atmosferă. Deci rezervoarele de oxigen sunt în interior (o diferență mai mică de presiune de rezolvat). De ce contează asta? Înseamnă că pot să aduc și alte rezervoare de oxigen și să le egalizez cu rezervoarele roverului fără să fac o EVA.

Așa că astăzi am desprins unul dintre cele două rezervoare de oxigen de 25 de litri ale habitatului și l-am adus în rover. Potrivit NASA, un om are nevoie de 588 de litri de oxigen pe zi ca să trăiască. Oxigenul lichid comprimat e cam de o mie de ori mai dens decât oxigenul gazos dintr-o atmosferă confortabilă. Să n-o mai lungesc: cu rezervorul din habitat, am destul O2 pentru 49 de zile. Asta va fi suficient.

Sirius 4 va fi o călătorie de 20 de zile.

Poate părea cam mult, dar am un anumit obiectiv în minte. În plus, călătoria mea către Ares 4 va fi de cel puțin 40 de zile. Este un bun model la scară redusă.

Cât sunt plecat, habitatul își poate purta singur de grijă, dar cu cartofii va fi o problemă. O să saturez solul cu o bună pare din apa pe care o am. Apoi o să dezactivez regulatorul atmosferic, ca să nu extragă apa din aer. O să fie umed ca naiba, iar apa se va condensa pe toate suprafețele. Ceea ce va păstra bine umezeala cartofilor cât sunt plecat.

O problemă mai mare e dioxidul de carbon. Cartofii trebuie să respire. Știu ce-ți spui: „Mark, bătrâne! Tu produci dioxid de carbon! E parte din maiestuosul ciclu al naturii!”

Problema e: unde-l pun? Sigur, expir dioxid de carbon la fiecare respirație, dar n-am cum să-l stochez. Aș putea să opresc oxigenatorul și regulatorul atmosferic și să umplu pur și simplu habitatul cu respirația mea, în timp. Dar dioxidul de carbon e letal pentru mine. Trebuie să eliberez mult o dată și să fug.

Îți amintești instalația de combustibil a VAM-ului? Colectează dioxidul de carbon din atmosfera marțiană. Un rezervor cu 10 litri de CO2 lichid comprimat, eliberat în habitat, înseamnă suficient dioxid de carbon cât să aibă efectul scontat. Asta se face în mai puțin de o zi.

Așadar, asta e tot. Odată ce dau drumul dioxidului de carbon în habitat, opresc regulatorul atmosferic și oxigenatorul, arunc o tonă de apă peste recolte și mă car.

Sirius 4. Un pas uriaș înainte în cercetarea mea cu roverul. Și pot să încep de mâine.

CAPITOLUL 8

— Bună ziua și vă mulțumesc că ne urmăriți, spuse Cathy către cameră. Astăzi în „Raportul CNN despre Mark Watney”: mai multe EVA-uri în ultimele câteva zile… ce înseamnă? Ce progres a făcut NASA în ceea ce privește opțiunile de salvare? Și cum va afecta asta pregătirile pentru Ares 4? Împreună cu noi, astăzi, dr. Venkat Kapoor, directorul NASA pentru operațiunile pe Marte. Domnule Kapoor, vă mulțumesc că ați venit.

— Este o plăcere să fiu aici, Cathy, spuse Venkat.

— Domnule Kapoor, Mark Watney este cel mai urmărit om din sistemul solar, sunteți de acord?

Venkat încuviință.

— Cu siguranță cel mai urmărit de NASA. Toți cei doisprezece sateliți marțieni pe care-i avem îl fotografiază ori de câte ori e vizibilă poziția sa. Agenția Spațială Europeană face la fel cu cei doi sateliți ai lor.

— Una peste alta, cât de des obțineți aceste imagini?

— La fiecare câteva minute. Uneori există o discontinuitate din cauza orbitelor sateliților, dar este suficient cât să-i putem urmări toate activitățile EVA.

— Spuneți-ne despre aceste ultime EVA-uri.

— Ei bine, se pare că pregătește roverul 2 pentru o deplasare lungă, spuse Venkat. În ziua solară 64 a scos acumulatorul de pe celălalt rover și l-a prins cu o funie artizanală. În ziua următoare a desprins paisprezece celule solare și le-a stivuit pe acoperișul roverului.

— Și apoi a făcut un scurt drum, nu-i așa? spuse Cathy întreținând dialogul.

— Da, a făcut. De parcă s-ar fi învârtit fără vreun scop anume, vreme de o oră, apoi s-a întors la habitat. Probabil îl testa. A doua oară l-am văzut peste două zile, când a condus patru kilometri și s-a întors. Un alt test incremental, am presupus. Apoi, în ultimele zile, l-a umplut cu provizii.

— Hmm, zise Cathy. Majoritatea analiștilor cred că singura speranță de salvare a lui Mark este să ajungă la situl Ares 4. Credeți că a ajuns și el la aceeași concluzie?

— Probabil, răspunse Venkat. Nu știe că-l urmărim. Din punctul lui de vedere, Ares 4 e singura lui speranță.

— Credeți că plănuiește să plece curând? Pare să se pregătească pentru o călătorie.

— Sper că nu, spuse Venkat. În sit nu se află decât VAM-ul. Nu există provizii preliminare. Ar fi o călătorie foarte lungă, foarte periculoasă și ar renunța la siguranța habitatului.

— De ce-ar risca?

— Comunicarea, zise Venkat. Odată ce ajunge la VAM, poate să ne contacteze.

— Deci ăsta ar fi un lucru bun, nu?

— Comunicarea ar fi un lucru grozav. Dar să parcurgă trei mii două sute de kilometri până la Ares este incredibil de periculos. Am prefera să rămână pe loc. Dac-am putea vorbi cu el, cu siguranță i-am spune asta.

— Nu poate să rămână acolo veșnic, nu? întrebă ea. În cele din urmă tot va trebui să ajungă la VAM.

— Nu neapărat, zise Venkat. JPL experimentează modificări ale VCM-ului, astfel încât să poată efectua un scurt zbor la suprafață după aterizare.

— Am înțeles că ideea a fost respinsă pentru că este prea periculoasă, spuse Cathy.

— Prima lor propunere a fost respinsă. De atunci au lucrat însă la moduri mai sigure de a face astfel de modificări.

— Cu numai trei ani și jumătate înainte de lansarea programată a lui Ares 4, este suficient timp ca să aducă modificări VCM-ului și să le testeze?

— Nu pot să răspund categoric. Dar amintiți-vă, în șapte ani am făcut un lander lunar de la zero.

— Un argument excelent, zise Cathy zâmbind. Deci ce șanse are în acest moment?

— N-am idee, răspunse Venkat. Dar o să facem tot ce putem ca să-l aducem acasă în viață.

•

Mindy aruncă nervoasă o privire asupra