români au cutezat să se pronunțe fără inhibiții: anume că, într-un fel sau altul, cultura noastră veche a făcut parte din marile circuite culturale europene fără „exotizări”, abateri, insolitări în raport cu aceasta. Sub acest raport, Ion Taloș invită, practic, la reluarea cercurilor ample pe care le descria N. Iorga în Istoria literaturilor romanice, din perspectiva mai recentelor rezultate la care s-a ajuns.

După cum formulează Taloș…

Dacă românii nu pot dovedi că au creat o literatură scrisă în primele secole ale mileniului al doilea, nu înseamnă că n-o aveau. Similitudinile remarcate aici între opera lui Dante și balada noastră (ca să ne referim numai la aceste opere) arată că românii creau în „evul credinței” opere de primă mărime, dacă nu în scris, cel puțin în oralitate (p. 371).

Această convingere este de o excepțională importanță, dizlocând vechi și înrădăcinate complexe și prejudecăți și având valoarea unui program de cercetare cu largă deschidere pentru viitor. Teza sa principală contrazice „neantul valah” constatat – fără prea multă iscodire, în treacăt – de Emil Cioran odinioară, propunând alte premise teoretice. Este mai rezonabil să crezi că, având în vedere formarea popoarelor europene pe care le cunoaștem până astăzi, în Evul Mediu, din amalgamarea celor care le-au premers și cu contribuția unor nou-veniți, vecinătatea între ele, culturile lor trebuiau să aibă o serie de trăsături istorice și tipologice asemănătoare. Ceea ce rămâne este ca, prin explorări asidue, răbdătoare, insistente, să se scoată la suprafață mărturiile directe sau indirecte care atestă etapele de dezvoltare ale culturii proprii în durata istorică, precum și trăsăturile comune și specifice pronosticate sau altele, deocamdată nebănuite.

Pe această cale, Ion Taloș ajunge să contribuie în chip neașteptat la dezvoltarea dantologiei, descoperind că:

Giacomino da Verona din secolul al XIII-lea situa raiul și iadul în ceruri vizavi unul de altul, ceea ce face și balada noastră; urcarea la cer a lui Dante însoțit de Beatrice seamănă cu imaginea din balada noastră, în care Soarele și Luna urcă împreună în ceruri; să ne reamintim apoi de rolul jucat de Adam în cultura Evului Mediu (vezi Dante), rol pe care, spre uimirea unora, i-l conferă și balada noastră; expresia despre „drumul drept al virtuții” apare la Dante, dar și în balada noastră, ca de altfel și în cântecul ceremonial funebru; valoarea simbolică a porcului în Evul Mediu monastic […] e cunoscută și baladei noastre; ceea ce l-a făcut pe Caranica „să tresară”, adică paralela ce poate fi stabilită între Divina Commedia și balada noastră sub raportul locului pe care aceste opere îl rezervă copiilor după moarte, nu e atât de surprinzător, dacă știm că nu numai Dante, ci și Virgiliu și, mai ales, teologia medievală (limbus puerorum) acordă copiilor morți aproximativ același loc (pp. 370-371).

Toate aceste potriviri – similitudini – înseamnă mai mult decât niște inexplicabile coincidențe. Pare greu de crezut că rapsodul popular cunoștea opera dantescă și că ar fi fost în contact direct, livresc, cu ambianța culturală florentină a veacului al XIV-lea. Observațiile de mai sus se cuvin citite, probabil, mai degrabă ca o sugestie că Dante Alighieri și-a scris trilogia preluând din cultura populară a vremii lui o serie de motive și chiar figuri de stil.

În evul de mijloc au existat destule legături între sud-estul și centrul Europei, pe de o parte, și Apus, pe de alta. Dintre acestea, unele au fost deja studiate, cum s-a întâmplat în cazul raporturilor dintre credințele dualiste ale bogumililor balcanici, pe de o parte, și ereticii cathari, pe de alta. Tot astfel, atenția celor interesați de marile circuite ale culturii din vechime au sesizat și importanța aporturilor savante bizantine după căderea Constantinopolului sub turci (1453) la configurarea culturii renascentiste italienești. Alungarea arabilor și a evreilor din Peninsula Iberică (1492) a fost un alt fenomen de dizlocare în masă care a avut consecințe importante pentru cunoașterea filosofică occidentală și pentru legăturile cu Orientul (unii evrei sefarzi stabilindu-se acum în Imperiul Otoman). Chiar dacă nu există încă o istorie judicios alcătuită referitoare la emulația, convergențele și schimburile culturale medievale, calea pe care o deschid considerațiile lui Ion Taloș în ceea ce privește raporturile dintre cultura populară românească și opera literară a lui Dante sugerează piste care pot și merită să fie frecventate, cu sau fără ajutorul unei asemenea posibile sinteze.

3. Istoria vechii culturi, un teren plin de surprize

În Cununia fraților și Nunta Soarelui. Incestul zădărnicit în folclorul românesc și universal. Studiu monografic și corpus de texte, Ion Taloș mai aduce în discuție o chestiune importantă pentru datarea și tipul de abordare literară pe care îl presupune balada în cauză. Nu înainte însă de a preciza un amănunt important pentru tipul de tratare științifică la care se pretează toate textele anonime sau apocrife ale literaturii medievale: „Capodopera în folclor nu e realizată într-o variantă îmbunătățită de un artist, oricât ar fi el de talentat, ci de valorile cuprinse în totalitatea variantelor cunoscute ale ei” (p. 370). Principiul acesta, important pentru că înlocuiește specimenul cu seria disponibilă de variante ale temei și operei, poate fi aplicat cu folos și scrierilor apocrife medievale, răspândite în ediții diverse, în timpuri diferite, dar alcătuind împreună corpusul versiunilor cutărei scrieri.

Totodată, ea indică și un drum al cercetării istoriografice care intersectează metodologia calitativă cu cea cantitativă altminteri decât pe calea statisticii și a mediei aritmetice, căci numitorului comun i se alătură și preocuparea pentru diferență, de la un manuscris (sau ediție) la altul / alta. O astfel de abordare poate scoate scrisul istoric de pe căile bătătorite ale meseriei sale, depășindu-se „pointilismul” întemeiat pe observația – rezonabilă, în principiu – referitoare la singularitatea faptului istoric. Există însă și ritmări, simetrii, ecouri, corespondențe în faptele oamenilor, iar tematizările nu ar trebui să ocolească acest câmp