şi dacă informaţia implică prezenţa unor semnale purtătoare de informaţie, deci un suport energetic, atunci vom deduce logic că odată cu formularea cuvintelor noi emitem şi un câmp energetic în procesul de gândire.

  Aşadar, odată cu schimbul verbal de informaţie se petrece şi un transfer de energie. Gândul, în această accepţiune, ne apare ca o forţa materiala, un câmp energetic. A fost observaţia care nouă ni s-a părut a fi în cel mai înalt grad încărcată în semnificaţii. Un simplu gând, mărturisit numai nouă înşine, poate în anumite împrejurări deci, să provoace o acţiune prin receptarea sa de către un alt creier.

  Ipotetic, am putea considera că într-o primă fază are loc elaborarea câmpului energetic purtător de informaţie la niveluri mai profunde şi filogenetic mai vechi ale creierului, iar într-o a doua fază s-ar petrece codificarea sa în cuvinte ia niveluri superioare de către formaţiunile cerebrale de achiziţie filogenetică recentă.

  Dacă subconştientul este considerat anticamera conştientei, zona în care "fermentează" ideile sau sediul pregândirii, atunci acesta trebuie să fie şi nivelul la care este generat câmpul energetic purtător de informaţie. Acest prelimbaj ar constitui, în concepţia noastră, limbajul universal, nemediat de cuvinte şi accesibil tuturor fiinţelor – de la celule izolate şi plante până la om.

  Atât de mult controversata gândire fără limbaj şi-ar putea găsi prin această ipoteză o explicaţie, susţinută de altfel şi de prezenţa unor rudimente de gândire la animale. Poate fi o gândire concretă, în imagini, implicată după cum vedem şi în fenomenul telepatic. Gândirea fără cuvinte ar putea fi deci văzută ca un câmp purtător de informaţie mentală care precede cuvântul.

  Sugestie şi câmp energetic. In acest context ne întrebăm dacă o sugestie terapeutică nu ar putea să fie în acelaşi mod generatoare de acţiuni curative. Sugestia este adesea cotată ca un fenomen banal, considerat de cele mai multe ori la modul peiorativ. Auzim adesea spunându-se relativ la o terapie a cărei explicaţie ştiinţifică n-o avem încă: "Ce ar putea să fie altceva decât o sugestie?!" 0 sugestie, dar o sugestie în care, pe lângă semnificaţia informaţiei propriu-zise ce este integrată de bolnav în funcţie de coordonatele sale socio-culturale şi psiho-logice, apare şi un transfer energetic, capabil prin sine de acţiune în organism. Levin, Gordon şi Helds (1978) au demonstrat că până şi substanţele administrate ca placebo, deci cu funcţie de sugestie, pot acţiona prin declanşarea secreţiei de endorfine. Cu alte cuvinte, sugestia este capabilă să declanşeze o acţiune fiziologică, concretă în organism.

  Prin acest transfer energetic se pot înţelege şi o serie de alte fenomene considerate ciudate, miraculoase: vindecările rare în cazul unor boli grave prin procedee ce se înscriu în sfera psihologică, unele proceduri din medicina populară, influenţa benefică sau malefică asupra noastră a gândurilor "bune" sau "rele". Inconstanţa în evidenţierea prin procedee tehnice a câmpurilor energetice emise de organismele vii ar putea explica şi raritatea fenomenelor de care vorbim. Indicaţia şi eficienta unor modalităţi de relaxare sau a unor tehnici de origine asiatică prin care se urmăreşte menţinerea pe un timp determinat a unor stări fără gânduri îşi pot găsi de asemenea im suport ştiinţific.

  Aşa-zisa "sensibilitate" la plante, despre care s-a vorbit mult în urmă cu câţiva ani, poate fi înţeleasă ca un transfer de energie şi informaţie dintre om şi plante. Este interesant de observat că planta nu sesizează doar prezenţa unui câmp energetic emis de om sau de alte fiinţe, ci distinge şi semnificaţia sa.

  V. Imuşin, ca şi alţi cercetători ruşi, urmăresc transferul de informaţie şi energie (mai exact al unui câmp energetic purtător de informaţie) între două fiinţe umane, între om şi plante, între om şi microorganisme, atestând şi obiectivând existenţa sa.

  Comunicarea – atribut fundamental al lumii vii. Recapitulând câteva din datele prezentate mai sus, remarcăm o serie de observaţii care par să demon «treze existenţa unei posibilităţi de comunicare la nivelul întregii lumi vii prin intermediul unui câmp energetic emis de organism: comunicarea dintre celulele unui ţesut, dintre două organisme umane, dintre om şi plante, dintre om şi microorganisme şi, cu certitudine, dintre toţi indivizii unei specii. Tot ceea ce este viu emite şi recepţionează informaţii pe un cod specific, probabil, fiecărei specii sau propriu chiar întregii lumi vii. Dacă am găsi cheia acestui cod, a acestui limbaj universal prin care se exprimă viaţa, am obţine posibilitatea să "conversăm" cu orice vieţuitoare, cu plantele, insectele etc. Ceea ce nouă ni se pare a fi nou, necunoscut până acum şi am încercat de altfel să sugerăm prin tot ceea ce am spus înainte, este existenţa posibilităţii de a comunica, adică de a emite, de a recepţiona şi de a prelucra informaţii la nivelul întregii lumi vii, indiferent de treapta filogenetică pe care se află, aşadar indiferent de nivelul de dezvoltare a sistemului nervos. De la formele cele mai simple, primare, până la formele cele mai dezvoltate de viaţă, de la protozoare până la om, întreaga lume vie comunica. Această proprietate ni se pare atât de specifică lumii vii, încât considerăm că poate fi adăugată legităţilor comune de organizare a materiei vii. Însăşi esenţa viului credem că am putea-o exprima prin posibilitatea de a comunica, de a realiza o unitate cu mediul ambiant si, prin niveluri succesive de integrare, cu întreaga lume vie.

  Medierea energetică a relaţiilor interumane impune, în plan teoretic, şi o altă bază în înţelegerea fenomenelor psihice. Unele trăiri psihice situate în afara stărilor deschise până acum de psihologia clasică şi despre care vom vorbi pe parcursul acestei lucrări îşi pot găsi o explicaţie ştiinţifică privite prin această prismă.

  Considerăm că această posibilitate de comunicare, de transfer de informaţie între individ, este mult mai pregnantă în lumea lipsită de limbaj articulat. Nu am putea altfel explica o mulţime de acte de conduită adecvate, care poartă pecetea unei "înţelegeri raţionale", prezente în lumea animalelor inferioare omului. Dincolo de o serie de gesturi, sunete, mirosuri, care au o anumită semnificaţie pentru animale, acţiunile complexe de conducere a grupurilor, distribuţia rolului în grup, întreprinderea unor măsuri