de altădată, pe care i 1-a lăsat lui Şenay Hanim. N-am mai urcat însă în Mustangul lui. Ar fi trebuit, de fapt, să-i spun ,,să nu mai vii aici niciodată“. Dar nu i-am putut spune, impresionată de faptul că era îndrăgostit de mine ca un copil, până într-atât încât să uite de toate. Poate şi pentru că-mi era milă de el, nu ştiu.

Venea în fiecare zi, făcea o groază de cumpărături, ceea ce o mulţumea nespus pe Şenay Hanim, comanda câte ceva pentru nevasta lui, iar dacă mă prindea o clipă în vreun colţ

mă implora, cu ochii lui verzi înrouraţí de lacrimi: „Hai să revenim la ce-a fost mai-nainte, să te iau iar în fiecare seară şi să ne plimbam cu maşina. Altceva nu vreau!“ După ce te-am cunoscut pe tine, am început să o şterg în spate când intră el în magazin. Acum vine mai rar.

         - De ce n-ai mers până la capăt astă iarnă, când te sărutai cu el în maşină?

         - Pe vremea aceea nu împlinisem încă optsprezece ani, a spus Füsun, încruntând serioasă din sprâncene. Am împlinit optsprezece ani pe 12 aprilie, cu două săptămâni înainte de a te întâlni pe tine la magazin.

         Dacă cel mai însemnat simptom al dragostei este faptul că eşti mereu cu mintea la persoana iubită sau la cea care candidează la această ipostază, atunci eram pe cale să mă

îndrăgostesc de Füsun. Dar bărbatul raţional, imperturbabil din mine îmi spunea că preocuparea permanentă pentru Füsun îşi avea obârşia în ceilalţi bărbaţi din viața ei. Cât

despre obiecţia potrivit căreia gelozia figurează şi ea printre semnele, altfel foarte însemnate, ale dragostei, raţiunea mea îi venea în întâmpinare, susţinând zorită că nu era vorba decât de o gelozie trecătoare: poate că în două-trei zile aveam să mă obişnuiesc cu lista „celorlalţi bărbaţi“ cu care se sărutase Füsun şi aveam să~i dispreţuiesc pe indivizii aceia, care nu

reuşiseră să treacă dincolo de sărut. M-a uimit să constat însă că, făcând dragoste cu ea în ziua aceea, actionam nu atât sub impulsul satisfacţiei sexuale, puerile dintotdeauna, care se alcătuia dintr-o combinaţie de ludic, curiozitate şi exuberanţă, cât, pentru a mă folosi de o expresie gazetărească, mânat de imboldul de a o „poseda“ şi că o determinam să-mi perceapă dorinţele prin gesturi dure şi poruncitoare.

 

 

15

 

Câteva neplăcute adevăruri antropologice

 

 

         Având în vedere faptul că am vorbit despre ,,posesie“, să revenim la un subiect care se numără printre substraturile poveștii mele şi care le este, de fapt, cât se poate de bine cunoscut  unora dintre cititorii şi vizitatorii noştri. Presupunând că, mai cu seamă, generaţiile care vor urma la multă vreme după noi, de pildă oaspeţii care vor veni la muzeul nostru după anul 2100, se vor confrunta cu dificultăţi în deslușirea acestei chestiuni, se impune să ofer, fără a mă teme că mă repet, câteva informaţii dezagreabile - pe vremuri, se spunea neplăcute -, de tip ,,antropologic“.

         La o mie nouă sute şaptezeci şi cinci de ani solari de la nașterea lui Iisus Christos, pe teritoriul Balcanilor, al Orientului Mijlociu, al sudului şi vestului Mediteranei, al căror centru era Istanbulul, „virginitatea“ tinerelor continua să fie socotită o comoară de preţ, care se cerea a fi protejată până în ziua căsătoriei. Faptul că fetele au ajuns să se mărite la vârste din ce în ce mai fragede, în urma unor evoluţii numite occidentalizare, modernizare şi, mai ales, urbanizare, a început să diminueze oarecum valoarea practică a acestei avnţii, în unele cartiere din Istanbul. Adepţii occidentalizării socoteau, optimişti, că în urma modernizării, pe care o asociau cu ideea de civilizaţie, acest principiu, ba chiar și subiectul în sine, urmau să fie date uitării. Însă în anii aceia, faptul că o tânără făcea dragoste cu un bărbat înainte de căsătorie, mergând ,,până la capăt“, se asocia cu o seamă de semnificaţii şi concluzii grave, chiar şi în cele mai occidentalizate şi mai înstărite medii din Istanbul:

         a) Cea mai nevinovată concluzie care se putea trage din această situaţie era că, după cum relatam, tinerii respectivi luaseră decizia de a se căsători. În mediile occidentalizate şi suficient de avute, faptul că nişte tineri „seriosi“ – logodiţi sau care se impuseseră, în mediile din care făceau parte, ca o „pereche care avea să sfârşească prin a se căsători“ -, făcuseră dragoste înainte de căsătorie, aşa cum se-ntâmplase în cazul lui Sibel şi al meu, era privit cu îngăduinţă, deşi asta se petrecea rareori. Tinerelor femei care făceau parte din clasa superioară a societăţii, care aveau o educaţie bună, şi care se culcau cu pretendenţii lor înainte de căsătorie le plăcea să-şi explice gesturile de felul acesta nu atât prin încrederea pe care o aveau în ei, cât prin faptul că erau suficient de moderne şi de libere ca să nu se mai sinchisească de vechile obiceiuri.

         b) Dacă, în cazuri în care nu se putea vorbi de o asemenea încredere şi în care „faptul de a fi împreună“ nu se bucura încă de acceptare socială, se întâmpla ca o tânără să nu se poată „înfrâna“ şi să-şi piardă virginitatea din pricini larg răspândite, precum stăruinţele bărbatului, focul dragostei, alcoolul, prostia şi excesul de curaj, bărbatul, care se cuvenea să fie credincios noţiunii de onoare în sensul ei tradiţional, trebuia să se însoare cu fata pentru a-i apăra cinstea. Ahmet, fratele lui Mehmet, prietenul meu din tinereţe, s~a căsătorit cu Sevda, actuala lui soţie, cu care e foarte fericit, în urma unui asemenea accident, de teamă să nu fie ros de remuşcări.

         c) Dacă bărbatul se eschiva şi nu se căsătorea cu fata, iar fata nu avea încă optsprezece ani, tatăl se ducea uneori, mânios, la judecătorie şi intenta proces, pentru a o putea mărită cu muieraticul respectiv. Aceste procese erau urmărite uneori de presă, iar în fotografiile apărute prin gazete, ochii tinerelor fete „seduse“ erau acoperiți cu nişte benzi groase, negre, pentru a nu fi recunoscute în împrejurarea aceea, dezonorantă. Cum aceleaşi banderole negre erau folosite şi; în cazul fotografiilor care infăţişau prostituate prinse în timpul raziilor poliţiei, femei necredincioase sau violate, lectura ziarelor, în Turcia acelor ani, aducea cu vizita