— Cine sunt Ginny și Paulo?

Gat se lovește cu pumnul în palmă.

— Ginny face curățenie, iar Paulo este grădinarul. Nu le știi nici măcar numele – și ei muncesc aici vară după vară. Asta e ceea ce vreau să spun, în parte.

Mă înroșesc la față de rușine.

— Îmi pare rău.

— Dar măcar ai vrea să vezi imaginea întreagă? întreabă Gat. Ai putea s-o înțelegi?

— N-ai cum să afli, decât dacă mă pui la încercare, îi spun. N-am auzit nimic de tine de-o veșnicie.

— Știi ce reprezint eu pentru bunicul tău? Ce-am fost dintotdeauna?

— Ce?

— Heathcliff. Din La răscruce de vânturi. Ai citit-o?

Dau din cap că nu.

— Heathcliff este un băiat de țigani, care ajunge să fie luat în casă și crescut de-o familie de neprihăniți, pe nume Earnshaw. Heathcliff se îndrăgostește de Catherine. Și ea îl iubește – dar crede totodată că nu e bun de nimic, din cauza trecutului pe care îl are. Iar restul familiei e de acord cu ea.

— Nu e deloc ce simt eu.

— Heathcliff nu poate face nimic să convingă familia Earnshaw că e suficient de bun. Dar nu renunță. Pleacă, se instruiește, devine un gentleman. Cu toate astea, ei îl tratează ca pe un animal.

— Și?

— Și până la urmă, fiindcă povestea e tragică, Heathcliff devine cel pe care-l văd ei, înțelegi? Devine o brută. Răul din el iese la iveală.

— Eu auzisem că e o poveste de dragoste.

Gat scutură din cap.

— Oamenii ăia se poartă oribil unii cu alții.

— Și tu zici că bunicul crede că tu ești Heathcliff?

— Sunt convins, spune Gat. O brută, dincolo de înfățișarea plăcută, o brută care-i trădează încrederea și bunătatea pe care mi-o arată lăsându-mă să vin pe această insulă în fiecare an – l-am trădat seducând-o pe Catherine a lui, pe Cadence a lui. Iar pedeapsa mea este să devin monstrul pe care l-a văzut dintotdeauna în mine.

Rămân tăcută.

Și Gat rămâne tăcut.

Întind mâna și-l ating. Simpla atingere a brațului său învelit în tricoul subțire de bumbac mă face să vreau dureros de tare să-l sărut.

— Știi ce e înspăimântător? spune Gat, fără să se uite la mine. Înspăimântător e faptul că până la urmă are dreptate.

— Nu, n-are dreptate.

— O, ba da, are.

— Gat, așteaptă…

Dar Gat se duce în camera lui și închide ușa.

Rămân singură pe holul întunecat.

A fost odată ca niciodată un rege care avea trei fiice frumoase. Fetele au crescut, făcându-se mândre și luminoase ca ziua cea lungă. Toate trei s-au bucurat de căsătorii reușite, însă sosirea pe lume a primului nepot a fost o mare dezamăgire. Prințesa cea mai mică născuse o fiică atât de mică, încât mama ei o ținea într-un buzunar, unde nimeni n-o putea descoperi. În cele din urmă, au venit pe lume și nepoți de mărimi obișnuite, iar regele și regina au uitat de tot de existența micii prințese.

Când prințesa prea mică a mai crescut un pic, își petrecea mare parte din zile și nopți aproape fără să-și părăsească patul ei cel mic. Nici n-avea prea multe motive să se trezească, atât de singură era.

Într-o zi, s-a aventurat până în biblioteca de la palat și a descoperit încântată cât de minunate erau cărțile drept companie. Și așa a început să se ducă la bibliotecă foarte des. Într-o dimineață, în timp ce citea, a apărut pe masă un șoarece. Stătea ridicat în două lăbuțe și purta o vestuță verde de catifea. Avea mustățile curate și blana cafenie. „Citești la fel ca mine”, i-a spus el, „plimbându-te de colo-colo pe fiecare pagină”. Apoi a făcut un pas în față și o plecăciune.

Șoarecele a fermecat-o pe mica prințesă povestindu-i despre aventurile sale. I-a povestit despre troli care furau picioarele oamenilor și zei care-i abandonau pe cei săraci. Punea întrebări despre univers și se afla în permanență în căutare de răspunsuri. Credea că rănile au nevoie de atenție. În schimb, prințesa îi spunea șoarecelui basme, îi desena portrete pixelate și îi făcea mici schițe în creion. Râdea și discuta în contradictoriu cu el. Pentru prima dată, simțea că se trezise la viață.

Nu după mult timp, se iubeau nespus unul pe altul.

Dar când prințesa a vrut să-și prezinte pretendentul în fața familiei, a întâmpinat greutăți. „E doar un șoarece!”, a strigat regele cu dispreț, în timp ce regina a scos un țipăt și a fugit speriată din sala tronului. Într-adevăr, întregul regat, de la capete încoronate la servitori, îl privea pe șoarecele pretendent cu suspiciune. Le crea tuturor o stare neplăcută de nesiguranță. „E