Şi amărâtul acesta de neam şi-a frânt din nou în inimi nădejdile lui de mântuire. Majoritatea membrilor şi parlamentarilor au plecat cu profesorul Nicolae Iorga, crezând că atitudinea prof. Cuza îi depărtează de perspectivele puterii. Cu prof. Cuza n-a mai rămas decât prof. Şumuleanu şi tatăl meu.

  FASCIA NAŢIONALĂ ROMÂNĂ ŞI ACŢIUNEA ROMÂNEASCĂ.

  La 1923, în timpul mişcării studenţeşti, sub impulsul curentului naţionalist, apar la Bucureşti „Fascia Naţională Română”, sub conducerea d-lor Vifor, Lungulescu, Băgulescu iar la Cluj „Acţiunea Românească” cu profesorii universitari: Cătuneanu , Ciortea, Iuliu Haţiegan, avocatul M. Vasiliu-Cluj şi un grup de studenţi în frunte cu Ion Moţa.

  Cei dintâi scot foaia săptămânală „Fascismul”, bine scrisă, cu suflet. Sunt însă necunoscători ai problemei jidăneşti. Cei din rândul al doilea scot revista bilunară „Acţiunea Românească” şi apoi „Înfrăţirea Românească”, de asemeni foarte bine scrisă, dar se mărginesc numai la atât. Nu pot determina o acţiune şi nu pot crea o organizaţie temeinică.

  În acest timp, studentul Ion Moţa traduce din limba franceză „Protocoalele”, care sunt comentate de profesorul Cătuneanu şi M. Vasiliu-Cluj şi publicate în volum. Tot în acea vreme, M. Vasiliu-Cluj îşi publică lucrarea sa „Situaţia Demografică a României”, în care arată cu date statistice starea îngrozitoare a oraşelor româneşti.

  Aceste două organizaţii n-au ici puterea de acţiune, nici cea de organizare şi ici cea de doctrină a „Ligii Apărării Naţionale”, şi vor sfârşi la 1925 în a se contopi cu aceasta.

  După înfiinţarea „Ligii Apărării Naţionale Creştine”, activitatea mea avea să meargă pe două linii: pe aceea a mişcării studenţeşti, care rămânea o unitate aparte, cu organizarea ei pe centre, cu obiectivele imediate, problemele şi luptele proprii, în care era angajată de trei luni; şi pe aceea a L. A. N. C. în care, căpătasem funcţiunea de organizator sub conducerea prof. Cuza.

  Pe latura studenţească, aveam a lupta pentru: a. Menţinerea poziţiei pe linia grevei generale, în care studenţimea română era angajată cu onoarea ei, lucru destul de greu în faţa atacurilor, loviturilor, presiunilor, ademenirilor, care curgeau peste capul studenţilor de pretutindeni. Pe deasupra mai erau şi grupuri de studenţi defetişti, partizani ai credinţei în înfrângere, care trebuiau ţinuţi în respect.

  b. Întrebuinţarea sistematică a elementelor studenţeşti disponibile pentru lărgirea mişcării în toate masele româneşti şi organizarea ei într-o singură armată: L. A. N. C.

  Pe latura L. A. N. C. aveam şefi şi steaguri în circa 40 judeţe. Ne trebuia: 1. Completarea lor în restul judeţelor.

  2. O cât mai strânsă legătură cu şefii respectivi.

  3. Crearea neîntârziată a unor norme precise de orientare în materie de organizare, care nu existau şi pe care toţi şefii judeţeni le cereau, neştiind cum să lucreze.

  În rezumat: defensivă pe linia studenţească, ofensivă pe linia L. A. N. C.

  Marea masă studenţească mergea călăuzită de instinctul sănătos al rasei şi de umbrele morţilor. Mergea pe linia ei glorioasă, înfrângând nenumărate greutăţi.

  Cu „Liga”, problemele se puneau ceva mai greu.

  Şefii de judeţe creau lămuriri şi norme de organizare. Oamenii ridicaţi de curent trebuiau întăriţi în credinţa lor, îndoctrinaţi, lămuriţi deplin asupra organizării şi obiectivelor pe care aveau să le atingă în lupta lor. Trebuia să li se facă şcoala disciplinei şi a încrederii în şef.

  Noi nu dădeam naştere acum unei mişcări, ci aveam gata o mişcare pe care trebuia să o încadrăm, să o disciplinăm, s-o îndoctrinăm şi s-o conducem în luptă.

  Când mă duceam la profesorul Cuza cu scrisorile şi cererile sosite, el se găsea dezarmat în faţa acestor cereri, care-l introduceau într-o lume străină lui. Strălucitor ca un soare şi de necombătut pe înălţimile din lumea teoriei, coborât pe teren, pe câmpul de luptă, devenea neputincios:

  — N-avem nevoie de nici un regulament. Să se organizeze singuri.

  Sau:

  — N-avem nevoie de disciplină, căci nu suntem la cazarmă – ne spunea adeseori.

  Atunci m-am apucat şi am făcut singur un regulament până în cele mai mici amănunţimi. Dându-mi seama însă, că pentru vârsta mea era o problemă grea, m-am dus cu el la tatăl meu şi în câteva zile de lucru i-am adus modificările de formă şi fond necesare.

  Sistemul de organizare era simplu, dar deosebit de al partidelor politice de până acum. Deosebirea consta în aceea, că în afară de organizarea politică propriu-zisă, bazată pe comitete judeţene, comunale şi membri, formasem un corp al tineretului, aparte organizat în decurii şi centurii. Aceasta nu existase până acum în organizaţiile noastre politice. Mai târziu şi l-au însuşit şi ele sub forma de tineret liberal, ţărănist etc.

  Când l-am prezentat profesorului Cuza, chestiunea a luat un caracter de adevărat război. El nici n-a vrut să audă de aşa ceva. Atunci s-a încins o discuţie de câteva ore, penibilă, între prof. Cuza şi tatăl meu, discuţie care m-a înlemnit şi, bănuind că va duce iar la cine ştie ce nenorocit de conflict, regretam că am provocat această discuţie. Tatăl meu, un om violent şi aspru, aluat regulamentul şi a plecat la tipografie să-l tipărească, fără aprobarea profesorului Cuza.

  Acesta însă, cu mai mult tact, mai calm i pe cât de îndărătnic în unele privinţe, pe atât de maleabil în cazuri de acestea, a ştiut să împace lucrurile. L-a chemat înapoi, spunându-i:

  — Ei, să-l tipărim, dar să-l cercetez şi eu.

  L-a corectat, i-a refăcut forma, i-a adăugat partea doctrinară, chemări, manifeste şi l-a dat la tipar. Acesta a constituit „Călăuza Bunului Român” şi apoi a L. A. N. C., cartea de bază a „Ligii”, tot timpul până la 1935.

  Eu am rămas mulţumit că s-a putut face într-adevăr ceva bun şi absolut necesar pentru organizaţie, dar în sufletul meu îmi spuneam: „Greu vor merge lucrurile dacă pentru asemenea chestiuni elementare trebuie atâta discuţie. Într-o organizaţie nu sunt bune nici nelămuririle şefului, nici discuţiile”.

  MODIFICAREA ART. 7 DIN CONSTITUŢIE.

  MARTIE 1923

  ACORDAREA DREPTURILOR POLITICE JIDANILOR.

  De multă vreme se zvonea că Parlamentul