Mortul venise acasă pe nepregătite, o găsise pe soţie cu un altul, se iscase cearta şi fusese omorât. Ca să însceneze sinuciderea îl atârnaseră într-un ştreang. Doar că mortul atârna cu picioarele de pământ! Deşi nu fusese o sinucidere, am rămas în minte cu întrebări: „De ce se sinucid oamenii? De ce era considerată moartea lui Decebal un act de eroism? Sau a samurailor?“

Mai târziu, când am crescut, în una din nenumăratele mele certuri cu tatăl meu, pe care am ajuns în timp să le privesc prin lumina Adevărului şi să le înţeleg, am ajuns la un punct în care el îmi spunea: „Dacă nu îţi convin regulile din casa mea, nu ai decât să sari de la etaj!“, la care eu am răspuns din cel mai profund loc al sufletului meu: „În veci nu am să fac asta, indiferent ce are să mi se întâmple!“ Asta este declaraţia mea care rămâne bătută în cuie pe veşnicie. Poate să mă „sinucidă“ cineva, dar singur, niciodată!

Peste o zi, când lucrurile au început să se aşeze, mi-a spus că a fost impresionat şi că nu se aştepta să reacţionez aşa. De parcă m-ar fi pregătit psihic pentru aşa ceva! Voi vorbi pe larg despre sistemul de pregătire al securităţii în care a fost pregătit tatăl meu şi care, din păcate, a fost preluat de actualele servicii de spionaj româneşti.

Ultima întâlnire cu „doamna sinucidere“ am avut-o destul de recent, când a venit la mine un domn care avea probleme cu afacerile. Am măsurat de unde îi veneau şi am dat de o ţigancă, firma concurentă plătind-o lunar ca să-l oprească din succes şi să preia toate contractele. În noaptea respectivă m-am trezit şi m-am dus la geam făcând simboluri Reiki. Nu-mi amintesc. Mi-a povestit prietena mea. Tipa cu care intrasem în conflict era mai puternică decât mine. Avea mai mulţi îngeri negri decât am eu albi! Puţin a lipsit să mă trezesc că sar de la etaj în somn! Şansa mea a fost Bunul Dumnezeu, care m-a vegheat ca întotdeauna, a făcut ca tâmpeniile mele să nu se transforme în adevărate drame.

Sistemul prin care se ajunge la a determina un om să se sinucidă este relativ simplu. Şi merge de obicei pe oamenii care nu sunt credincioşi sau sunt slabi spiritual. „Slabi de înger“, cum se mai numesc în limbaj popular. Adică entităţile care îi îndrumă din lumea de dincolo sunt destul de slabe. Trecerea peste Liberul Arbitru se face prin sădirea ideii în subconştient pe o falsă motivaţie şi amplificarea energiei acesteia în timp. Odată intrată o idee în subconştientul unui om este greu de scos de el însuşi dacă nu are o pregătire spirituală specială. Pentru că respectivul ajunge să vadă adevărul prin prisma ideii induse. Doar în momentul în care se va elibera de ea va înţelege ce i s-a întâmplat. Este greu de ajuns la aceşti oameni pe calea raţiunii.

Eram în primii ani de facultate, făceam biochimie, şi m-am întâlnit pe o bancă din spital cu un coleg. Tot la 1 metru 90, ca şi mine. Arăta de parcă ar fi fost bătut. Vorbim de una de alta, ca şi cum nimic nu se întâmplase, şi la un moment dat îl întreb ce a păţit. Îmi arată mâinile şi la încheieturi văd pansamente care se îmbibaseră deja cu sânge. Nu aveam nici experienţă medicală sau psihiatrică atunci şi tot ce i-am spus a fost pur intuitiv. Ştiam că este împotriva firii să te sinucizi şi i-am spus că ÎNTOTDEAUNA EXISTĂ SOLUŢII LA ORICE PROBLEMĂ şi că nu trebuie decât să le cauţi. L-am trimis la biserică să se închine, deşi nu ştiam bine nici rugăciunea Tatăl Nostru. Frică de Dumnezeu aveam, plecată dintr-o întâmplare din copilărie.

Aveam la joacă un coleg care avea un breloc cu un crucifix catolic cu Iisus răstignit. Periodic îl scotea şi îl scuipa cu sete şi ne punea şi pe noi să o facem. Nu ştiu dacă eu unul l-am scuipat, dar la câteva zile întreaga lui familie a avut un accident de maşină şi sora lui a rămas fără câteva degete. A fost destul ca să credem în pedeapsa divină, chiar dacă poate numai la nivel inconştient. Acum însă am cam aflat cum funcţionează legile Universului şi nu mă mai tem de Dumnezeu. De fapt, nu mă mai tem nici de Dumnezeu, nici de demon şi nici de oameni. Pentru simplul fapt că DUMNEZEU NU PEDEPSEŞTE NICIODATĂ şi NIMIC NU SE POATE ÎNTÂMPLA FĂRĂ CA EL SĂ ŞTIE ŞI SĂ ÎNGĂDUIE.

Legile sunt făcute ca să ne apere. Ca şi cum am fi copii şi ni s-ar da o lege că nu avem voie să punem mâna pe fierul fierbinte. Atâta timp cât te afli sub legi, nu ţi se poate întâmpla nimic. Când scoţi însă capul, nu El, ci răul te „arde“!

Şi colegul meu, studentul la medicină, s-a dus, a stat ceva timp în biserică, nu ştiu ce a făcut acolo, dar ştiu că acum trăieşte.

Din punct de vedere al legilor divine, un om asupra căruia s-a acţionat psihic şi s-a sinucis nu este vinovat în totalitate de acest păcat. Ba din contră, i se iau din păcatele karmice de cei care au indus sinuciderea şi cei care au comandat-o. Şi ei şi familiile lor. Aşa că, spor la muncă!

Cum poate fi pregătit psihic un om să nu cadă pradă unui asemenea gând? Să fie introdus în subconştientul lui ADEVĂRUL. Faptul că viaţa este inestimabilă, că este un dar pentru care suntem invidiaţi şi de îngeri, că sunt soluţii la orice problemă, că moartea asta nu te eliberează de rău, cum fals este lăsat să