Arminel ridică revolverul. Makkathranul tresări la unison când ţeava armei se fixă la nici doi metri de ochii lui Edeard.

– Du-te dracului! grohăi Arminel. Apoi apăsă pe trăgaci.

S-a spus mai târziu că ţipătul unificat care a răsunat din oraş a putut fi auzit până la jumătatea Câmpiei Iguru. Când toată lumea şi-a recăpătat respiraţia, şi-au dat seama că era încă în viaţă, au văzut glonţul. A plutit nemişcat până la şase centimetri în faţa ochilor lui Edeard.

Gura lui Edeard s-a mişcat din nou, de data aceasta într-un zâmbet subţire. Expresia lui Arminel era îngheţată, în stare de şoc.

Ultima dăruire le-a permis cetăţenilor Makkathranului să experimenteze modelarea celei de-a treia mâini a lui Edeard în formă de pumn. L-a pocnit pe Arminel drept în faţă. Nasul nelegiuitului s-a rupt cu zgomot. Sângele a ţâşnit afară. Picioarele i-au părăsit banca în timp ce era aruncat înapoi. A aterizat cu un plescăit puternic în apa bazinului, care s-a închis peste el.

– Eşti arestat! l- anunţă Edeard.

Era haos pe marginea Bazinului Birmingham în timp ce gondola se întorcea încet, dar sigur spre platforma de ancorare unde aşteptau Kanseen, Boyd şi Macsen. Pe partea dinspre Jeavons, grosimea mulţimii înghesuite atingea cincisprezece metri de la margine. Copiii surescitaţi alergau frenetic peste podul albastru-argintiu de la Golden Park, agăţându-se de balustrade, aplaudând şi fluturându-şi mâinile. Peste o sută de poliţişti se aflau în spatele platformei de ancorare, aşteptând. Jumătate dintre ei erau familia lui Dinlay. Oamenii încă veneau din cartierele alăturate spre promenadă pentru a vedea cum se scrie istoria. Băieţii mai îndrăzneţi se căţăraseră în vârful copacilor hasfol ca să vadă mai bine.

Edeard mergea încet în spatele gondolei, rugându-se Madonei să nu strice tot acum, ca puterea lui telekinetică să reziste, iar el să nu cadă în mod ruşinos în apă. Acolo, în mulţimea din jurul bazinului, i-a văzut pe Setersis şi pe Kavine stând în faţa unui contingent mare de proprietari de tarabe din piaţa Silvarum, conducând aplauzele. Un şir uriaş de fete de familie bine aranjate l-au salutat cu râsete cochete stridente în timp ce-şi fluturau jupoanele şi pantalonaşii. Isoix şi familia sa erau acolo. Evala, Nicolar şi toate fetele de la croitorie dădeau din mâini frenetic şi ţipau pentru a-i atrage atenţia. A crezut că-i vede chiar şi pe Dybal şi pe Bijulee râzând agitat în mulţime, dar atunci a simţit oboseala.

Prora gondolei a atins platforma de ancorare. Poliţiştii au stabilizat-o. Căpitanul Ronark a preluat rapid comanda. Chae şi câţiva dintre cei mai solizi poliţişti de la secţia Jeavons i-au încătuşat pe Arminel şi pe complicii lui. O cărare s-a deschis pe întreaga promenadă, iar prizonierii au mărşăluit spre secţie.

Edeard a urcat, în sfârşit, pe platformă. Picioarele aproape că l-au părăsit. Tremura de efort. Căpitanul Ronark a cerut să se facă linişte şi l-a salutat. Kanseen i-a dat un sărut imens spre deliciul mulţimii.

– Prostul naibii, i-a şoptit ea la ureche. Sunt atât de mândră de tine.

Macsen îl bătea pe spate. Boyd i-a dat o îmbrăţişare feroce.

– Dinlay? întrebă Edeard.

– Doctorii sunt cu el, ţipă Macsen peste sunetul tunător al mulţimii. Va fi bine. Glonţul nu a lovit niciun organ vital. Nu că ar avea ceva vital în zona aia.

– Ne-ai speriat de moarte, spuse Boyd ştergându-şi lacrimile. Ce cascadorie, nebunule!

– Uită-te în jurul tău, Edeard, spuse Kanseen. Asigură-te că vezi totul. Aceasta va fi ziua despre care le vei povesti stră-strănepoţilor tăi.

– Fă-le semn cu mâna, nătărăule! a ordonat Macsen.

L-a apucat de mână pe Edeard şi i-a ţinut-o sus, fluturând şi strigând.

Uralele care au izbucnit în timp ce Edeard zâmbea spre mulţimea care-l venera aveau o putere înspăimântătoare. Forţa mentală a atât de multor oameni uniţi în veneraţie era copleşitoare, aproape ca o forţă fizică. Zâmbetul său s-a lărgit când Macsen l-a răsucit pentru ca cealaltă parte a promenadei să-l poată vedea.

– Dacă ar fi fost alegeri astăzi, ai fi devenit primar, spuse Boyd.

– Ascultă-i. Te iubesc. Te vor. Pe tine! spuse Macsen râzând din toată inima.

Edeard se uita la podul albastru-argintiu, convins că puştii agăţaţi de balustradă vor cădea, atât de mult se aplecau peste ea. Scandau ceva. La fiecare apel, pumnii lor loveau aerul la unison.

– Ce-i asta? întrebă Edeard. Ce strigă?

– Pe tine, i-a răspuns Kanseen. Pe tine te strigă.

Atunci Edeard a înţeles şi a izbucnit în râs.

– Mergător-Pe-Apă, scanda mulţimea în adoraţie. Mergător-Pe-Apă. Mergător-Pe-Apă. Mergător-Pe-Apă.

1500 ani între Saga Confederaţiei şi Trilogia Golului

2384

Prima „barcă de salvare“ (o navă stelară a Dinastiei Brant ) pleacă să înfiinţeze o colonie umană în afara Confederaţiei.

2384

Proiectul Firewall încheiat; nu mai sunt detectate avanposturi ale extratereştrilor Prime.

2385

Barsoomienii susţin conceptul genetic Avansat, declară Far Away independent din punct de vedere politic faţă de Confederaţie.

2403

Paula Myo câştigă recursul final în faţa Curţii Supreme de Justiţie a Senatului şi obţine condamnarea lui GeneYaohui la o pedeapsă de o mie o sută de ani suspendare.

2413

Ultima (a 23-a) barcă de salvare originală a dinastiei pleacă într un zbor destinat fondării unei colonii.

2518

Sfârşitul recesiunii economice post Război Starflyer odată cu apropierea de finalizarea lumilor New47; reducerea taxelor de emigrare.

2520

CST formează divizia de nave stelare de explorare pentru a descoperi noi lumi H congruente.

2520–2532

Populaţiile Second47 apar pe noile lor lumi.

2545 şi în continuare:

utilizarea navelor stelare de mari dimensiuni pentru a stabili lumi „externe“ ale Confederaţiei în fazele 3–5 spaţiu, extindere la aproximativ cinci sute de ani lumină de Pământ.

2547

Pisica înfiinţează mişcarea Cavalerilor Gardieni pe Far Away.

2550

Flota de explorare a