosc nici o metodă prin care i-aş putea şterg” din memorie. A te uita complet înseamnă acelaşi lucru cu i mă şterge din memorie pe mine însumi. Mi-aş dori să ştiu ce motiv serios te îndeamnă să faci aşa ceva.

  O nouă pauză, îi simt tăcerea prin monitor. Se strecoară, ca fumul dens, printr-un colţ al ecranului şi pluteşte pe deasupra duşumelei, îi cunosc foarte bine tăcerile lui Kumiko. Leui văzut, le-am simţit pe pielea mea de nenumărate ori în anii pe care i-am petrecut împreună. Acum îşi ţine suflarea, stă îfl faţa calculatorului încruntată şi se concentrează, întind mârtâ după ceaşcă şi beau o gură de cafea. Rămân cu ceaşca goală în mâini, îmi ţin respiraţia şi privesc la monitor în acelaşi mo4 în care o face şi Kumiko. Suntem legaţi unul de altul pA lanţurile grele ale tăcerii, care trece prin zidul ce desparte cete două lumi ale noastre. Avem nevoie unul de altul mai mult decât orice. Simt foarte