Chiar atunci, Jimmy, unul dintre gemenii lui Carol, a strigat-o. Ea s-a ridicat, bolborosind:

  — Îmi iubesc copiii, dar când mă gândesc că trebuie să le stau la dispoziţie douăzeci şi patru de ore pe zi încă zece ani… Isuse!

  Norma şi Heather se simţeau stânjenite în absenţa lui Carol. Cel mai bine ar fi, se gândea fiecare dintre ele, să evităm orice discuţie conspirativă. Norma a mai pus un mic buştean de eucalipt pe foc şi amândouă s-au uitat la el cum sfârâie, până când s-a întors Carol. Ea a continuat imediat:

  — Bineînţeles că-l las să plece. Încă nu înţelegeţi ideea. Mă bucur că a plecat, nu l-aş primi înapoi. Dar vreau să plătească pentru că m-a părăsit în felul ăsta.

  Heather o cunoştea pe Carol din facultate şi se obişnuise cu firea ei contradictorie.

  — Haide să încercăm să ne înţelegem, a spus ea. Vreau să pricep ce e în mintea ta. Eşti furioasă că a plecat Justin? Sau eşti furioasă pe ideea că a plecat?

  Fără a aştepta răspunsul, Norma a adăugat:

  — Mai degrabă eşti furioasă pe tine însăţi, pentru că nu l-ai dat afară!

  Carol a clătinat din cap.

  — Norma, ştii răspunsul la asta. De ani de zile încearcă să mă provoace, aşteptând ca eu să-l dau afară, pentru că n-avea puterea să plece, n-avea puterea să suporte vinovăţia de a-şi fi destrămat familia. Dar nu i-aş fi dat satisfacţia să-l dau afară.

  — Deci, a întrebat Norma, vrei să spui că ai rămas căsătorită cu el doar ca să-l pedepseşti?

  Carol a clătinat iritată din cap.

  — Mi-am jurat acum foarte multă vreme că nici un bărbat n-o să mă mai părăsească vreodată. Eu o să-l anunţ când poate să plece. Aşa am hotărât! Justin n-a plecat, n-are el tupeul ăsta. A fost dus în spate sau împins de cineva. Şi vreau să aflu cine e ea. Acum o lună, secretara mi-a zis că l-a văzut la Yank Sing mâncând fericit dim sum10 împreună cu o femeie foarte tânără, în jur de optsprezece ani. Ştii ce m-a ofticat cel mai mult la chestia asta? Dim sumul! Îmi place la nebunie dim sum, dar niciodată nu m-a dus la restaurant să mâncăm aşa ceva. Când e cu mine, pe puţoi îl apucă tremuriciul şi durerea de cap de la aditivii alimentari de fiecare dată când vede o hartă a Chinei.

  — L-ai întrebat cine e femeia? s-a interesat Heather.

  — Bineînţeles că l-am întrebat! Ce-ţi închipui? Că am de gând să ignor aşa ceva? A minţit. A pretins că era o clientă. În următoarea seară, m-am revanşat agăţând la întâmplare un tip în barul Sheraton. Uitasem complet despre femeia cu dim sum. Dar o să aflu eu cine e. Pot să ghicesc. Probabil vreo angajată de-a lui. Una săracă. Vreuna suficient de proastă sau de mioapă, încât să-i adore scula aia minusculă! N-ar avea curajul să se ia de o femeie adevărată. O găsesc eu.

  — Ştii, Carol, a spus Heather, Justin ţi-a distrus cariera de avocat – de câte ori nu te-am auzit spunând asta? Că teama lui de a sta singur acasă ţi-a sabotat întreaga carieră. Îţi aminteşti oferta pe care ţi-a făcut-o Chipman, Bremer and Robey şi pe care ai fost nevoită s-o refuzi?

  — Dacă îmi amintesc? Bineînţeles că îmi amintesc! Chiar mi-a distrus cariera! Voi ştiţi ce oferte de posturi am avut când am absolvit facultatea. Aş fi putut face orice. Postul ăla era ideal, dar am fost nevoită să-l refuz. Cine a mai auzit de vreo persoană care să fie specialistă în drept internaţional şi care să nu poată călători? Ar fi trebuit să angajez o doică pentru el, ce morţii mă-sii. Iar apoi au apărut gemenii, şi ei au fost cuiele bătute în coşciugul carierei mele. Dacă m-aş fi dus la C, B and R acum zece ani, la ora actuală aş fi fost partener. Uită-te la fraiera aia, Marsha, ea a reuşit. Crezi că eu n-aş fi ajuns partener? Ba da, fir-ar a dracu, până acum aş fi putut să ajung.

  — Dar, a zis Heather, exact asta vreau să spun! Slăbiciunea lui ţi-a controlat viaţa. Dacă-ţi iroseşti timpul şi energia ca să te răzbuni, îi vei permite să te controleze în continuare.

  — Aşa e, a intervenit Norma. Acum ai o a doua şansă. Treci peste asta!

  — Treci peste asta, s-a răstit Carol. Uşor de zis. Dar nu-i atât de simplu de făcut. Mi-a supt zece ani din viaţă! Am fost îndeajuns de proastă încât să fiu ademenită de promisiunile lui de viitor. Când ne-am căsătorit, tatăl lui era bolnav, pe punctul de a-i ceda lanţul de magazine de pantofi, care valorează milioane. Acum, după nouă ani, afurisitul ăla de taică-său e mai sănătos ca oricând! Nici măcar n-a ieşit la pensie. Iar Justin încă mai lucrează, cu un salariu derizoriu, pe postul de contabil al lui tăticu’. Ghici cu ce mă aleg eu acum, când crapă tăticu’? După toţi anii ăştia în care am aşteptat? Ca ex-noră. Nimic! Absolut nimic! „Treci peste asta,” spui tu. Nu poţi să „treci peste asta” pur şi simplu, după ce ţi-ai pierdut nouă ani din viaţă. Carol a aruncat furioasă o pernă pe podea, s-a ridicat în picioare şi a început să bată camera cu pasul, în spatele Normei şi al lui Heather. I-am dat totul, l-am îmbrăcat – puţoiul neputincios -, niciodată nu putea să-şi cumpere singur lenjeria intimă sau şosetele! Poartă şosete negre şi trebuia să i le cumpăr eu, pentru că alea pe care le cumpăra el nu erau destul de moi şi întotdeauna îi alunecau pe picior. I-am fost mamă, soţie, m-am sacrificat pentru el. Şi am renunţat la alţi bărbaţi pentru el. Mi se face greaţă când mă gândesc la ce bărbaţi aş fi putut să am. Iar