cinci, care alcătuiau „banda noastră”, „băieţii teribili” ai Movilei… Un fel de gasconi, dansatorii cei mai buni, cu corpuri elastice de atleţi uşori, băutori strajnici şi destul de scandalagii. (Dar văd că iau lucrurile în serios… Ştii că a început să-mi placă să scriu?… Voi fi păcătuind cumva împotriva gramaticii, probabil că folosesc mereu unele cuvinte, cum mi se spune că fac şi cana vorbesc, dar altfel nu e greu. Vreau acum să ştii totul. Povestind în scris, retrăieşti din nou aceleaşi întâmplări bucurii, întocmai, dar parcă le simţi altfel, apar acum luminate de alt înţeles, care le face şi mai vii, pentru că ştii şi ce sa întâmplat în urmă.) Plecaserăm pe la şase după-amiază, după ce făcusem de dimineaţă plajă, iar după-masă flirt, toţi şase grămadă. Mouthy vrea să vadă cămile, pentru că auzise că într-un sat, în jos, ţăranii ară în loc de cai şi vite cu cămile… Luasem şi două sticle de whisky, căci sifoane găseam pe drum la cârciumi, câteva pachete de ţigări „Caporal”, fiindcă nu fumam toţi decât din astea, şi o pornisem razna, nebuneşte, dând drumul eşapamentului de înfioram văile moi şi largi, şi mai ales, asta vrea Mouthy, stricam siesta burghezilor… N-am găsit satul cu cămile, de altminteri de la o vreme nici nu mai ştiam pe unde mergeam. Luam până la 100 pe oră, treceam vâjâind, urlând, înjuraţi de cei cu căruţe care abia aveau timp să tragă în şanţ… Opream numai la umbrare de cârciumi de ceream sifoane… Înghesuiala ne încălzea plăcut, căci eram toţi în haine uşoare. As fi preferat să am lângă mine pe actriţa şatenă, care era foarte frumoasă, deşi nici Mouthy nu era mai urâtă, dar prea o cunoşteam bine, chiar dormisem de câteva ori împreună… Gândesc că aş fi iubit-o poate dacă nu era atât de nebună, dacă n-ar fi plictisit-o, cred, să fie iubită, şi dacă nu ar fi fost în viaţa mea întâmplarea care a fost. Poate din politeţă faţă de Mouthy, poate din timiditate, poate fiindcă vrea să evite familiaritatea înghesuielii, căci ne cunoşteam abia de câteva zile, Lena Coremati întârziase să se suie în maşină, iar americana, pentru că ţinea să fie lângă volan, se grăbise să se urce lângă mine, făcând loc, lângă ea, pentru actriţă.

  Pe drum, mai ales după ce mai băuserăm puţin, Mouthy se deda unui fel de aţâţare nebunesc. Avea un trup durduliu de mică bacantă, cu picioarele puţin cam groscioare sus, căci glezna jos era foarte fină, dar tocmai din cauza asta parcă mai pline de poftă, cu talia lungă şi sânul mic… Şedea sprijinită de cotul meu şi potrivită aşa, ca, de câte ori întorceam volanul, să-i izbesc de sus în jos sânul, care elastic scăpa totuşi zvâcnind deasupra şi păstra un fel de mişcare vibratorie… Când întoarcem la loc volanul, izbeam iar sânul viu şi gol sub cămăşuţa şi rochiţa de pânză liliachie, acum de jos în sus, şi iar vibra… Corpul şi-l ţinea puţin arcuit şi îndepărtat cu socoteală pentru ca toată senzaţia să aibă un punct de centrare… Mergeam nebuneşte şi aşteptam cu un fel de panică prilejurile să întorc volanul… Când a simţit că mă tulbură nebuneasca ei ispravă, mi-a aruncat după gât braţul gol şi ars de soare, până devenise din înnegreală, auriu, de părea de bronz, ca o cariatidă de lampă aurie, aşa cum era toată din cap până în picioare. Încercam diferenţe de căldură, căci braţul ei îmi acoperea ceafa şi simţeam de unde, sfârşind rochia, începe pieliţa fierbinte. Eram parcă îmbătat de viteză, de trepidaţiile ritmice, nervoase, ale maşinii şi mai ales de fluidul acela care se strângea în sânul stâng al femeii după ce parcurgea ca într-un circuit amândouă corpurile… Deşi ameţiţi, băieţii, alarmaţi, au început să protesteze… Didi Ghenovicescu, foarte îndrăzneţ la vorbă, dar uluitor de prudent la fapt, a început să strige în ton mârâit şi să întindă de jacheţica de jerse pe care o luase cu ea şi o purta pe umăr, ţinând-o cu un deget de agăţătoare:

  — A nu se vorbi cu conducătorul… Strict interzis pipăitul în timpul mersului, în persoana şoferului…

  Pe urmă era un adevărat hai:

  — Mouthy, ai înnebunit?… Lasă băiatul în pace…

  Şi o trăgea de moţul băştii albe, care la trupul ei de bacantă mică îi dădea un cap de gheişă de 6 ani. L. C. Era palidă şi surâdea nervos, ca să arate că nu-i e teamă, dar buzele îi deveniseră subţiri… Părea un căţeluş sprinten, într-o rochie de olandă albă, tunsă absolut băieţeşte, cu ochii castanii, obrajii albi, tari. Avea jumătatea feţei îngustă, ieşită puţin în afară, o dată cu nasul acvilin, ca un botişor aristocratic. Era o frumuseţe proaspătă şi sfioasă, care contrasta cu tunsul ei de licean, mai ales când surâdea dulce şi făcea gropiţe în obrajii frumos arcuiţi, căci avea gura mare. Acum nu privea decât înainte. Aprinsă, învăpăiată, Mouthy se agăţa mai puternic de gâtul meu… Deşi Ghenovicescu căuta să-i desprindă braţul.

  Din când în când şoseaua şerpuia ca să urce vreo coastă, dulce de altfel, dar oricât, mai ales din cauza grămezilor de pietriş, menite reparatului, era cu adevărat pericol să ne răsturnăm sau să derapăm… La întoarcere, pe dreapta şi pe stânga mea, nu mai vedeam de la o vreme decât linii de întuneric. Deschisesem iar eşapamentul, pentru ca bubuiturile lui de mitralieră să ne facă drumul liber. Farurile foarte puternice, de maşină cu pretenţii, luminau trei sute de metri înaintea noastră… Dar dacă în stânga şi în dreapta, dacă înaintea mea chiar, la zece metri, nu mai vedeam nimic, îndelungata obicinuinţă cu maşina ţinea treze reflexele şi deprinderile strict necesare… Putea Mouthy să se atârne greuşoară de gâtul meu, să-şi apese sânii de mine, privirea îmi era fixată la două sute de metri înainte… Piciorul pe frână, chiar dacă era strâns între genunchii rotunzi, plinuţi ai ei… Mâna urmărea strâns volanul, chiar dacă ea îl izbea din când în când.

  Eram parcă o rachetă lansată trepidând în noapte.