întocmească un plan de afaceri. Apăru soarele și își trimise razele spre florile exotice de pe pervazul ferestrei, cultivate de Miriam, cărora le mergea foarte bine.

Rezolvă imediat chestiunile generale. Forma juridică: întreprinzător, persoană fizică, conform BGB, asta era cel mai simplu. Referenții erau liber profesioniști, ceea ce era simplu. Materialul seminarelor îl va realiza el însuși; pentru asta avea nevoie doar să valorifice cuprinzătoarea sa bibliotecă, în care se afla mai mult material decât se putea cuprinde într-un weekend.

O altă problemă pe care trebuia să o ia în calcul era cât îl va costa să organizeze totul. Hendrik telefonă la hoteluri, tipografii, furnizori de adrese, firme de anunțuri și altele și adună informațiile obținute într-un fișier, cum făcea și pentru fiecare client. Întoarse pe toate fețele extrase de cont, calculă costuri de credit și rate lunare și, pe măsură ce înainta, îi devenea tot mai clar că afacerea nu va funcționa.

Nu era suficient de bogat pentru a susține seminare despre bogăție.

Și soarele continua să strălucească, de parcă râdea de el.

Medita asupra extraselor de cont și se holba la cifre de parcă acestea s-ar schimba dacă le privea mai mult timp. De fapt, el nu câștiga puțin cu slujba lui. Nu câștiga exorbitant, nu cât cei din topul branșei finanțelor, dar cât se putea de rezonabil. Ceea ce îl măcina erau costurile pentru căminul mamei sale. Aceasta făcuse o depresie gravă după moartea tatălui lui și suferea acum de o demență timpurie. Nu mai era depresivă, dar nu își mai recunoștea fiul.

Desigur, și Adalbert plătea o parte. Mult nu se câștiga însă nici la CERN. Povara cea mare o ducea Hendrik. Plus că aceste cheltuieli creșteau anual, și nu cu puțin.

— Dar avem economii! zise Miriam când reveni și el îi prezentă rezultatul calculelor.

— Da, dar nu sunt suficiente. La început vom avea o perioadă grea, până mă voi redresa. Nu voi câștiga nimic.

Miriam se aplecă în față, cu brațele strânse pe abdomen.

— Și dacă am încerca să reducem cheltuielile? Ai putea să începi de acasă, și ai economisi chiria pentru birou. Aș putea să mă ocup eu de partea administrativă, serviciul telefonic, corespondență și așa mai departe. Nu va trebui să plătești o secretară.

Hendrik zâmbi amar. Toate acestea le luase deja în calcul.

— Problema este reclama. Trebuie să stârnesc interesul clienților pentru seminare și nu o pot face decât prin marketing direct. Trebuie să închiriez adrese, să tipăresc scrisori și altele. Toate acestea nu sunt ieftine. Dacă voi vorbi în seminare despre bogăție, și reclama va trebui să arate foarte bine. El remarcă abia acum cât de crispată era Miriam și o întrebă: Ce ai, ce este cu tine?

— Nimic. Ea îi evită privirea și adăugă: Sunt la menstruație.

— Oh.

— Hm… Ea se ridică și își trecu rapid mâna prin păr. Mă întind puțin în cadă. Apa fierbinte îmi face totdeauna bine.

Hendrik rămase singur, ascultând plescăitul surd din baie și simțindu-se groaznic de neajutorat. De doi ani Miriam încerca să rămână gravidă și nu reușea.

El încetase de mult să o convingă să meargă amândoi la medic. Ea nici nu voia să audă de asta. Îi spusese hotărâtă că în niciun caz nu o să înghită hormoni, ori să facă sex după program, nemaivorbind să apeleze la fecundarea artificială și alte chestii asemănătoare. Un copil însemna pentru ea un cadou, și nu forțezi primirea unui cadou.

Dar între timp acest subiect le împovăra legătura. Uneori, seara, când Miriam întindea mâna către el, Hendrik simțea că nu mai era vorba despre plăcere, ci despre o panică ușoară ce punea stăpânire pe ea.

Stătea pierdut în sine și privea hârtiile pe care le avea în față. Ura asta. Ura faptul că în viață tot ce strălucea se evapora, că tot entuziasmul se transforma în dezamăgire. Se simțea ca măgarul căruia viața îi vâră sub nas un morcov pe care și-l dorește, dar nu ajunge la el oricât s-ar strădui.

Seara, Miriam mâncă puțin și se duse devreme la culcare, punându-și o sticlă cu apă caldă pe pântec. Hendrik tocmai voia să se așeze la televizor cu o sticlă cu bere, când sună telefonul.

— Ce este cu faxurile pe care mi le-ai trimis? auzi în receptor o voce fornăită.

Era Adalbert.

— Ah, tu ești, răspunse Hendrik.

Ca de obicei, Adalbert nu se ocupa de chestii inutile, cum ar fi salutul.

— Deci întrebarea ta are un răspuns simplu, spuse el franc. Da, ce scrie acolo are legătură cu fizica.

— Cum anume?

— Este o descriere fizico-nucleară aproape completă a transformării mercurului în aur.

Lui Hendrik i se tăie respirația.

— Chiar așa?

— Modul de scriere este neobișnuit, dar este corect.

— Așteaptă, zise Hendrik, care se temea că după ce îi făcuse cunoscută informația, Adalbert îi va închide brusc telefonul, după cum se mai întâmplase. Explică-mi ca la ageamii.

Ca reacție la această solicitare de a-și pierde timpul prețios cu un necunoscător în ale fizicii, oftă.

— Bine. În prima coloană sunt diverși izotopi ai mercurului. Sper că știi ce este un izotop.

— Vag, mărturisi Hendrik.

Acesta se așezase la birou și cu mâna liberă extrase copiile cărții.

— Izotopii sunt atomi ai aceluiași element, dar cu o masă specifică diferită. De obicei, greutatea unui atom este dată de nucleul său, alcătuit din neutroni și protoni. Numărul protonilor este numărul de ordine din sistemul periodic, stabilește despre ce element este vorba și cum reacționează el chimic. Numărul neutronilor este variabil în anumite limite, el nu influențează în niciun fel proprietățile chimice, dar influențează comportamentul nuclear.

— Am înțeles perfect, minți Hendrik, care puse mapa cu hârtiile pe birou și se așeză pe scaun.

— Bun. Aurul are numărul de ordine 79, mercurul are numărul 80, așadar în sistemul periodic sunt unul lângă altul. Din mercur se poate face aur prin supunerea la o radiație gama puternică. În primul rând este descrisă reacția principală: mercur 198, care reprezintă aproximativ zece procente în mercurul normal, se transformă în aur 197, care este stabil. Acest 0,1 din rândul doi reprezintă cele zece procente. OK?

— OK,