— Dar eşti sigură de asta? a întrebat Heather, răsucindu-şi scaunul pentru a sta cu faţa la Carol. Mă refer la femeie. Ţi-a zis el ceva care să-ţi sugereze că ar fi vorba de aşa ceva?

  — Pot să bag mâna-n foc. Îl ştiu eu pe ticălos. Ar fi putut să se mute undeva singur? Hai să punem pariu: o mie la cinci sute că deja s-a mutat cu altcineva aseară.

  Nici un voluntar, Carol câştiga de obicei pariurile. Iar dacă pierdea, nu merita să-i ceri banii, fiindcă făcea prea urât.

  — Ştii, a zis Norma, răsucindu-şi şi ea scaunul, când m-a părăsit primul meu soţ, m-a cuprins o stare de panică ce a durai şase luni. Şi acum aş fi fost la fel dacă n-ar fi fost terapia. M-am dus la un psihiatru, dr. Seth Pânde din San Francisco, de fapt, un psihanalist. Pentru mine a fost extraordinar de bun, apoi l-am cunoscut pe Shelly. Ne înţelegeam minunat, mai ales în pat, dar Shelly avea o problemă cu jocurile de noroc, iar eu l-am rugat ca înainte de a ne căsători să discute cu dr. Pânde despre obiceiul ăsta al lui. Pânde a fost nemaipomenit. L-a schimbat complet pe Shelly. Avea obiceiul să-şi parieze întreg salariul pe tot ce mişcă: cai, ogari, fotbal american. Acum se mulţumeşte cu un banal joc de poker. Shelly are încredere sută la sută în Pânde. Hai să-ţi dau numărul lui de telefon.

  — Nu! Isuse, nu! Un terapeut e ultimul lucru de care am nevoie, a spus Carol, ridicându-se în picioare şi plimbându-se de colo-colo prin spatele lor. Ştiu că încerci să mă ajuţi, Norma – amândouă, de fapt -, dar, crede-mă, ăsta nu e ajutor! Nici terapia nu îmi e de folos. Şi oricum, cât de mult v-a ajutat pe tine şi pe Shelly? Fii sinceră, de câte ori nu ne-ai zis că Shelly e ca un bolovan atârnat de gâtul tău? Că pariază la jocurile de noroc mai mult decât oricând? Că trebuie să ai un cont bancar separat ca să-l împiedici să dea iama în toţi banii? Carol îşi pierdea răbdarea de fiecare data când Norma îl lăuda pe Shelly. Ştia o mulţime de lucruri despre caracterul lui Shelly şi despre îndemânarea lui sexuală: cu el îşi reglase socotelile cu dim sumul. Dar ştia să păstreze un secret.

  — Recunosc că a fost o vindecare parţială, a spus Norma, dar Pânde l-a ajutat. Shelly a stat potolit ani de zile. Doar după ce a fost dat afară de la serviciu şi-a recăpătat o parte din vechile obiceiuri. Lucrurile o să fie OK când o să-şi găsească de lucru. Dar, Carol, de ce eşti atât de intransigentă când vine vorba de terapeuţi?

  — Într-o zi o să-ţi povestesc despre lista mea cu terapeuţi de căcat. Am învăţat un singur lucru din experienţa mea cu ei: nu ţine în tine furia. Crede-mă, asta e o greşeală pe care n-o s-o mai fac.

  Carol s-a aşezat şi s-a uitat la Norma.

  — Când te-a părăsit Melvin, poate că încă îl mai iubeai, poate că erai confuză sau îţi doreai ca el să se întoarcă la tine, ori poate că asta ţi-a ciuntit încrederea în tine. Poate că terapeutul te-a ajutat în privinţa asta. Dar aşa eşti tu. Iar eu nu sunt cum erai tu atunci. Nu sunt confuză. Justin mi-a furat aproape zece ani din viaţă, cel mai frumos deceniu, când mi se decidea soarta profesională. Şi-a depozitat gemenii în mine, m-a lăsat să-l întreţin, s-a văicărit zi şi noapte despre slujba lui de nimic în serviciul lui tăticu, a cheltuit o droaie de bani, banii mei, cu terapeutul lui de rahat. Îţi vine să crezi? De trei, uneori de patru ori pe săptămână? Iar acum, cum i se năzare, pur şi simplu se cară. Spune-mi, exagerez?

  — Ei bine, a zis Heather, poate că există şi o altă perspectivă as…

  — Crede-mă, a întrerupt-o Carol, nu sunt confuză. Sunt ca naiba de sigură că nu-l iubesc. Şi nici nu-l vreau înapoi. Nu, nu-i aşa. Îl vreau înapoi, asta ca să pot să-l dau eu afară în morţii mă-sii! Ştiu exact pe ce poziţii stau şi ce vreau cu adevărat. Vreau să-l rănesc – şi pe fufa aia, când o să dau de ea. Vreţi să mă ajutaţi? Spuneţi-mi cum să-l rănesc. Să-l rănesc cu adevărat.

  Norma a luat de lângă lada cu lemne o veche păpuşă de cârpe (Alice şi Jimmy, gemenii lui Carol, care acum aveau opt ani, nu prea se mai jucau cu păpuşi) şi a pus-o pe poliţa de deasupra şemineului opunând:

  — Are careva ace?

  — Aşa mai merge, a zis Carol.

  Ore întregi şi-au stors creierii. Mai întâi au vorbit despre bani, clasicul remediu. Fă-l să plătească. Bagă-l în datorii pentru tot restul vieţii, scoate-i curul din BMW şi din costumele şi cravatele alea italieneşti. Falimentează-l, falsifică-i contabilitatea şi apoi acuză-l pe taică-său de evaziune fiscală, anulează-i asigurările medicale şi auto.

  — Anulează-i asigurarea medicală. Hmm, asta-i o chestie interesantă, Asigurarea îi plăteşte doar treizeci la sută din onorariul terapeutului, dar şi asta e ceva. Ce n-aş da să-i tai din vizitele pe care i le face terapeutului lui. Asta l-ar aduce în pragul disperării. L-ar lovi în coaie! Mereu spune că Lash e cel mai bun prieten al lui; mi-ar plăcea să văd cât de bun prieten îi este dacă Justin nu-i poate plăti onorariul!

  Dar ăsta era doar un joc dramatic: erau femei informate şi profesioniste. Ştiau că banii aveau să fie o parte a problemei, nu a răzbunării. Până la urmă, a căzut în sarcina lui Heather, o avocată specializată în divorţuri, să-i amintească lui Carol cu blândeţe că ea câştiga mai mult decât Justin şi că orice hotărâre de divorţ din California ar obliga-o, fără îndoială, pe ea să-i plătească lui pensie alimentară.