Stau pe spate pe pernele moi umplute cu fulgi. Dacă ai fi a mea. Oh, Doamne – ce-aş face ca să fiu a lui? E singurul bărbat care mi-a făcut vreodată sângele să-mi circule mai repede prin trup. Şi totuşi, în acelaşi timp e atât de contradictoriu; e dificil, complicat şi derutant. Acum mă respinge brutal, după care îmi trimite cărţi de paisprezece mii de dolari, ca pe urmă să mă urmărească asemenea unui hărţuitor. Şi, cu toate astea, am petrecut noaptea în apartamentul lui şi mă simt în siguranţă. Protejată. Îi pasă îndeajuns de mult ca să vină să mă salveze de un pericol greşit perceput. Nu e deloc un cavaler întunecat, ci un cavaler alb în armură strălucitoare, orbitoare – un erou romantic clasic – Sir Gawain sau Sir Lancelot.

  Mă dau repede jos din pat şi îmi caut cu înfrigurare blugii. El iese ud şi strălucitor de la duş, încă nebărbierit, având doar un prosop în jurul taliei, iar eu stau în faţa lui cu picioarele goale şi al naibii de stânjenită. E surprins să vadă că m-am dat jos din pat.

  — Dacă-ţi cauţi blugii, să ştii că i-am trimis la spălătorie. Are privirea întunecată. Erau stropiţi cu vomă.

  — Oh, zic şi mă fac stacojie.

  De ce, fir-ar să fie, de ce mă prinde mereu pe picior greşit?

  — L-am trimis pe Taylor după altă pereche şi ceva de încălţat. Le găseşti în geanta de pe scaun.

  Haine curate. Ce bonus neaşteptat!

  — Îmm… O să fac un duş, bâigui eu. Mulţumesc.

  Ce-aş putea să mai spun? Iau geanta şi dau fuga în baie, departe de proximitatea tulburătoare a lui Christian cel dezbrăcat. David al lui Michelangelo nu-i e cu nimic superior.

  În baie e cald şi plin de aburi. Mă dezbrac şi intru iute în cabină, nerăbdătoare să mă ştiu sub şuvoiul purificator de apă. Acesta se revarsă peste mine, iar eu îmi ţin faţa ridicată în torentul bine-venit. Îl vreau pe Christian Grey. Îl vreau rău de tot. Un adevăr simplu. Pentru prima oară în viaţa mea, vreau să mă culc cu un bărbat. Vreau să-i simt mâinile şi gura pe trupul meu.

  A spus că-i place ca femeile să fie conştiente. Atunci, poate că nu e celibatar. Dar nu mi-a făcut avansuri, spre deosebire de Paul sau José. Nu pricep. Mă vrea? N-a vrut să mă sărute săptămâna trecută. Mă găseşte respingătoare? Şi totuşi, iată-mă aici, unde m-a adus chiar el. Nu pricep ce joc face. Ce gândeşte? Ai dormit în patul lui toată noaptea, iar el nu te-a atins, Ana. Fă tu restul socotelilor. Vocea interioară şi-a scos la iveală capul urât şi maliţios. O ignor.

  Apa e caldă şi liniştitoare. Hmm… aş putea să stau sub duşul ăsta, în baia asta, o veşnicie. Întind mâna după gelul de duş şi miroase a el. E un miros delicios. Îmi dau cu gel pe tot corpul, imaginându-mi că el e cel care-mi întinde acest săpun cu mireasmă divină pe piele, pe sâni, pe stomac, între coapse, cu mâinile lui cu degete lungi. Oh, Doamne. Pulsul mi se accelerează iar. Mă simt atât… atât de bine.

  — A sosit micul dejun.

  Bate la uşă, făcându-mă să tresar.

  Cobor din cabina de duş şi iau două prosoape. Îmi înfăşor unul în jurul capului în stilul Carmen Miranda. Mă şterg la repezeală, Ignorând senzaţiile plăcute pe care mi le oferă prosopul la atingerea pielii mele hipersensibilizate.

  Cercetez sacoşa cu blugii. Taylor mi-a cumpărat nu numai blugi şi o pereche de Converse noi, dar şi o bluză bleu, şosete şi lenjerie. Oh, Doamne. Un sutien şi o pereche de chiloţi curaţi de fapt, să-i descriu într-o atare manieră prozaică, utilitaristă, ar însemna să-i nedreptăţesc. Vorbim aici de o lenjerie de lux, de fabricaţie europeană, cu design splendid. Numai dantelă bleu şi fineţuri. Uau! Sunt dată pe spate şi uşor intimidată de această lenjerie. Mai mult decât atât, îmi vine perfect. Dar asta nu mă miră. Roşesc când mi-l imaginez pe domnul Tuns Scurt în vreun magazin de lenjerie, cumpărând chestiile astea pentru mine. Mă întreb ce mai are trecut In fişa postului.

  Mă îmbrac în grabă. Restul hainelor se potrivesc perfect. Cu gesturi energice, îmi usuc părul cu prosopul şi încerc cu disperare să-l îmblânzesc. Dar, ca de obicei, refuză să coopereze şi singura mea opţiune e să-l strâng cu o clamă de păr, pe care nu o am. Ar fi trebuit să am una în poşetă, oriunde o fi ea. Trag adânc aer în piept. A sosit timpul să dăm ochii cu domnul Derutant.

  Găsesc dormitorul gol şi mă simt uşurată. Îmi caut rapid poşeta din privire – dar nu e aici. Mai trag o dată aer în piept şi intru în livingul apartamentului. E uriaş. Are o zonă opulentă, cu canapele şi fotolii capitonate moi, o masă pentru cafea, cu un teanc de cărţi în ediţie de lux, o zonă destinată studiului cu un iMac de ultimă generaţie şi un televizor cu plasmă uriaş pe perete. Christian stă la masa de sufragerie din cealaltă parte a încăperii, citind un ziar. E de mărimea unui teren de tenis sau pe-acolo, nu că aş juca eu tenis, deşi am urmărit-o de câteva ori pe Kate jucând. Kate!

  — Drace, Kate! rostesc cu glas piţigăiat.

  Christian ridică privirea spre mine.

  — Ştie că eşti aici şi că eşti încă vie. I-am trimis un SMS lui Elliot, spune el doar cu o urmă de umor.

  Oh, nu! îmi amintesc cu câtă ardoare dansa noaptea trecută. Toate mişcările ei patentate folosite cu maximum de efect pentru a-l seduce, nici mai mult, nici mai puţin decât pe fratele lui Christian! Ce-o să creadă despre faptul că mă aflu aici? N-am mai dormit niciodată în altă parte. Ea e tot cu Elliot. Până acum, a mai făcut asta doar de două