favoarea realităţii fenomenului. Câtă vreme subiecţii receptor şi emiţător se aflau fata în faţă şi se făcea chiar un contact tactil între ci, posibilitatea fraudei exista, sesizarea intenţiilor din privire, mimică, mişcările inconştiente ale degetelor. Se vorbeşte despre fenomenul numit cumberlandism, care ar consta din sesizarea gândurilor unui om din mişcările involuntare ale musculaturii. Deşi explicaţia ni se pare fantezistă, pentru că este greu de înţeles cum am putea citi gândurile unui om punându-i mâna pe frunte sau cum ne-am putea exprima, spre exemplu foamea, printr-o mişcare involuntară a muşchilor de la picioare sau din altă zonă a organismului, am dori să eliminăm şi o astfel de interpretare. Subiectul receptor a fost capabil să recepteze mesajul nostru de la distanţă, în condiţii în care nu vedea emiţătorul şi mai ales în condiţii în care era dificilă "ghicirea" intenţiei noastre sau o coincidenţă. Nimeni nu se poate gândi că este firesc să primească o dispoziţie prin care să arunce un obiect util.

  Forţa de impact a gândirii. O altă observaţie desprinsă din experiment a constat în sesizarea că subiectul receptor, în drum spre obiectul care îi era transmis telepatic, înlătura toate celelalte obiecte întâlnite în calea sa. De exemplu, telefonul se afla la capătul opus al biroului în raport cu direcţia din care venea subiectul. Toate obiectele de pe birou erau luate în mână şi, fără a schiţa nici un gest de testare a intenţiilor noastre, le îndepărta din drumul spre telefon. Era ca şi cum o apă ar ti înlăturat prin forţă obstacolele din calea sa. Aceasta ne-a determinat să ne imaginăm energia purtătoare de informaţie ca având o forţă de impact, de lovire de obiectele întâlnite în cale. Desigur, nu poate fi vorba de o demonstraţie ştiinţifică şi deci de o concluzie, ci doar de o observaţie care, adăugată altora, ar putea să fie semnificativă, după cum ar putea lot aşa de bine să nu însemne nimic.

  Modificări obiective. In dorinţa de a obiectiva prin parametri cuantificabili ceea ce se întâmplă în timpul desfăşurării fenomenului, am efectuat o serie de determinări.

  Electroencefalograma efectuată în momentul pregătirii în vederea primirii mesajului arăta un ritm alfa bine exprimat. Era faza în care subiectul se afla cu ochii închişi, imobil, relativ relaxat, iar respiraţia era amplă şi profundă. Imediat însă ce trecea la executarea de gesturi, traseul electroencefalografic apărea parazitat de mişcări şi cu un ritm rapid, specific stării de activitate cerebrală.

  Constatăm o epuizare accentuată a subiectului receptor. Fiecare încercare de repetare necesită un considerabil efort. Ochii par ai unui om care n-a dormit de mult sau a plâns mult. Presiunea arterială creşte cu 30-40 mm Hg faţă de normal, iar contracţiile cardiace se accelerează cu 20-40 pulsaţii pe minut în plus, după cum se poate vedea în tabelul de mai jos.

  Parametrii fiziologici determinaţi în cursul experimentului.

  Nr.

  Mărimea determinată înaintea în timpul crt.

  Experimentului experimentului.

  Presiunea arterială (mm Hg).

  Pulsul (bătăi/min).

  Rezistenţa r1 (kilohmi).

  Rezistenţa R2 (kilohmi)

  Rezistenţa VGw (kiloohmi)

  Deoarece, după cum am menţionat, subiectul receptor recurgea uneori la contactul cutanat dintre mâna sa şi degetele sau fruntea subiectului emiţător, am determinat conductibilitatea electrică a pieii în aceste zone atât la subiectul receptor, cât şi la emiţător. Am constatat scăderi ale rezistenţei electrice – deci creşteri ale conductibilităţii electrice – la valori semnificativ de mici în raport cu cifrele înregistrate înainte de începerea experimentului. La subiectul emiţător r1, rezistenţa electrică măsurată la nivelul indexului înainte de experiment era de 300 kiloohmi, iar în timpul experimentului a scăzut la 64 kiloohmi.

  S-a determinat de asemenea rezistenţa electrică cutanată într-un punct situat în apropierea vertex-ului (Vas Guvernor 19 – Rvgw) considerat de medicina tradiţională chineză ca având rol de antenă pentru organism, singurul punct care ar rămâne "treaz" în timp ce omul doarme. Spre deosebire de celelalte puncte de pe tegument, în acest punct creşte activitatea electrică în timpul somnului. Înainte de experiment rezistenţa sa electrică a fost de 120 kiloohmi, iar în timpul experimentului a ajuns la 40 kiloohmi.

  Nu se pot deduce concluzii deosebite din creşterea conductibilităţii electrice cutanate în timpul experimentului, deoarece este bine cunoscut din fiziologie că în stare de relaxare rezistenţa electrică cutanată este crescută în timp ce activitatea, emoţiile o diminuează. Credem însă că, chiar dacă nu aduce date noi, ne furnizează elemente concordante. Scăderea rezistenţei electrice la nivelul pieii poate însemna o creştere a accesibilităţii, o "deschidere a porţii" la acest nivel pentru câmpul energetic purtător de informaţie. Am arătat mai sus că energia vehiculată la nivelul organismelor vii are şi o expresie electrică. În consecinţă, o creştere a conductibilităţii electrice în zonele cutanate cu rol de antenă pentru organism, în timpul transferului de informaţie la distanţă, ar putea Fi interpretată ca o facilitare a posibilităţilor de transmitere şi recepţie. Este departe de noi ideea de a susţine că se demonstrează prin aceasta natura electromagnetică a energiei care vehiculează informaţii la distanţă între organismele vii.

  Susţinem doar că experimentul nostru pledează pentru existenţa posibilităţii de a transmite şi de a recepţiona informaţii biologice pe alte căi decât cele admise clasic. Transferul de informaţie presupune în mod obligatoriu un vehicul energetic, un câmp energetic purtător de informaţie, deci emis de organismul viu. Acest transfer de informaţie biologică a fost de alt-fel, după cum vom vedea mai jos, urmărit şi prin mijloace de vizualizare a energiei purtătoare (biocâmpului) de către o serie de alţi cercetători. Dar mai întâi dorim să subliniem câteva din implicaţiile de ordin teoretic şi practic ce se desprind din cele discutate mai sus.

  Limbajul universal sau gândirea fără cuvinte. Să plecăm de la formarea ideilor în creierul transmiţător. Acestea au fost cuvinte formulate, evident, în cuvinte, asupra cărora s-a concentrat pentru a le transmite receptorului, fără a fi exprimate în limbaj vorbit. Sunt recepţionate aşa cum au fost formulate. Nefiind vorba, după cum am discutat., de o ghicire întâmplătoare sau de o coincidenţă, înseamnă că în creierul receptor a ajuns exact informaţia emisa