reuşiseră să le sugereze unor oameni perfect rezonabili sub alte aspecte ideea fixă că marele imperiu britanic era în pragul ruinei tocmai în India care constituia piatra sa unghiulară. Fireşte că ei nu erau conştienţi că în acest caz propria lor dorinţă zămislea toate aceste idei şi nici de absurditatea speranţelor lor. Căci, scontând pe faptul că prăbuşirea dominaţiei engleze în India va însemna sfârşitul imperiului britanic şi al puterii engleze, ei admiteau astfel că India avea pentru Anglia o importanţă capitală.

Dar această problemă vitală nu era probabil un mare secret cunoscut numai de profeţii “rasişti” germani, putem să credem că era cunoscut şi de conducătorii istoriei engleze. Este mult prea pueril să admitem că Anglia nu ştie să aprecieze la justa ei valoare importanţa Indiei pentru uniunea mondială britanică. Şi faptul că n-au învăţat nimic din războiul mondial şi că nu recunosc şi ignoră complet dârzenia anglo-saxonă închipuindu-şi că Anglia ar putea lăsa să-i scape India fără să recurgă la cele din urmă mijloace este un semn supărător. Este în acelaşi timp dovada unei totale lipse de cunoaştere de către germani a manierei britanice de a pătrunde în acest imperiu şi de a-l administra. Anglia nu va pierde India decât dacă este hărăzită ea însăşi, în mecanismul său administrativ, descompunerii rasiale (eventualitate exclusă cu desăvârşire în zilele noastre în India) sau dacă este obligată de spadă unui duşman puternic. Nişte rebeli indieni n-ar reuşi niciodată să o facă. Noi, germanii, am învăţat bine cât este de greu să îmblânzeşti Anglia! Fără a mai pune la socoteală faptul că eu, un german, prefer totuşi, orice ar fi, să văd India sub dominaţie engleză decât sub oricare alta.

Speranţele suscitate de mitul unei insurecţii în Egipt sunt la fel de vrednice de milă. “Războiul sfânt” poate da un fior plăcut celor care, la noi, fac pe idioţii, închipuindu-şi că alţii sunt gata să-şi verse sângele pentru noi - căci, vorbind deschis, această speculaţie laşă a fost întotdeauna izvorul nemărturisit al unor astfel de speranţe -; în realitate, acest război ar avea un sfârşit infernal sub tirul nimicitor al companiilor mitraliorilor englezi şi grindina de bombe distrugătoare.

Fiindcă este imposibil să lansezi o coaliţie de invalizi în atacul unui stat puternic, hotărât să-şi verse la nevoie cel din urmă strop de sânge ca să-şi apere existenţa. Ca rasist care se bazează pe rasă pentru a aprecia valoarea materialului uman, nu am dreptul să leg soarta poporului meu de cea a aşa-ziselor “naţiuni oprimate”, cunoscând deja inferioritatea lor rasială.

Astăzi trebuie să adoptăm exact aceeaşi atitudine faţă de Rusia. Actuala Rusie, lipsită de clasa ei conducătoare germanică - independent de intenţiile tainice ale noilor săi stăpâni - nu poate fi un aliat în lupta pentru eliberarea naţiunii germane. Din punct de vedere pur militar, condiţiile ar fi de-a dreptul catastrofale în cazul unui război purtat de Germania şi Rusia împotriva Europei occidentale şi probabil împotriva întregii lumi. Lupta s-ar desfăşura nu pe teritoriul rus, ci pe teritoriul german, fără ca Germania să poată primi de la Rusia un ajutor cât de cât eficace. Mijloacele militare ale Reichului german actual sunt atât de vrednice de plâns şi atât de insuficiente pentru un război, încât orice apărare a graniţelor împotriva Europei occidentale, inclusiv Anglia, ar fi imposibilă şi regiunea industrială germană ar fi lăsată fără apărare pradă atacurilor concentrate ale inamicilor noştri. În afară de aceasta, între Germania şi Rusia se găseşte statul polonez aflat în întregime în mâinile Franţei. În cazul unui război dus de Germania cu Rusia împotriva vestului Europei, Rusia ar trebui să învingă Polonia mai înainte ca primul soldat rus să ajungă pe un front german. Şi atunci ar fi vorba mai puţin de soldaţi, cât de mijloace tehnice. Din acest punct de vedere, am vedea repetându-se, sub o formă şi mai îngrozitoare, situaţia din războiul mondial. Atunci industria noastră a fost stoarsă în folosul glorioşilor noştri aliaţi şi Germania a trebuit să poarte aproape singură războiul tehnic; tot astfel Rusia ar fi un factor tehnic aproape neglijabil în războiul pe care îl imaginăm. Noi nu ne-am putea opune aproape cu nimic motorizării generale a lumii care în războiul următor trebuie să se manifeste într-un mod zdrobitor şi decisiv. Căci Germania însăşi nu numai că a rămas ruşinos în urmă în acest domeniu esenţial, dar ea ar trebui, cu mijloacele sale minime, să susţină Rusia care în prezent nu posedă nici măcar o singură fabrică în stare să construiască un automobil care să meargă. În aceste condiţii, o asemenea luptă ar căpăta din nou caracterul unui măcel. Tineretul german şi-ar vărsa sângele şi mai mult ca odinioară, deoarece, ca întotdeauna, greul războiului ar apăsa asupra noastră şi rezultatul ar fi înfrângerea inevitabilă.

Dar, admiţând că s-ar întâmpla o minune şi că o asemenea luptă nu s-ar termina cu distrugerea totală a Germaniei: în ultimă analiză, poporul german golit de sânge, ar rămâne înconjurat ca înainte de marile puteri militare şi adevărata lui situaţie nu s-ar îmbunătăţi nicicum.

Să nu se obiecteze acum că nu este cazul să ne gîmdim imediat la un război, în cazul unei alianţe cu Rusia sau că, dacă e cazul, am putea să ne pregătim temeinic pentru această eventualitate. Nu. O alianţă ale cărei obiective nu cuprind şi perspectiva unui război este lipsită de sens şi de valoare. Nu te aliezi decât în vederea unei lupte. Şi chiar dacă răfuiala este încă departe în momentul încheierii alianţei, asta nu înseamnă că nu se acţionează prevăzându-se antrenarea într-un război.

De altfel, să nu ne închipuim că o altă putere oarecare s-ar putea înşela asupra unei asemenea alianţe. O coaliţie germano-rusă ori va rămâne pe hârtie şi atunci nu are pentru noi nici scop, nici valoare, ori nu va rămâne literă moartă şi, în acest caz, restul lumii va fi avertizat. Câtă naivitate să crezi că în asemenea împrejurări Anglia şi Franţa ar aştepta vreo zece ani până când alianţa germano-rusă şi-ar termina pregătirea tehnică pentru război! Nu, furtuna ar izbucni deasupra Germaniei cu o iuţeală fulgerătoare.

Aşadar, însăşi încheierea unei alianţe cu Rusia indică deja