8. La această dată, Fanny Kaplan, membră a partidului eserilor, a săvârşit atentatul împotriva lui Lenin.

  9. Vezi Abrevieri şi sigle.

  10. Ulianov, Alexandr Ilici (1866-1887). Unul dintre organizatorii şi conducătorii „Fracfiunii teroriste” a partidului Narodnaia Voi ia (Voinţa poporului). Fratele mai mare al lui Lenin. A participat la pregătirea atentatului împotriva ţarului Alexandru al III-lea (l martie 1887). A fost spânzurat.

  11. Adepţi ai menşevismului, curent apărut în cadrul social-democraţiei ruse, care se opunea prevederilor programatice consecvent marxist-leniniste, principiilor teoretice ideologice, organizatorice, tactice ale partidului de tip nou. Denumirea este legată de faptul că. La congresul II al Partidului Muncitoresc Social-De-mocrat din Rusia (1903) grupul acesta s-a aflat în minoritate (menşinstvo) la alegerea organelor centrale de partid, majoritatea (bolşinstvo) fiind obţinută de… Bolşevici.

  12. Cel mai vechi regiment de gardă rus, înfiinţat de Petru I în 1687. A jucat un rol important în februarie 1917. A fost favorabil revoluţiei din octombrie, însă destul de puţin activ în desfăşurarea evenimentelor.

  13. Alianţă a partidelor aşa-zise de dreapta cu scopuri contrarevoluţionare (Moscova, mai 1918-1919), având filiale la Petrograd şi în alte oraşe.:

  14. Korolenko, Vladimir Galaktionovici (1853-1921), prozator şi publicist de orientare narodnică. Arestat şi deportat sub regimul ţarist, bănuit de legături cu mişcarea revoluţionară, după octombrie 1917 se opune cu fervoare terorii comuniste.

  15. Tuhacevski, Mihail Nikolaevici (1893-1937), mareşal, în timpul războiului civil a fost comandant de armată în luptele de pe Volga, din Sud, din Urali şi Siberia, precum şi al armatelor frontului caucazian şi ale frontului de Apus în războiul polono-sovietic. Victimă a represiunilor staliniste.

  16. Voloşin, Maximilian Alexandrovici (1878-1932), poet de orientare simbolis-to-impresionistă. Este cunoscut şi ca un talentat acuarelisL

  17. Kuskova, Ekaterina Dmitrievna (1869-1958), publicist, ideolog al doctrinei „economismului”, aspru criticată de Lenin. În 1922 a fost expulzată din ţară.

  18. Prokopovici, Serghei Nikolaevici (1871-1955), om politic, ideolog al „economismului”. A activat în aripa de stânga a partidului cadeţilor. Ministru în Guvernul provizoriu instalat după revoluţia din februarie 1917. Acuzat de activitate antisovietică, a fost expulzat din ţară (1922).

  19. Kişkin, Nikolai Mihailovici (1864-1930), medic, unul dintre liderii partidului cadeţilor, ministru în Guvernul provizoriu din 1917. Acuzat de activitate contrarevoluţionară, a fost arestat Ulterior amnistiat.

  20. Menjinski, Viaceslav Rudolfovici (1874-1934). Om politic, jurist. Din 1919 este membru al prezidiului VEEKA, iar clin 1923 – prim-adjunct al lui Dzerjinski. Preşedinte al OGPU în perioada 1926-1934.

  21. Iagoda, Ghenrih Grigoriveici (1891-1937), om politic. Din 1920 a ocupat funcţii importante în conducerea CEKA şi OGPU. Şeful NKVD-ului încă de la înfiinţarea acestuia în 1934. În 1936 este destituit, apoi arestat, judecat şi executat.

  22. Stolâpin, Piotr Arkadievici (1862-1911), om de stat, ministru al afacerilor interne şi preşedinte al Consiliului de Miniştri. Organizatorul loviturii de stat de la 3 iunie 1907 (determinată de intensificarea terorismului promovat de unele partide revoluţionare), după care s-a instaurat aşa-numita „reacţiune stolâpinistă”. Coordonatorul reformei agrare, care, de asemenea, a fost numită stolâpinistă. A fost ucis de un agent al poliţiei secrete (ohranka).

