Arhipelagul Gulag V2 citește top romane .PDF 📖

Partea a TREIA

EXTERMINAREA PRIN muncă „Numai aceia ne pot înţelege, care au mâncat o dată cu noi din acelaşi blid.”

  (Din scrisoarea unei huţulce, fostă zekă)

  CUPRINS: Partea a TREIA – EXTERMINAREA PRIN muncă.

  Capitolul 1 – Degetele Aurorei… 7

  Capitolul 2 – Arhipelagul se naşte din mare… 20

  Capitolul 3 – Arhipelagul face metastaze… 51

  Capitolul 4 – Arhipelagul împietreşte… 80

  Capitolul 5 – Pe ce se sprijină Arhipelagul… 96

  Capitolul 6 – Au adus fascişti!…114

  Capitolul 7 – Viaţa de zi cu zi a băştinaşilor…135

  Capitolul 8 – Femeia în lagăr…156

  Capitolul 9 – Oploşiţii…172

  Capitolul 10 – în loc de politici…201

  Capitolul 11 – Loialiştii…223

  Capitolul 12 – Cirip-cirip-cirip…246

  Capitolul 13 – Şapte piei şi încă şapte…262

  Capitolul 14 – Schimbă-ţi soarta!… 275

  Capitolul 15 – ŞIzo, BUR, ZUR…291

  Capitolul 16 – Socialmente apropiaţii…299

  Capitolul 17 – Chiştocii…313

  Capitolul 18 – Muzele în GULAG…328

  Capitolul 19 – Zekii ca naţiune…353

  Capitolul 20 – Dulăii la lucru…377

  Capitolul 21 – Lumea din jurul lagărelor…398

  Capitolul 22 – Construim…408

  Partea a PATRA – SUFLETUL ŞI SÂRMA GHIMPATĂ.

  Capitolul 1 – Elevaţie…422

  Capitolul 2 –… Ori depravare…436

  Capitolul 3 – O libertate cu botniţă…446

  Capitolul 4 – Câteva destine…463

  Conţinutul capitolelor…473

  Abrevieri şi sigle…490

  Note…493

*

  Ceea ce ar trebui cuprins în această parte este de necuprins. Pentru a concepe şi a pricepe acest sălbatic adevăr, trebuie să-ţi fi târât vieţi de-a rândul zilele prin lagăre, prin aceste locuri unde, fără o înlesnire cât de cât, nu apuci să supravieţuieşti nici măcar unei singure condamnări, căci lagărele au fost născocite pentru exterminare.

  Urmarea: toţi cei ce au sorbit până la fund, cei ce au gustat mai din plin sunt în mormânt; ei nu vor vorbi niciodată. Esenţialul despre lagărele Arhipelagului nu va fi spus de nimeni, nicicând.

  Şi este mult peste puterile unui condei solitar întreaga întindere a acestei istorii şi a acestui adevăr, în ce mă priveşte, m-am învrednicit doar de o fantă prin care se poate întrezări Arhipelagul, nicidecum de o vedere din turn. Dar, din fericire, au mai ieşit la suprafaţă câteva cărţi şi altele vor continua să apară. Poate că parcurgând Povestirile din Kolâma ale lui Şalamov cititorul va simţi mai aievea necruţătorul duh al Arhipelagului şi limitele deznădejdii omeneşti.

  Dar pentru a afla gustul mării e de ajuns şi o singură înghiţitură.

  Capitolul 1

  DEGETELE AUROREI.

  DEGETELE trandafirii ale zeiţei Eos, cea atât de des invocată de Homer şi pe care romanii o numeau Aurora, au mângâiat şi primii zori ai Arhipelagului.

  Când compatrioţii noştri au aflat de la BBC că, potrivit cercetărilor lui M. Mihailov, în ţara noastră existau lagăre de concentrare încă din 1921, mulţi dintre noi (şi mulţi oameni din Occident) au fost sideraţi: atât de devreme? Chiar din 1921?

  Fireşte că nu! Fireşte, Mihailov greşea, în 1921, ele, lagărele de concentrare, erau în plină activitate (organizarea lor era deja în curs de finalizare). Mult mai corect ar fi să spunem că Arhipelagul a luat naştere sub salvele „Aurorei”.

  Şi cum ar fi putut să fie altfel? Să ne gândim puţin.

  „^ Oare nu ne-au învăţat Marx şi Lenin că vechiul mecanism de constrângere trebuie distrus şi, în locul lui, creat de îndată unul nou? Or, mecanismul de constrângere include: armata (şi nu ne miră faptul că la începutul anului 1918 Armata Roşie era deja creată); poliţia (înnoită şi transformată în miliţie încă înainte de restructurarea armatei); tribunalele (de la 24 noiembrie 1917) şi închisorile. De ce, o dată instaurată dictatura proletariatului, ar fi trebuit să se tărăgăneze crearea unui nou tip de puşcărie?

  Ce mai, a zăbovi îndeobşte cu puşcăria, fie ea veche sau nouă, nu se putea cu nici un chip. Încă în primele luni de după revoluţia din octombrie, Lenin cerea „cele mai hotărâte şi mai draconice măsuri pentru întărirea disciplinei” *. Or, cum să iei măsuri draconice fără puşcării?

  Ce putea^ aduce nou, în această materie, statul proletar? Ilici căuta căi nebătătorite, în decembrie 1919, el preconizează o suită de pedepse ce includea „confiscarea întregii averi…, privarea de libertate, expedierea pe front şi la muncă forţată, pentru toţi cei ce încalcă prezenta lege”. * Se poate constata prin urmare că ideea de frontispiciu a Arhipelagului – munca forţată – a fost avansată încă în prima lună de după octombrie.

  N. B.: Notele din subsolul paginii, marcate cu asterisc, aparţin autorului. Explicaţiile abrevierilor şi cuvintelor derivate (cu excepţia celor ce figurează în volumul I), precum şi notele traducătorului, numerotate în cadrul fiecărui capitol, sunt amplasate la sflrsitul volumului. Reamintim că în versiunea românească s-a respectat maniera, uneori originală, a autorului de a ortografia o seamă de cuvinte, sintagme, denumiri de instituţii, evenimente, precum şi noţiuni specifice universului sovietic şi gulagovist (n. T.).

  De altfel, Vladimir Ilici nu s-a putut abţine să reflecteze asupra viitorului sistem represiv încă pe când mai şedea, paşnic, la taclale cu prietenul lui Zinoviev pe înmiresmatele fineţe din Razliv, în zumzet de bondari, încă pe atunci, el estima, liniştindu-ue, că „reprimarea minorităţii exploatatorilor de către majoritatea foştilor robi salariaţi este, relativ, un lucru atât de lesnicios, simplu şi firesc, îucât va cere mult mai puţin sânge… Şi va costa umanitatea mult mai puţin decât reprimarea anterioară a majorităţii de către minoritate” Ei bine, cât ne-a costat această reprimare „relativ lesnicioasă” de la începutul revoluţiei din octombrie? După calculele profesorului de statistică din emigraţie LA. Kurganov, din 1917 până în 1959, fără a pune la socoteală pierderile pricinuite de război, numai lichidările teroriste, represiunile, foametea, mortalitatea sporită din lagăre, plus deficitul de populaţie creat prin scăderea natalităţii, ne-au costat… 66,7 milioane de vieţi omeneşti (iar fără acest din urmă deficit – 55