Norma le-a arătat în joacă păpuşa din cârpe.

  — Are cineva ace? Bolduri sau ace de siguranţă?

  — Ştie cineva nişte cărţi bune despre răzbunare? a întrebat Carol. Vreuna despre cum să o faci, cum să treci la acţiune?

  Norma şi Heather au clătinat din cap.

  — Ei bine, a zis Carol, e cerere de aşa ceva pe piaţă. Poate că ar trebui să scriu eu una, cu indicaţii deja testate de mine personal.

  — În felul ăsta, onorariul asasinului plătit ar putea fi decontat ca o cheltuială de afaceri, a spus Norma.

  — Odată am citit o biografie a lui D. H. Lawrence, a zis Heather, şi îmi aduc aminte vag de o poveste macabră despre văduva lui, Frieda, care nu i-a respectat ultima lui dorinţă şi l-a incinerat, apoi i-a împrăştiat cenuşa într-un bloc de ciment.

  Carol a înclinat aprobator din cap.

  — Spiritul liber al lui Lawrence încremenit pentru totdeauna în ciment. Chapeau, Frieda! Asta numesc eu răzbunare! Răzbunare creativă!

  Heather s-a uitat la ceasul ei de mână.

  — Hai să fim practice, Carol, există şi moduri legale şi sigure în care îl poţi pedepsi pe Justin. Ce-i place lui la nebunie? De ce anume îi pasă? De aici ar trebui să pornim.

  — Nu prea multe, a spus Carol. Asta-i problema cu el. A, confortul, hainele – îi plac la nebunie hainele. Însă n-am nevoie de ajutorul vostru ca să-i ciopârţesc garderoba. M-am ocupat de asta, dar nu cred c-o să-l afecteze. O să se ducă pur şi simplu şi o să-şi cumpere altele cu banii mei, cu o tipă care o să-i aleagă haine noi, pe gustul ei. Ar fi trebuit să fac altceva cu hainele lui, de pildă să i le trimit celui mai mare duşman al lui. Problema e că-i prea pămpălău ca să aibă duşmani. Sau să i le dau următorului bărbat care o să apară în viaţa mea. Dacă o să apară vreunul. I-am păstrat cravatele lui favorite. Şi dacă ar fi avut vreun şef, m-aş fi culcat cu el şi i-aş fi dat lui cravatele.

  — Ce-i mai place? Poate BMW-ul. Nu copiii, e incredibil de indiferent faţă de ei. Dacă i-aş interzice să-i viziteze, i-aş face o favoare, nu l-aş pedepsi. Evident că o să-i întorc împotriva lui, asta-i de la sine înţeles. Dar nu cred că o să remarce. Aş putea să născocesc nişte acuzaţii de abuz sexual, dar copiii sunt prea mari ca să poată fi manipulaţi. În plus, atunci mi-ar fi imposibil să-i las în grija lui şi să mai scap şi eu puţin de ei.

  — Ce altceva? a întrebat Norma. Sigur mai există şi altceva.

  — Nu cine ştie ce! E un bărbat preocupat la greu de propria-i persoană. O, mai e tenisul, de două, trei ori pe săptămână. M-am gândit să-i tai în două rachetele, dar şi le ţine la sala de sport. Poate că a cunoscut-o pe femeia asta acolo, probabil e o premiantă la ora de aerobic. Cu tot sportul pe care îl face, tot un porc rămâne. Cred că de la bere i se trage – o, da, îi place la nebunie berea.

  — Dar oameni? a întrebat Norma. Sigur există şi oameni!

  — Cam cincizeci la sută din ce spune se referă la faptul că o lălăie şi se văicăreşte. Care-i termenul în idiş pe care-l foloseşti tu, Norma?

  — Kvetch!

  — Da, o lălăie şi se văicăreşte din cauza faptului că nu are prieteni. Nu are pe nimeni apropiat, bineînţeles în afară de fata asta cu dim sum. Prin ea ajungem cel mai bine la el.

  — Dacă e chiar atât de nasoală cum îţi închipui tu, a zis Heather, poate cel mai bine ar fi să nu facem nimic şi să-i lăsăm să pice singuri în plasă. Să ajungă într-o fundătură, să-şi construiască propriul lor iad.

  — Încă nu înţelegi, Heather. Nu-mi doresc doar să fie nefericit, asta nu e răzbunare. Vreau să ştie că eu i-am făcut-o.

  — Deci, a spus Norma, am stabilit primul pas: să aflăm cine e femeia.

  Carol a încuviinţat din cap.

  — Bine! Şi pe urmă o să găsesc o cale să i-o trag prin ea. Smulge-i capul, şi coada o să moară şi ea. Heather, tu ai un detectiv particular bun pe care-l foloseşti în cazurile de divorţ?

  — Simplu: Bat Thomas. E tare, o să-l urmărească pe Justin şi o să afle numele fetei în douăzeci şi patru de ore.

  — Şi Bat mai e şi drăguţ, a adăugat Norma. Poate c-o să-ţi ofere şi un pic de consolare sexuală – inclusă în preţ.

  — Douăzeci şi patru de ore? a întrebat Carol. Ar putea să afle cum o cheamă într-o oră, dacă e suficient de tare încât să pună un microfon lângă canapeaua terapeutului lui Justin. Probabil că Justin vorbeşte tot timpul despre ea.

  — Terapeutul lui Justin. Terapeutul lui Justin, a spus Norma. Ştii, e ciudat cum de l-am neglijat pe terapeutul lui Justin. De câtă vreme ziceai că se duce la el?

  — De cinci ani!

  — Cinci ani, de trei ori pe săptămână, a continuat Norma. Hai să vedem… Şi vacanţele, asta înseamnă cam o sută patruzeci de şedinţe pe an, înmulţit cu cinci, adică aproape şapte sute de ore cu totul.

  — Şapte sute de ore! a exclamat Heather, Despre ce naiba au discutat şapte sute de ore?

  — Eu bănuiesc, a zis Norma, despre ce au discutat în ultima vreme.

  În ultimele câteva minute, chinuindu-se să-şi ascundă iritarea provocată de Heather şi Norma, Carol se retrăsese atât de mult în interiorul glugii puloverului ei, încât i se mai vedeau doar ochii. Ca şi în multe alte împrejurări, se simţea mai singură decât oricând. Asta nu era o surpriză pentru ea, de multe ori prietenii îi fuseseră doar parţial