  23. Maiski, Ivan Mihailovici (1884-1975), istoric şi diplomat. Ambasador în Finlanda şi Marea Britanic, adjunct al ministrului afacerilor externe. A fost unul dintre participanţii la conferinţele de la lalta şi Potsdam.

  24. Adică CEKA.

  25. Una dintre organizaţiile „înnoitorilor” bisericii ortodoxe, ruse (1922-1945), care susţinea modernizarea dogmei şi a religiei creştine. A cerut destituirea patriarhului Tihon (pentru „activitate antisovietică”) şi desfiinţarea călugăriei.

  26. Tihon (Belavin, Vasili Ivanovici) (1865-1925), patriarhul Rusiei (din 1917). Judecat pentru „activitate antisovietică”, în 1923 este constrâns să se căiască şi să îndemne pe credincioşi să colaboreze cu Puterea Sovietică.

  27. Berdiaev, Nikolai Alexandrovici (1874-1948), filosof, întemeietorul „noului creştinism”, variantă a existenţialismului religios, în 1922 a fost expluzat din ţară şi până la sfârşitul vieţii a trăit la Paris.

  28. Soloviov, Vladimir Sergheevici (1853-1900), poet, filosof religios şi critic literar. A încercat să realizeze un fel de sinteză a credinţei ortodoxe, a ştiinţei occidentale şi a catolicismului roman. Este unul dintre teoreticienii de seamă ai simbolismului rus.

  29. „Musavat” („Egalitate”), partid de orientare naţionalistă din Azerbaidjan (1911-1920). Program: autonomie naţională şi teritorială, panislamism, pan-turcism.

  30. Membri ai partidului „Daşnakţutiun” („Alianţa”), partid de orientare naţionalistă din Armenia (1890-1921). Prin programul lui urmărea realizarea autonomiei Armeniei Occidentale în cadrul Turciei, cu ajutorul Rusiei şi al statelor europene. După 1917 este acuzat de activitate contrarevoluţionară şi antisovietică.

  31. (De la turc. Basmak – a ataca.) Membri ai mişcării de orientare naţionalistă, care milita pentru răsturnarea Puterii Sovietice şi separarea Asiei Centrale de Rusia Sovietică.

  32. Publicaţie editată, la Paris de către emigranţii menşevici

  33. Plehanov, Gheorghi Valentinovici (1856-1918), filosof marxist, care a introdus şi propagat cel dintâi marxismnul în Rusia; unul dintre reprezentanţii de seamă ai social-democraţiei ruse şi mondiale. După cel de al doilea congres al PMSDR a devenit unul din liderii menşevismului. Nu a fost de acord cu revoluţia clin octombrie.

  34. Adepţi ai troţkismului, doctrină şi curent formate în cadrul social-democraţiei ruse la începutul secolului XX şi răspândit ulterior în mai multe ţări. A fost fondat de Troţki (Bronstein), Le v Davâdovici (1879-1.940), reprezentant de seamă al mişcării revoluţionare. Iniţial menşevic, a participat la revoluţia din 1905 şi la cea socialistă clin 1917, când a intrat în partidul bolşevic şi a devenit unul dintre conducătorii acestei revoluţii, îndeplinind funcţii importante în conducerea partidului şi statului sovietic: comisar al poporului pentru afacerile externe (1917-1918; a negociat cu germanii tratatul păcii de la Brest-Litovsk) şi pentru apărare (1918-1924; rol important în organizarea Armatei Roşii şi în timpul războiului civil.) După moartea lui Lenin a intrat în opoziţie cu Stalin; în 1927 este exclus din partid, iar în 1929 expulzat din URSS. În străinătate şi-a continuat activitatea politică, organizând şi conducând partide trojkiste, care au întemeiat şi o „Internaţională” (a IV-a). A fost asasinat în Mexic de către un agent al NKVD-ului.

  35. Organizaţii pentru ajutarea deţinuţilor şi exilaţilor politici în Rusia dinaintea revoluţiei din 1917.

  36. Peşkova, Ekaterina Pavlovna