bal mascat, închipuit de fotografiile femeilor cu ochii acoperiți de ştraifuri. De fapt, cu excepţia cântăreţelor, a artistelor şi a participantelor la concursurile de frumuseţe, care erau

socotite „femei uşoare“, în ziare apăreau rareori fotografii de turcoaice cu ochii la vedere, iar în reclame erau preferate femei şi chipuri străine, nemusulmane.

         d) Era, de asemenea, larg rãspândită convingerea că o fată care făcea aşa ceva, care se culca, adică, cu un bărbat ce nu-i făcea promisiuni şi nu-i dădea speranţe de căsătorie, nu

era în firea ei, pentru că era de neconceput ca o tânără cuminte, virgină să ajungă în asemenea situaţii şi să i se „ofere" unui bărbat care nu avea de gând să se însoare cu ea. În filmele turceşti, foarte îndrăgite pe vremea aceea, erau adeseori abordate, la modul dramatic, poveştile exemplare, tragice ale unor tinere care, în timpul unor petreceri dansante „inocente“, erau mai întâi ameţite cu somnifere strecurate în limonadă, iar apoi ,,maculate“, fiindu-le astfel răpită comoara cea mai de preț; în asemenea filme, fetele bune la inimă sfârșeau întotdeauna prin a muri, iar cele rele deveneau prostituate.

         e) Se accepta, fără îndoială, faptul că ceea ce le determina pe fete să-şi piardă minţile era senzualitatea. Dar o fată atașată cu atâta pasiune, cu atâta naivitate şi patimă de plăcerile trupești, până într-atât încât să ignore valorile morale pentru care oamenii se omorau între ei, îi speria pe pretendenți, nu numai pentru că era o fiinţă ireală, ci şi pentru că şi-ar fi putut înşela, pe viitor, soţul, doar din dorința de a-şi satisface poftele. Un prieten de-al meu din

armată, extrem de conservator, mi-a povestit o dată, puţin rușinat, dar mai ales copleşit de remuşcări, că se despărţise de iubita lui „pentru că făcuseră dragoste intens înainte de

a se căsători“ (doar ei doi).

         f) În ciuda acestor reguli dure, a pedepselor care le erau aplicate fetelor care le încălcau şi care mergeau de la excluderea din societate pânã la uciderea lor, printre tinerii bărbați de la oraş era uimitor de larg răspândită ideea că existau nenumărate tinere care se culcau cu bărbaţi din plăcere, înainte de căsătorie. Această convingere, pe care sociologii ar numi-o „legendă urbană“, era atât de răspândită - aidoma credinţei copiilor occidentali în Moş Crăciun -, mai

cu seamă printre cei ce emigraseră din provincie la Istanbul, printre nevoiaşi şi printre micii burghezi, şi se bucura de o acceptare atât de incontestabilă, încât până şi tinerii bărbaţi occidentalizați, moderni, care locuiau în cartiere relativ înstărite precum Taksim, Beyoglu, Şişli, Nişantaşi ori Bebek, se lăsau amăgiți de ea când treceau prin crize de senzualitate.

Faptul că aceste femei, care făceau intens dragoste înainte de căsătorie din pură plăcere, „aidoma femeilor din Europa“, trăiau în locuri precum Nişantaşi, unde se petrece povestea

noastră, şi că nu-şi acopereau capul, purtând, în schimb, fuste mini, era o altă legendă, care părea să fie agreată de toată lumea. Cât despre prietenii mei, care erau fii de industriaşi, precum Hilmi Bastardul, aceştia şi le imaginau pe legendarele fete ca pe nişte fiinţe nespus de ambiţioase, gata de orice pentru a se putea apropia de descendenți bogaţi ca ei şi a putea urca în Mercedesurile lor; sâmbăta seara, când beau un pic de bere, se matoleau şi se înfierbântau zdravăn, colindau îndârjiţi Istanbulul cu maşina, stradă cu stradă, bulevard cu bulevard, trotuar cu trotuar, pentru a da de urma vreuneia dintre acele fete. Cu zece ani în urmă, când

aveam douăzeci de ani, am petrecut o seară de iarnă în Mercedesul tatălui lui Hilmi Bastardul, căutând ore în şir, pe străzile Istanbulului, o fată de genul acesta, dar n-am izbutit să întâlnim nici o femeie, fie ea în fustă lungă sau scurtă, aşa încât mai apoi ne-am culcat cu două fete amuzante, care dansau din buric pentru turişti şi bărbaţi trecuţi de prima tinereţe, într-o cameră de la etajele superioare ale unui hotel de lux din Bebek, dându-le o mare sumă de bani

peştilor acestora. Nu-mi pasă că acum sunt blamat de cititorul fericitelor secole ce au să vină. Vreau însă să-1 apăr pe prietenul meu Hilmi : în ciuda virilităţii lui primare, Hilmi nu considera că orice fată îmbrăcată în fustă mini se număra printre fetele acelea legendare care se culcau cu oricine pentru simplul motiv că le făcea plăcere, ba dimpotrivă, le proteja de hărţuitori pe tinerele urmărite pe stradă pentru că purtau fustă scurtă, aveau părul vopsit blond şi erau machiate, ca să nu mai spun că, la nevoie, se lăsa antrenat în scandaluri cu tineri

mustăcioşi, săraci, jerpeliţi, fără nici un rost pe lume, „pentru a le arăta cum trebuie să te porţi cu femeile şi ce înseamnă civilizaţia“.

         Cititorii atenţi au băgat de seamă, pesemne, că am strecurat aici aceste informaţii antropologice pentru a crea o distanţă între mine şi gelozia pe care mi-au deşteptat-o poveştile de dragoste ale lui Füsun. Cel mai gelos am fost pe Turgay Bey. Mă gândeam că asta se întâmpla pentru că şi el era un industriaş reputat din Nişantaşi, socoteam că gelozia mea

era firească şi credeam că era vorba de ceva trecător.

16

Gelozia

         În seara în care Füsun mi-a vorbit atât de elogios despre patima pe care o nutrea Turgay Bey faţă de ea, m-am aşezat, la un moment dat, lângă Sibel, după masa de seară pe care o luaseråm în vechiul conac de pe ţărmul Bosforului, aflat în Ånadoluhisari, unde locuia vara cu părinţii ei.

         - Dragule, ai băut foarte mult în seara asta, a spus Sibel. Te nemulţumeşte ceva? Nu-ţi place cum decurg pregătirile?

         - De fapt, sunt foarte mulţumit că logodna va avea loc la Hilton, am spus eu. După cum ştii, mama ţinea cel mai mult să fie  o logodnă cu multă lume. Şi ea e mulţumită...

         - Atunci, ce te supără?

         - Nimic... Ce-ar fi să-mi dai lista cu invitaţii...

         - Mnma ta i-a dat-o mamei, a spus Sibel.

         M-am ridicat, am făcut trei paşi care au făcut să se cutre-mure clădirea aceea părăginită, ale cărei duşumele scârţâiau la fiecare pas, şi m-am aşezat lângă viitoarea mea soacră.

         - Doamnă, fiţi amabilă, aş putea să arunc şi eu o privire pe lista