şi se reprogramează. De data asta întârzie o oră şi ceva. O primesc, stau de vorbă cu ea, în fine, încerc să o ajut. A treia oară întârzie din nou. Exasperat, îmi promit că nu o voi mai primi niciodată, dar în timp ce îmi spuneam asta încep să îmi fac un proces de conştiinţă. În viaţa asta nu întârzii niciodată, ba din contră, mă duc mai devreme cu câteva minute. Întrebându-mă de ce se întâmplă toate acestea, mă „văd“ căsătorit cu doamna respectivă, cândva demult, când nu ajungeam niciodată acasă la timp şi mă tot aştepta, iar eu nu veneam. Mi-am cerut scuze la nivelul celălalt, mai profund, şi după un timp supărarea doamnei pe mine s-a estompat. Suntem prieteni şi ne susţinem şi ajutăm unul pe celălalt.

În general, situaţiile se repetă aproape identic, singurul lucru care diferă fiind rolul protagoniştilor, care şi-l schimbă între ei!

Nebunia (internarea în ospiciu) spre exemplu, bolile grele, handicapurile sunt forme de plată karmică rapidă pentru cei care le au, dar şi pentru familiile lor.

REGRESIA

La un moment dat, stăteam de vorbă cu un preot între patru ochi şi, după ce ne-am ciondănit pe tema adevărului, m-a întrebat: „Chiar trebuie să vorbim despre reîncarnare şi regresie, domnule doctor?“ Am spus clar „da“ şi am de gând să justific de ce.

La un moment dat am cunoscut o fată care avea o problemă simplă: nu putea mânca peşte din cauza ochilor lui. Spunea că i se face rău numai în momentul în care îi vede şi că are impresia că se uită la ea şi că este viu. Cum nu reuşea să scape din asta, ne-am gândit la regresie. Am ajuns în una dintre vieţile ei în care se afla la bordul unui vas împreună cu soţul ei. Era o viaţă în care era bogată şi respectivul o luase de soţie pentru averea ei. Momentul a culminat cu aruncarea ei de pe corabie şi groaza când în apropiere a venit un rechin. A mai avut timp să vadă ochiul prădătorului şi cum este ruptă în două de animal. A reuşit astfel să-şi aducă în conştient o frică aflată la nivelul cel mai profund al ei şi să scape de teama de peşti. Şi-a explicat şi adversitatea faţă de un bărbat pe care simţea „nevoia să-l bată“ ori de câte ori se gândea la el.

Multe dintre relaţiile actuale se datorează unor evenimente trecute şi explicarea lor, eventual stingerea lor, se face prin conştientizare, iertare şi, în cele din urmă, vindecare prin iubire.

Cert este, şi pot să afirm asta după ceva timp de când mă ocup de spiritul uman, că regresiile se fac atunci când trebuie şi că nu poţi intra în lumea spiritului când ai tu chef. Există gardienii pragului, care nu îţi permit să încalci ordinea firească a lucrurilor şi să te duci în acel loc în afara unui motiv serios, atunci când ai o problemă de rezolvat.

Este adevărat că la ora actuală se fac regresii şi în alt scop decât cel terapeutic, cum ar fi proiecţii la distanţă a spiritului celui aflat în stare de relaxare pentru a afla una alta. Mi s-a întâmplat să văd femei care sunt bune mediumuri folosite pentru a afla diverse şi realizându-se un soi de simbioză între cel care induce şi medium, în sensul că primul îl protejează spiritual, iar cel de al doilea aduce răspunsuri pentru primul, în contrapartidă. Nu am nimic cu asta atâta timp cât nu sunt afectat. Eu nu am secrete, aşa că tolerez dorinţa celorlalţi de a afla, dacă nu mă deranjează.

Un alt caz este cel al unei femei care nu reuşea să se adapteze acestei lumi, societăţii noastre. Nu în sensul că ar fi o inadaptată, ci doar o nemulţumită de orice lucru care o înconjoară. Am făcut o relaxare cu ea şi am trecut-o prin toată viaţa. Nu am găsit nimic care să fie atât de grav încât să determine starea actuală, am trecut la viaţa în uter, iar nimic, şi apoi m-am gândit să vedem de unde vine şi am ajuns pe o pajişte unde era cu doi copii, un băiat şi o fetiţă, de care trebuia să aibă grijă. Când s-a uitat la ea însăşi a descoperit cu uimire că avea aripi! „Dar ce sunt eu, Înger, de am aripi?“ Nu ştiu dacă este sau nu înger trimis de Dumnezeu pe pământ, dacă cei doi copii sunt sau nu ai ei şi va trebui să îi nască şi să-i crească, dar ştiu că după o vreme s-a dus la Facultatea de psihologie unde este studentă şi pare că şi-a acceptat mai uşor menirea pe pământ.

Am spus că prin regresie am ajuns la legăturile cu copii avortaţi, la cele din blestemele bunicilor sau părinţilor. Până la urmă, cred că important este să ajuţi omul şi, dacă ceea ce faci ajunge să slujească acestuia, îl ajuţi în primul rând pe Dumnezeu şi implicit pe tine.

Cea mai interesantă regresie rămâne însă cea pe care am făcut-o cu o doamnă văduvă, care era obişnuită cu aşa ceva întrucât făcea acelaşi lucru cu soţul ei înainte de decesul acestuia.

Eu las intact liberul arbitru al celor cu care lucrez şi mi-a relatat atât cât a considerat că trebuie să-mi spună din dialogul cu soţul ei mort. Printre altele am primit iniţierea pe un simbol, de fapt o recunoaştere a ceea ce a fost mai demult în vieţile noastre: steaua în cinci colţuri, evident luminoasă şi însemnând puterea de a stăpâni elementele constituente ale planului material. Pământ, apă, aer, foc, lemn şi metal.