biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Frank Herbert - Dune 1 citește cărți care te fac să zîmbești online pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Frank Herbert - Dune 1 citește cărți care te fac să zîmbești online pdf 📖». Rezumatul cărții:

1
0
1 ... 27 28 29 ... 220
Mergi la pagina:
Cine eşti?

  — Shadouta Mapes, menajera.

  — Cum de-ai ştiut unde sunt?

  — Mi-a spus mama ta. Am întâlnit-o la capătul coridorului, lângă scara ce duce la camera straniilor. (Femeia arătă cu mâna spre dreapta.) Trimişii tatălui tău te aşteaptă.

  Oamenii lui Hawat, gândi Paul. Trebuie să-l găsim pe cel care-a manevrat arma.

  — Du-te la ei, zise. Spune-le că am prins în casă un vânător-căutător şi că trebuie să-i găsească operatorul. Să înconjoare imediat clădirea şi să blocheze toate ieşirile. Mai departe, vor şti ce au de făcut. Atentatorul e în mod cert un străin printre noi.

  Şi se întrebă: Să fi fost chiar creatura aceasta? Dar îşi dădu seama imediat că era imposibil. Căutătorul se afla sub control când intrase ea.

  — Înainte de a-ţi îndeplini vruta, pui de om, spuse Mapes, trebuie să degajez drumul dintre noi. Ai pus pe umerii mei o povară de apă pe care nu ştiu dac-am s-o pot duce. Dar noi, fremenii, ne plătim datoriile – fie ele negre, sau albe. Avem ştiinţă că printre voi se află un trădător. Cine-i, nu ştim, dar suntem siguri că el există. Poate că a sa a fost mâna care-a călăuzit acest străpunge-carne…

  Paul recepţionă totul în linişte: un trădător. Înainte de-a apuca să vorbească, ciudata femeie îi întoarse spatele şi porni în grabă spre holul de la intrare.

  Vru s-o oprească, dar ceva din atitudinea ei îi dădea de-nţeles că femeii nu i-ar fi făcut plăcere. Îi spusese ce ştia şi acum plecase să-i îndeplinească „vruta”. Peste câteva clipe, oamenii lui Hawat aveau să mişune prin toată casa.

  În minte îi răsunară alte frânturi din limbajul neobişnuit al femeii: camera straniilor. Privi spre stânga lui, în direcţia pe care i-o indicase. Noi, fremenii. Aşadar era fremenă. Îşi întrerupse o clipă gândurile, pentru a-şi fixa în memorie trăsăturile chipului ei: faţa zbârcită ca o prună uscată, pielea brună, ochii albastru-în-albastru, fără alb. Etichetă informaţia: shadouta Mapes.

  Apoi, strângând în pumn vânătorul distrus, se întoarse în dormitor. Cu stânga, luă de pe pat centura-scut şi-i făcu vânt în jurul mijlocului, strângându-i catarama în vreme ce picioarele îl purtau deja în goană spre capătul din stânga al coridorului.

  Shadouta Mapes spusese că mama era într-acolo… O scară… camera straniilor…

 Chapter 10

  Ce a susţinut-o pe doamna Jessica în momentele de grea încercare? Reflectaţi asupra următoarei parabole Bene Gesserit şi poate veţi înţelege: „Orice drum parcurs până la capăt duce exact nicăieri. Escaladează muntele doar atât cât să te convingi că e munte. Din vârful muntelui nu poţi să vezi muntele”.

  Fragment din Muad'Dib, comentarii de familie de prinţesa Irulan.

  LA EXTREMITATEA aripii de sud, Jessica descoperi o scară metalică, în spirală, care urca spre o uşă ovală. Privi în jur, apoi, din nou, uşa de sus.

  De ce ovală? Se întrebă. Ciudată formă pentru interiorul unei case.

  Prin ferestrele care mărgineau scara, vedea soarele mare şi alb al Arrakisului coborând spre asfinţit. Umbre prelungi străbăteau holul. Jessica privi iarăşi scara. Pe treptele de metal, razele oblice reliefau bucăţele de pământ uscat.

  Jessica puse o mână pe balustradă şi începu să urce. Sub palma ei, metalul balustradei era rece. Ajunse în faţa uşii, se opri şi observă că nu există clanţă, ci doar o adâncitură uşoară în locul în care ea ar fi trebuit să se afle.

  Nu poate fi un zăvor cu amprentă, îşi spuse. Un asemenea zăvor cu amprentă trebuie să fie adaptat la forma mâinii şi liniilor palmei unei anumite persoane. Părea, totuşi, un zăvor cu amprentă. Dar existau metode pentru a deschide orice zăvor – fie el şi cu amprentă —, după cum învăţase în şcoală.

  Se uită peste umăr ca să se asigure că n-o vede nimeni, apoi îşi lipi palma pe adâncitura din uşă. O apăsare uşoară pentru a deforma liniile, o mişcare din încheietură, încă una, o rotire infimă a palmei pe suprafaţa metalului… Zăvorul ţăcăni. Brusc, Jessica îşi retrase mâna, se răsuci, o văzu pe Mapes oprindu-se la baza scării.

  — În holul mare sunt nişte oameni care zic că i-a trimis ducele după domnul cel tânăr, spuse Mapes. Au sigiliul ducal şi garda i-a identificat.

  Privi iute uşa ovală, apoi iarăşi la Jessica.

  E prudentă, gândi Jessica. Semn bun.

  — Îl găseşti într-a cincea cameră de la capătul acesta al coridorului, în dormitorul mic, spuse ea. Dacă nu reuşeşti să-l trezeşti, cheamă-l pe doctorul Yueh din încăperea învecinată. S-ar putea ca Paul să aibă nevoie de o injecţie tonică.

  Din nou, Mapes privi pieziş către uşa ovală şi Jessicăi i se păru că desluşeşte pe chipul ei aversiune. Dar până s-o întrebe de uşă şi ce se afla în spatele ei, Mapes pornise cu paşi repezi spre coridor.

  Hawat a controlat toată casa, gândi Jessica. Nu poate exista aici cine ştie ce grozăvie.

  Împinse uşa. Descoperi o încăpere strâmtă şi, în faţă, altă uşă ovală. În centru celei de-a doua uşi se afla un volan.

  O ecluză! Constată ea uimită. Privi în jos şi văzu pe podea o tijă de sprijin. Tija purta însemnul personal al lui Hawat. Uşa a fost proptită în poziţie deschisă. Probabil că cineva a doborât din greşeală propteaua, fără să ştie că prima uşă are un zăvor cu amprentă.

  Păşi peste pragul înalt.

  Ce rost are o ecluză în interiorul casei? Se întrebă. Şi se gândi deodată la creaturi exotice, izolate în încăperi cu climat special.

  Climat special!

  Părea ceva plauzibil pentru Arrakis, unde până şi cele mai rezistente plante străine trebuiau irigate.

  Uşa din spatele ei dădu să se închidă singură. O prinse şi-o propti cu tija lăsată de Hawat. Reveni la cealaltă uşă şi abia atunci observă inscripţia discretă, gravată în metal, deasupra volanului. Textul era în galach. Citi: „O omule! Iată o splendidă parte din Creaţia lui Dumnezeu. Priveşte-o dar şi învaţă să iubeşti perfecţiunea Prietenului Tău Suprem”.

1 ... 27 28 29 ... 220
Mergi la pagina: