Şi, bineînţeles, ea personal nu avea dreptul la nimic din milioanele pe care el o să le moştenească în cele din urmă. Tristul adevăr era că, orice strategie ar fi conceput pentru a-l distruge financiar pe Justin, nu ajungea decât la concluzia că ea, Carol, ar fi trebuit să sară cu şi mai mulţi bani pentru el.

  — Ştii, Carol, a spus Norma, nu eşti singura care se loveşte de problema asta. E posibil ca şi eu să mă confrunt în curând cu ea. Hai să fiu sinceră cu tine în ce-l priveşte pe Shelly. Au trecut şase luni de când şi-a pierdut slujba: simt cu adevărat ca e un bolovan atârnat de gâtul meu. Nu numai că nu se omoară deloc să-şi găsească serviciu, dar ai dreptate, iarăşi pariază la jocuri de noroc – banii dispar. Mă aduce la sapă de lemn şi mă omoară cu zile. Şi, de fiecare dată când vorbesc cu el despre asta, vine cu aceleaşi argumente raţionale ingenioase. Dumnezeu ştie ce lipseşte, mi-e teamă să fac un inventar al bunurilor noastre. Mi-aş dori să-i pot da un ultimatum: caută-ţi o slujbă şi renunţă la jocurile de noroc, altfel divorţez. Aşa ar trebui. Dar nu pot. Isuse, mi-aş dori să se controleze.

  — Poate, a spus Heather, fiindcă îţi place individul. Nu-i nici un secret, e haios, arată bine. Spui că-i un amant nemaipomenit. Toată lumea zice că arată ca Sean Connery când era tânăr.

  — N-o neg. E extraordinar de bun în pat. Cel mai bun! Dar mă costă o droaie de bani. Iar un divorţ m-ar costa şi mai mult. Costă o grămadă: mi se pare că ar trebui să-i plătesc o pensie alimentară mai mare decât suma pe care o cheltuieşte cu pokerul. Şi sunt multe şanse – luna trecută a apărut un precedent la tribunalul districtual din Sonoma – ca faptul că sunt parteneră în firmă – şi tu la fel, Carol – să fie considerat un bun comun concret, cu o valoare foarte mare.

  — Tu eşti într-o situaţie diferită, Norma. Tu te alegi cu ceva din căsnicie. Ţie măcar îţi place de soţul tău. Eu, eu mai degrabă îmi dau demisia şi mă mut în alt stat, decât să-i plătesc pensie alimentară puţoiului ăluia.

  — Să renunţi la căminul tău, să pleci din San Francisco, să renunţi la noi – la mine şi la Heather – şi apoi să îţi faci un cabinet particular în Boise sau Idaho deasupra unei curăţătorii? a întrebat Norma. Bună idee! Atunci o să vadă el!

  Carol a aruncat furioasă o mână de surcele în foc şi a privit flăcările înteţindu-se.

  — Mă simt şi mai rău, a spus ea. Discuţia noastră din seara asta mă face să mă simt şi mai rău. Voi nu înţelegeţi, n-aveţi nici cea mai vagă idee cât de serios vorbesc. Mai ales tu, Heather, tu explici calmă toate chiţibuşurile tehnice ale legii cu privire la divorţuri, iar eu mi-am petrecut toată ziua gândindu-mă la asasini plătiţi. Sunt mulţi disponibili. Şi cât m-ar costa? Douăzeci, douăzeci şi cinci de mii? Îi am. Am atâta, depuşi în străinătate, nu pot fi depistaţi! Nu-mi pot imagina un mod mai bun de a-i cheltui. Dacă mi-ar plăcea să fie mort? Poţi băga mâna-n foc că da!

  Heather şi Norma tăceau. Evitau să se uite una la cealaltă sau la Carol, care le cerceta cu atenţie feţele.

  — V-am şocat?

  Prietenele ei au clătinat din cap. Nu o recunoşteau, dar în sinea lor erau îngrijorate. Era prea mult pentru Heather, care s-a ridicat în picioare, s-a întins, s-a dus la bucătărie şi s-a întors cu o jumătate de kilogram de îngheţată de cireşe cu coniac şi cu trei furculiţe. Celelalte două i-au respins oferta, iar ea s-a apucat să mănânce îngheţată, pescuind metodic cireşele.

  Brusc, Carol a înşfăcat o furculiţă şi s-a înfipt şi ea în îngheţată.

  — Hai, lasă-mă şi pe mine să mănânc câteva, până nu e prea târziu. Detest când faci asta, Heather. Cireşele sunt singurul lucru bun din ea.

  Norma s-a dus la bucătărie să mai aducă vin, prefăcându-se veselă şi ridicându-şi paharul.

  — Pentru asasinul tău plătit, beau în cinstea lui! Ar fi trebuit să mă gândesc la aşa ceva atunci când Williams s-a împotrivit hotărârii ca eu să devin partener.

  — Dacă nu o crimă, a continuat Norma, ce zici de o bătaie nasoală? Am un client din Sicilia care are o ofertă specială: o bătaie cu lanţurile antiderapante pentru cinci mii.

  — Lanţuri antiderapante pentru cinci mii? Sună bine. Ai încredere în tipul ăsta? a întrebat Carol.

  Norma a surprins privirea sumbră a lui Heather.

  — Am văzut cum te uitai, a spus Carol. Ce se întâmplă?

  — Trebuie să ne păstrăm stăpânirea de sine, a zis Heather. Norma, nu cred că eşti de folos dacă îi încurajezi furia lui Carol, chiar şi glumind. Asta dacă e o glumă. Carol, gândeşte-te în ce situaţie eşti acum. Orice lucru dubios – orice – care i s-ar putea întâmpla lui Justin în următoarele câteva luni, obligatoriu te implică pe tine. Automat. Motivaţia, firea ta…

  — Ce?

  — Păi, hai s-o spun altfel, a continuat Heather, tendinţa ta spre impulsivitate îţi…

  Carol a zvâcnit din cap şi s-a uitat în altă parte.

  — Carol, hai să judecăm obiectiv. Ai o siguranţă uşor de scurtcircuitat: o ştii şi tu, o ştim şi noi, e o chestiune publică. Avocatul lui Justin n-o să aibă nici o dificultate s-o dovedească în sala de judecată.

  Carol n-a răspuns. Heather a continuat.

  — Ce vreau să spun e că tu o să ai o poziţie vulnerabilă, iar dacă te apuci să-ţi faci singură dreptate, rişti să fii exclusă din barou.

  Iarăşi tăcere. Temelia focului a cedat, iar buştenii s-au rostogolit cu zgomot, aranjându-se în alte poziţii, în dezordine. Nimeni nu s-a ridicat să-i aranjeze sau să pună lemne