— Din păcate, da. Este fratele soţiei mele.

  — Adică fratele soţiei dispărute?

  — Exact.

  — Mă întreb dacă nu cumva a mirosit cam ce faci tu pe-aici.

  — Ştie că vin în fiecare zi şi că fac ceva. A pus pe cineva să acă investigaţii. Cred că e îngrijorat în legătură cu ce anume? Putea să fac, dar nu cred că-şi dă încă seama.

  Haruki Mur

  Nucşoară se gândi puţin la răspunsul meu. A ridicat aatf ochii şi m-a privit în faţă. ^*

  — Nu prea-ţi place cumnatul ăsta al tău, nu? F1

  — Nu-mi place deloc.

  — Şi nici el nu te place, nu-i aşa?

  — Cam blând spus.

  — Şi acum e îngrijorat din pricina ta. De ce?

  — Dacă se află că eu, cumnatul lui, sunt implicat în cine ştie ce afaceri dubioase, ar ieşi mare scandal în ceea c^J priveşte. El e omul momentului, la urma urmei, şi e normal să-l preocupe propria-i persoană. >.

  — Atunci nu poate fi el cel care furnizează informata mass-mediei, nu?

  — Ca să fiu cinstit, nu prea am idee ce e-n capul lui Nobora Wataya, dar bunul-simţ îmi spune că n-ar avea nimic de câştigat dacă ar furniza informaţii. Cred că mai degrabă l-ar aranja să rămână totul secret.

  Nucşoară întorcea pe toate părţile bricheta de aur cais arăta în mâinile ei ca o morişcă învârtită de o pală de vânt.

  — De ce nu ne-ai spus nimic despre cumnatul tău? '

  — Nu numai vouă nu v-am spus. Încerc să nu spun nimăruiiR Nu ne-am plăcut de la bun început şi cu timpul am ajuns să ne urâm. Nu v-am ascuns nimic pentru că pur şi simplu aW considerat că nu merita să deschid discuţia. *

  Nucşoară oftă prelung.

  — Ar fi trebuit să ne spui.

  — Poate că ar fi trebuit, încercam eu să mă scuz.

  — Cred că nici nu-ţi imaginezi ce fel de lume este implic în afacerea noastră. La noi vin „clienţi” din rândul politicien şi al afaceriştilor. Oameni puternici şi influenţi. Trebuie păstrăm secretul indiferent ce se întâmplă şi de aceea şi luat atâtea măsuri de precauţie. Ştiai şi tu atâta lucru, | Am dat din cap.

  — Scorţişoară a pierdut o mulţime de timp şi a eforturi uriaşe pentru a pune la punct acest sistem comp şi delicat de păstrare a secretului. A muncit absolut să creeze un labirint de instituţii şi registre contabile să obţină un loc de parcare la hotelul Akasaka, să foi grup strict de clienţi, să ţină evidenţa exactă a venit cheltuielilor, să amenajeze această „reşedinţă”. Ideilffi aparţinut lui şi până acum totul a mers strună. Nor înfiinţarea şi păstrarea sistemului au costat o grămadă de bani, dar nu banii sunt problema. Pentru clientele noastre cel mai important lucru este să se simtă în siguranţă, să nu li se Dezvăluie identitatea.

  _Şi vrei să spui că sistemul se duce încetul cu încetul de râpă.

  — Da, din păcate.

  Nucşoară a întins mâna spre pachet şi a mai scos o ţigară, dar până la urmă nu a aprins-o. A rămas nemişcată, cu ea între degete.

  — Deci, din pricina cumnatului meu, care e un renumit politician, s-ar putea isca un scandal mare, nu?

  — Cam aşa ceva, spuse Nucşoară strângând din buze.

  — Scorţişoară ce zice?

  — Tace. E mut ca o stridie uriaşă de pe fundul oceanului. S-a închis cu totul în el şi cloceşte ceva.

  Nucşoară m-a pironit cu privirile şi brusc, de parcă atunci şi-ar fi adus aminte, şi-a aprins ţigara.

  — Ştii, mă gândesc acum şi la modul cum a fost ucis soţul meu. De ce l-a omorât cine l-a omorât, de ce a împroşcat cu sânge prin camera aceea de hotel, de ce i-a scos organele şi a plecat cu ele? Oricât mă gândesc, degeaba, mai cu seamă că soţul meu nu era un individ care să fi meritat o moarte atât de „specială”.

  În afară de misterul legat de moartea lui, mai există o serie de alte întâmplări ciudate din viaţa mea la care nu găsesc răspuns, ca de exemplu cum s-a născut în mine pasiunea aceea wnensă pentru modă şi de ce s-a stins brusc, de ce a încetat Scorţişoară să vorbească. Mă întreb dacă nu a fost totul calculat de la bun început, pe baza unui plan extrem de jflinuţios, pentru a mă aduce aici. Nu ştiu de ce nu pot scăpa „e gândul acesta şi am tot timpul sentimentul că sunt ghidată Ş1 controlată de ceva care vine de departe şi care seamănă cu 0 mână ce se alungeşte până la mine. Aşa a fost croită viaţa 11163 şi de aceea a trebuit să trec prin toate astea.

  Scorţişoară dădea cu aspiratorul în camera alăturată şi îşi acea treaba cu meticulozitate, ca de obicei.

  ~De ce nu te-ai gândit la toate astea? Întrebă Nucşoară. Ţ ~ Pur şi simplu nu mi-a trecut prin minte că mă vor implica n Problemele lor. Eu mă aflu aici pentru că aşa trebuie. J>. ~„~ Ca să cânţi din flautul fermecat şi să o găseşti pe *Ul”iko, nu?

  Haruki Mu

  — Da. J

  — Deci, tu doreşti ceva anume, spuse Nucşoară schimbându^ poziţia picioarelor. Să ştii că toate au un preţ. N;

  Am tăcut. V- – Am decis ca o perioadă de timp să nu mai vină clientele aici, concluziona Nucşoară. De fapt este ideea lui Scorţişoară. Dfn cauza articolului din revistă şi a poziţiei cumnatului tău semnalul s-a schimbat din galben în roşu. Ieri am contramandat toate întâlnirile care ar fi trebuit să aibă loc de azi încolo.

  — Ce înseamnă o perioadă de timp?

  — Scorţişoară trebuie să regleze sistemul care s-a defectat pe ici,