Dar trebuie să mai adăugăm următoarele:

1.  Cei care deţin actualmente puterea în Rusia nu se gândesc câtuşi de puţin să încheie o alianţă cinstită şi, mai ales, să o respecte.

Nu trebuie să uităm niciodată că guvernanţii Rusiei actuale nu sunt decât nişte criminali de rând mânjiţi de sânge; este vorba de o drojdie a omenirii care, profitând de un moment tragic, a luat cu asalt un stat mare, a doborât şi a exterminat cu milioanele, cu o sălbăticie sângeroasă, intelectualii din clasele conducătoare şi care exercită de aproape zece ani cea mai cruntă tiranie din toate timpurile. Nu trebuie să uităm nici că aceşti guvernanţi aparţin unui popor care îmbină, într-un grad aparte, o cruzime bestială cu o artă incredibilă a minciunii şi care, acum mai mult ca oricând, se crede predestinat să-i impună lumii întregi asuprirea lui sângeroasă. Nu trebuie să uităm că evreul internaţional, care exercită actualmente o dominaţie absolută asupra Rusiei, vede în Germania nu un aliat, ci un stat hărăzit aceluiaşi destin. Nu tratezi cu un partener al cărui singur interes este distrugerea celeilalte părţi. Nu tratezi mai ales cu nişte indivizi pentru care nici o înţelegere nu ar fi sfânta căci, în această lume, ei nu sunt reprezentanţii onoarei şi ai adevărului, ci ai minciunii, ai înşelăciunii, ai furtului, ai tâlhăriei, ai jafului. Omul care crede că se poate lega prin tratate de nişte paraziţi seamănă cu un copac care ar încerca să încheie în folosul său un compromis cu vâscul.

2.  Pericolul căruia i-a căzut pradă Rusia va ameninţa întotdeauna Germania. Numai un burghez naiv îşi poate închipui că bolşevismul este înlăturat. Cu spiritul său superficial, el nu bănuieşte deloc că aici este vorba de o manifestare instinctivă: aspiraţia poporului evreu la dominaţia universală, înclinaţie la fel de naturală ca aceea care-l împinge pe anglo-saxon să-şi asigure puterea pe pământ. Şi evreul acţionează tot ca anglo-saxonul, care înaintează pe această cale în felul său şi luptă cu armele care-i sunt proprii. Şi evreul îşi urmează calea, acea cale care-l determină să se strecoare în sânul popoarelor şi să le golească de substanţă; şi el luptă cu armele sale care sunt minciuna şi calomnia, otrăvirea şi descompunerea, intensificând lupta până la exterminarea sângeroasă a adversarului detestat. Noi trebuie să vedem în bolşevismul rus încercarea evreilor în secolul XX de a dobândi dominaţia mondială; în alte epoci ei au mai încercat să atingă acelaşi scop cu alte mijloace decât mijloacele actuale, care, totuşi, lăuntric, erau înrudite cu acestea. Această tendinţă este prea adânc înrădăcinată în toată fiinţa lor. Celelalte popoare nu renunţă de la sine să urmeze instinctul care le face să-şi dezvolte stirpea şi puterea; împrejurări exterioare le obligă s-o facă sau aceasta constituie la ei un semn de senilitate; nici evreul nu-şi întrerupe mersul spre dictatură mondială renunţând de bunăvoie sau refulându-şi eterna aspiraţie. Nici el n-ar putea fi obligat să facă cale-ntoarsă decât de nişte forţe exterioare lui, căci instinctul său de dominaţie mondială nu se va stinge decât odată cu el. Dar neputinţa popoarelor, moartea lor de bătrâneţe nu survin decât atunci când ele au renunţat la puritatea sângelui lor. Iar evreul ştie s-o apere mai bine decât orice alt popor în lume. Aşadar el îşi va urma întotdeauna drumul său fatal până ce i se va opune o altă forţă care, într-o luptă titanică i-l va trimite lui Lucifer pe cel care porneşte la asaltul cerului.

Germania este astăzi următorul obiectiv important al bolşevismului. Este nevoie de întreaga forţă a unei idei măreţe, de întreaga conştiinţă a unei misiuni de îndeplinit pentru a smulge încă odată poporul nostru din strânsoarea acestei hidre, pentru a opri înaintarea contaminării sângelui nostru, pentru ca forţele eliberate ale naţiunii să poată intra în joc spre a asigura securitatea poporului nostru şi spre a face imposibilă, până în viitorul cel mai îndepărtat, repetarea catastrofelor recente. Dar dacă urmărim acest scop, este o nebunie să ne aliem cu o putere supusă duşmanului de moarte al rasei noastre. Cum vrem să eliberăm poporul german de această strânsoare otrăvită dacă intrăm şi noi în ea? Cum să-i explicăm muncitorului german că bolşevismul este o crimă demnă de muncile iadului împotriva omenirii, când noi înşine ne aliem cu organizaţiile acestei stirpe infernale şi, la urma urmei, le recunoaştem? Cu ce drept să condamnăm atunci în mase un individ pentru simpatiile sale faţă de anumite concepţii, când înşişi şefii statului se aliază cu susţinătorii acestor idei?

Lupta împotriva bolşevismului mondial evreiesc impune o atitudine clară fată de Rusia sovietică. Diavolul nu poate fi alungat de Belzebut.

Astăzi cercurile rasiste, pline de admiraţie exagerată faţă de o alianţă cu Rusia, n-au decât să arunce o privire în Germania şi să-şi dea seama de sprijinul pe care l-au găsit la începuturile lor. Rasiştii cred acum că o acţiune, care este propovăduita şi desemnată de presa internaţională marxistă, poate fi salutară pentru poporul german? De când îi întinde rasistului armura un scutier evreu? Fostului Reich german i s-ar putea face un reproş capital legat de politica sa de alianţe: el îşi compromitea raporturile cu toţi, prin veşnica sa politică de balanţă, având slăbiciunea bolnăvicioasă de a voi să salveze cu orice preţ pacea mondială. Singurul lucru care nu i se poate reproşa este că nu a ştiut să păstreze relaţii bune cu Rusia.

Sunt de acord că, încă înainte de război, aş fi considerat mai raţional ca Germania, renunţând la politica sa colonială lipsită de sens, ca şi la marina să comercială şi la flotă ei, să se fi aliat cu Anglia împotriva Rusiei; ea ar fi înlocuit o politică mondială şovăielnică printr-o politică europeană fermă de cuceriri teritoriale pe continent.

Nu uit ameninţările constante şi neruşinate pe care Rusia panslavistă de atunci îndrăznea să le profereze împotriva Germaniei; nu uit manevrele constante de mobilizare al căror unic scop era acela de a brusca Germania; nu pot uita starea opiniei publice din Rusia, care, încă dinainte de război, se întrecea pe sine în atacuri pline de ură împotriva poporului nostru şi a